DOSAR SOCIAL

De ce a crescut satisfacția față de gestionarea pandemiei de către instituțiile statului în fazele târzii ale crizei generate de COVID-19?

25/11/2022
Comentează
by Platzforma Redacția
Autor: Platzforma Redacția

Mihai Potoroacă

Sondajele de opinie efectuate în Republica Moldova începând cu mai 2020 relevă o încredere scăzută a populației în instituțiile guvernamentale (Negură, Gașper și Potoroacă, 2021). Încrederea scăzută în instituțiile de stat a alimentat o neîncredere larg răspândită în interpretarea oficială a evenimentelor din faza incipientă a pandemiei de COVID-19. Explicațiile conspiraționale au cunoscut o răspândire largă. Potrivit unui sondaj realizat în mai 2020 de WatchDog și CBS-Research, jumătate dintre respondenți au fost de acord că „virusul [COVID-19] nu este mai periculos decât gripa obișnuită și totul se face în mod intenționat pentru a distruge economia” (Negură, Gașper și Potoroacă, 2021).

Acest articol examinează o serie de constatări privind încrederea în instituțiile din Republica Moldova în fazele ulterioare ale pandemiei (în special în noiembrie-decembrie 2021) în comparație cu cele din faza timpurie a pandemiei COVID-19 (iulie-august 2020). Mai multe studii au abordat relația dintre coeziunea socială, evoluția ratei infecției și de deces în urma virusului COVID-19. Ne-am propus să măsurăm încrederea în instituțiile statului, o componentă centrală a coeziunii sociale, în asociere cu atitudinile respondenților față de pandemia COVID-19. 

Încrederea socială în contextul pandemiei COVID-19, câteva date din cercetările recente

Încrederea este un aspect-cheie al coeziunii sociale și al capitalului social (Berman și Phillips, 2012; Fukuyama, 1995; Putnam, 2000). Conform unei definiții minime, încrederea se bazează pe „încrederea reciprocă că nicio parte nu va exploata vulnerabilitatea alteia” (Sabel, 1993, p. 1133). În cadrul modelului calității sociale, încrederea este o componentă centrală a coeziunii sociale. Ca și solidaritatea, încrederea aparține domeniului „normelor integrative ale valorilor” (Berman și Phillips, 2012; Ward și Meyer, 2009).

Cercetările realizate în ultimii ani arată că încrederea socială, în special încrederea în instituții, a contribuit la prevenirea răspândirii virusului, deoarece respectarea regulilor de sănătate depinde de nivelul de încredere în factorii de decizie (Bargain și Aminjonov, 2020; Brodeur, Grigoryeva și Kattan, 2020). Încrederea în guvern și instituțiile statului este, prin urmare, un factor determinant al respectării regulilor de carantină respectarea regulilor de sănătate depinde de nivelul de încredere în instituțiile statului (Bargain și Aminjonov, 2020). Mai multe studii sugerează că încrederea în actorii politici și în instituții, precum și legitimitatea politică și instituțională, au favorizat acceptarea regulilor sanitare în contextul pandemiei COVID-19 (Jäckle et al., 2022; Radu, 2021; Elgar, Stefaniak & Wohl, 2020; Pagliaro et al., 2021; Hartley & Jarvis, 2020; Alfano & Ercolano, 2021). Percepția amenințării colective în timpul pandemiei a tins să sporească suportul cetățenilor față de instituțiile statului. Dar acest suport a depins și de gradul perceput al performanței acestor instituții în gestiunea pandemiei (Schraff, 2021). Încrederea în instituțiile politice a avut un impact pozitiv asupra acceptării restricțiilor mai ales în cazul respondenților cu convingeri liberale (Jäckle et al., 2022). La fel, un nivel de educație mai mare a fost asociat cu o încredere mai mare în instituții (Rieger & Wang, 2022). Un studiu realizat cu respondenți tineri în Bosnia și Herțegovina arată că un grad mai mare de amenințare percepută a predispus la respectarea mai strictă a măsurilor de sănătate, chiar și în condițiile unui nivel foarte scăzut de încredere politică (Janković & Kovačević, 2021). O cercetare realizată cu date despre cinci țări cu democrație afirmată sugerează că teama de COVID-19 a avut un impact pozitiv puternic asupra sprijinirii restricțiilor sanitare, în detrimentul sprijinului pentru libertățile civice (Vasilopoulos et al., 2022). 

Metodologia cercetării

Autorii prezentului studiu au realizat împreună cu colegii de la Centrul Sociologie și Psihologie Socială (CSPS) al Institutului de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice (ICJPS) din Republica Moldova două cercetări cantitative sub formă de sondaj, una în perioada incipientă a pandemiei și una într-o fază mai târzie.

Prima etapă a avut loc în iulie-august 2020, pe un eșantion reprezentativ la scară națională, probabilistic și stratificat de 1202 de subiecți adulți, cu o marjă de eroare de +/- 3%. Chestionarul a fost structurat pe câteva compartimente ce conțin întrebări formulate în baza principalilor indicatori ai coeziunii sociale.

A doua etapă a cercetării a fost desfășurată în perioada 15 noiembrie – 20 decembrie 2021, în 87 de localități a republicii, pe un eșantion de 1698 persoane, cu o marjă de eroare de +/- 2,8%. Eșantionul este aleatoriu, reprezentativ pentru populația adultă a Republicii Moldova, în funcție de mediul de reședință, sex, vârstă, nivel de educație, regiune geografică.

Printre întrebările prezente în chestionar au figurat şi câteva referitoare la criza pandemică. O întrebare și-a propus să evalueze gradul de satisfacție față de modul în care autoritățile moldovene au gestionat pandemia COVID-19. 

Atitudinea respondenților față de gestionarea pandemiei COVID-19: o analiză comparativă a rezultatelor cercetărilor prin chestionar, 2020-2021 

Satisfacția față de gestionarea pandemiei în funcție de criterii sociodemografice

În această secțiune am analizat comparativ satisfacția privind administrarea crizei produse de pandemia COVID-19 în cele două perioade de referință: iulie-august 2020 și noiembrie-decembrie 2021. Analiza a fost realizată în funcție de câteva variabile precum vârsta, nivelul de educație, mediul de reședință, încrederea în instituții, încrederea în mass-media și sursele mass-media folosite mai des. Ambele chestionare au conținut întrebarea “În ce măsură sunteți satisfăcut de faptul cum autoritățile din Republica Moldova au gestionat pandemia COVID-19?”. Răspunsurile brute la această întrebare au fost comparate statistic, în acest scop am folosit testul Mann-Whitney.

Pentru a ușura vizualizarea comparației între ani (2020 vs. 2021), am grupat răspunsurile în două categorii: 1) cei care sunt în mare măsură și în foarte mare măsură mulțumiți; și 2) cei care sunt puțin mulțumiți sau deloc mulțumiți. În Tabelul 1 sunt prezentate comparativ procentele celor care au răspuns că sunt în mare sau în foarte mare măsură satisfăcuți, precum și rezultatul pragului de semnificație al testului statistic.

În general, respondenții s-au arătat nemulțumiți de felul în care autoritățile Republicii Moldova au gestionat criza pandemică, acest fapt s-a atestat atât în 2020, cât și în 2021. Totuși, din ceea ce observăm, respondenții din noiembrie-decembrie 2021 sunt în general ceva mai mulțumiți (24,1%) de modul în care autoritățile au gestionat criza pandemică față de cei din iulie-august 2020 (19%). Atestăm și diferențe statistic semnificative în acest sens (P<0,001). Dacă ne uităm la categoriile de vârstă, constatăm o creștere semnificativă a satisfacției la grupul de vârstă 30-39 ani (de la 16,5% la 20,3%) și la grupul 40-49 ani (de la 20,3% la 28,2%). Grupul de vârstă 65+ este singurul care atestă o descreștere a satisfacției (de la 30,3% la 26,9%). O observație pe care o putem face este că dacă în iulie-august 2020 satisfacția față de gestionarea pandemiei avea tendința de a crește odată cu vârsta, în 2021 situația s-a echilibrat. În funcție de nivelul de educație, remarcăm creșteri semnificative a satisfacției în rândul celor cu studii profesional/tehnice/ vocaţionale (de la 19,1% la 21,4%) și în rândul celor cu studii superioare (de la 17,6% la 29,9%). Atât respondenții din mediul rural, cât și cei din mediul urban sunt semnificativ mai mulțumiți în cercetarea realizată în 2021.

Schimbările de percepție pe care le-am atestat mai sus pot fi datorate schimbărilor politice ce au avut loc între perioadele evaluate și o încredere mai mare în guvernare. Însă, populația rămâne a fi, în linii mari, nemulțumită.

Am încercat să vedem în ce măsură gradul de satisfacție față de gestionarea pandemiei corelează cu nivelul de încredere în instituțiile politice ale statului și față de mass-media.

Gradul de satisfacție față de gestionarea pandemiei și nivelul de încredere în instituțiile politice ale statului 

Participanții la studiu care au declarat o oarecare sau multă încredere în Guvern, Parlament și Președinție sunt într-o măsură mai mică nemulțumiți de modul în care autoritățile au gestionat criza. Acest fapt l-am observat atât în cercetarea din iulie-august 2020, cât și în ancheta din noiembrie-decembrie 2021. În ambele cazuri atestăm asocieri semnificative statistic între nivelul de încredere și satisfacție. În cercetarea din 2021 aceste tendințe au devenit și mai pronunțate. Pentru comparație: în 2020, 29% din cei care au încredere în Guvern, 27,8% din cei care au încredere în Parlament și 26,3% din cei care au încredere în Președinție au fost satisfăcuți de administrarea crizei. În noiembrie-decembrie 2021, 38% din cei care au încredere în Guvern, 38,2% din cei care au încredere în Parlament și 34,6% din cei care au încredere în Președinție au fost mulțumiți.

Satisfacția față de gestionarea crizei COVID-19 și nivelul de încredere în mass-media

O situație interesantă semnalăm în ceea ce privește încrederea în mass-media. În iulie-august 2020 nu am găsit diferențe semnificative între cei care au încredere și cei care nu au încredere în mass-media în ceea ce privește satisfacția față de administrarea crizei pandemice. În noiembrie-decembrie 2021, atestăm o asociere semnificativă statistic în acest sens. Fiecare al treilea respondent care are încredere în mass-media este mulțumit de felul în care autoritățile au gestionat pandemia, iar ¾ dintre respondenții ce nu au încredere, sunt nemulțumiți de administrarea crizei.

Constatările de mai sus ne-au sugerat ideea de a analiza în ce măsură diverse surse de informare se asociază cu satisfacția față de gestionarea pandemiei. De asemenea, am realizat o comparație între anii 2020 și 2021.

Dacă în 2020 respondenții care se informează din emisiunile TV și radio din Rusia (26%) erau mai mulțumiți de modul în care autoritățile Republicii Moldova administrează criza pandemică comparativ cu cei ce se informează din alte surse, în 2021 mai mulțumiți au fost cei care se informează din emisiunile TV și radio din România și Europa (35,4%).

Ca și în 2020, în 2021 cei care se informează pe rețelele de socializare și din comunicare personală cu prietenii, rude, colegi sunt mulțumiți într-o măsură mai mică de succesele autorităților în lupta cu pandemia și urmările ei.

Scepticismul COVID-19 în funcție de încrederea în Guvern și Parlament, nivelul socioeconomic și nivelul de educație al respondenților

Un aspect pe care îl considerăm important este modul în care populația interpretează pandemia de COVID-19. Lipsa unor răspunsuri clare din partea mediului științific și autorităților privind originea și potențialele pericole generate de criza pandemică au lăsat loc apariției unei neîncrederi în existența virusului, răspândirii zvonurilor și teoriilor conspiraționiste. Pe de o parte, acestea au fost alimentate de noutatea problemei și incapacitatea științei de a da niște răspunsuri imediate, cercetarea științifică necesită timp. Pe de altă parte, acțiunile întreprinse de autorități nu întotdeauna au avut o consecutivitate logică și coerență, creând dubii în mediul populației.  

În studiul de față am realizat o analiză de corelație dintre răspunsurile la întrebarea „În opinia Dvs., pandemia COVID-19 în Republica Moldova există cu adevărat sau este un mit?” din Barometrul Opiniei Publice, realizat de IPP/CBS-Axa în octombrie 2020, în funcție de încrederea în Guvern și Parlament, nivelul socioeconomic, nivelul de educație și cunoașterea personală a unei persoane testată pozitiv COVID-19. O întrebare similară a existat în cadrul BOP în februarie 2021: „Totuși, credeți că pandemia este într-adevăr un virus real, sau este mai degrabă o poveste?” Am considerat oportună replicarea analizei cu noile date pentru a compara rezultatele în cele două perioade (2020 și 2021).

La comparația datelor din octombrie 2020 cu cele din februarie 2021 observăm o descreștere a ponderii respondenților care consideră că virusul este un mit și o creștere a ponderii celor care consideră că virusul este real, dar și a celor care nu pot da un răspuns. În octombrie 2020, 68,1% dintre respondenți considerau că pandemia COVID-19 mai degrabă există sau cu siguranță există, 25,7% considerau că aceasta este mai degrabă un mit sau cu siguranță un mit, iar 6,2% nu au știut cum să răspundă. În februarie 2021, 71,3% erau de părerea că COVID-19 este mai degrabă un virus real, 18,3% că este mai degrabă o poveste, iar 10,5% nu au știut sau nu au răspuns.

Nivelul statutului socioeconomic și nivelul de educație corelează cu credința în existența virusului COVID-19. Odată cu descreșterea nivelelor de educație și a statutului socioeconomic crește credința că COVID-19 este un mit. Observăm că tendința aceasta se menține și în cercetarea din octombrie 2020 și în cea din februarie 2021. Cele două caracteristici, nivelul de educație și nivelul statutului socioeconomic, influențează puternic modul în care o persoană percepe realitatea și o interpretează. Dacă cineva crede că pandemia COVID-19 este un mit, atunci va adopta un comportament corespunzător. Iar aceasta înseamnă un pericol mai sporit de îmbolnăvire. Putem deduce că persoanele cu nivel de educație și statut socioeconomic reduse sunt cele mai vulnerabile în condițiile de pandemie.

Câteva concluzii: 

Satisfacția respondenților privind administrarea pandemiei de către instituțiile statului a crescut odată cu creșterea nivelului de încredere în aceste instituții între cele două perioade de referință (în 2021 față de 2020). Majoritatea respondenților s-au arătat nemulțumiți de felul în care autoritățile au administrat criza în ambele faze ale cercetării, însă această nemulțumire a scăzut în 2021. Cercetarea prin chestionar accentuează o creștere a încrederii instituționale și totodată a satisfacției față de administrarea pandemiei de către autorități, în special printre respondenții cu studii superioare. Spre deosebire de perioada iulie-august 2020, în noiembrie-decembrie 2021 nivelul de încredere în mass-media a corelat pozitiv semnificativ cu nivelul de satisfacție față de gestionarea crizei. Persoanele cu un nivel socioeconomic redus și cu un nivel de studii redus sunt și cele mai vulnerabile în contextul pandemiei, tendință confirmată în cele două perioade de referință ale cercetării.

În același timp, atestăm faptul că încrederea interpersonală și anume cea față de vecini, a continuat să fie scăzută, ba chiar a scăzut și mai mult, în aceeași perioadă. În 2020, 59,8% dintre respondenți aveau o oarecare încredere sau foarte multă încredere în vecini, pe când în 2021 – 52,6%. Acest fapt confirmă observația potrivit căreia indicii percepției coeziunii „pe orizontală” din societatea moldovenească au scăzut, în timp ce percepția coeziunii „pe verticală” a crescut în perioada pandemiei (2020-2021).

Cărui fapt se datorează creșterea neașteptată față de tendințele generale în această privință până acum, a indicelui încrederii în principalele instituții guvernamentale și, odată cu aceasta, a gradului de satisfacție față de administrarea pandemiei de către autorități? O explicație plauzibilă ar putea fi determinată de realegerea președintelui țării prin vot direct (în noiembrie 2020) și venirea la putere a unui partid politic de opoziție (în iulie 2021), ales prin sufragiu universal cu o majoritate absolută de voturi, fapt care a antrenat și o creștere de moment a încrederii în instituțiile puterii. Respondenții care au declarat o încredere sporită în instituțiile de conducere au avut tendința să aprecieze pozitiv și modul în care aceste instituții au gestionat criza cauzată de pandemie. Ținem totuși să remarcăm că încrederea față de instituțiile statului a scăzut în rândurile respondenților în etate (grupul de vârstă 65+), care reprezintă segmentul social considerat cel mai vulnerabil față de riscul de infectare și mortalitate din cauza virusului COVID-19. Acest grup de vârstă este considerat totodată bazinul electoratului partidelor autointitulate „de stânga” și pro-ruse, actualmente în opoziție.

Creșterea relativă a încrederii în instituțiile statului și a clasei politice, și astfel a satisfacției față de administrarea pandemiei de către aceste instituții, este o resursă perisabilă care poate diminua în condițiile unor noi crize, administrate diferit de către aceleași instituții ale statului. Prin urmare, coeziunea „pe verticală” înregistrată în societatea moldovenească în toamna 2021 a fost un consens fragil care poate înceta în contextul altor crize.

Referințe bibliografice

  1. Negură P., Gașper L., Potoroacă M. Capital social și coeziune socială în Republica Moldova în contextul Pandemiei COVID – 19. În: Formarea și consolidarea coeziunii sociale în Republica Moldova în contextul apropierii de Uniunea Europeană: Studiu sociologic, Vol. 1. Chișinău, 2021, 171-230.
  2. Fukuyama F. Trust: The Social Virtues and the Creation of Prosperity. New York: Free Press Paperback, 1995.
  3. Putnam R. D. Bowling alone. The Collapse and Revival of American Community. Simon & Schuster, 2000.
  4. Sabel C. F. Studied Trust-Building New Forms of Cooperation in a Volatile Economy. In: Human Relations, 1993, Nr. 46 (9), pp. 1133-11
  5. Ward P., Meyer S. Trust, Social Quality and Wellbeing: A Sociological Exegesis. In: Development and Society, 2009, Nr. 38 (2), pp. 339-3
  6. Bargain O., Aminjonov U. Trust and Compliance to Public Health Policies in Times of COVID-19. In: Bordeaux Economics Working Papers, 2020, 33 (May).
  7. Brodeur A., Grigoryeva I., Kattan L. Stay-at-Home Orders, Social Distancing and Trust (No. 553; GLO Discussion Paper), 2020, http://hdl.handle.net/10419/217491
  8. Jäckle S., Trüdinger E. M., Hildebrandt A., Wagschal U. A Matter of Trust: How Political and Social Trust Relate to the Acceptance of COVID-19 Policies in Germany. In: German Politics, 2022.https://doi.org/10.1080/09644008.2021.2021510
  9. Radu B. Trust in public institutions and compliance with measures against the COVID-19 pandemic. Case study on the metropolitan area of Cluj, Romania. In: Transylvanian Review of Administrative Sciences, 2021, Nr. 17(63), 128-150. https://doi.org/10.24193/tras.63E.7
  10. Elgar F. J., Stefaniak A., Wohl M. J. A. The trouble with trust: Time-series analysis of social capital, income inequality, and COVID-19 deaths in 84 countries. In: Social Science and Medicine, 2020, 263 (September). https://doi.org/10.1016/j.socscimed.2020.113365
  11. Pagliaro S., Sacchi S., Pacilli M. G., Brambilla M., Lionetti F., Bettache K., Bianchi M., Biella M., Bonnot V., Boza M., Butera F., Batur S. C., Chong K., Chopova T., Crimston C. R., Alvarez B., Cuadrado I., Ellemers N., Formanowicz M., … Zubieta E. Trust predicts COVID-19 prescribed and discretionary behavioral intentions in 23 countries. In: PLoS ONE, 2021, Nr. 16 (3 March), 1-16. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0248334
  12. Hartley K., Jarvis D. S. L. Policymaking in a low-trust state: legitimacy, state capacity, and responses to COVID-19 in Hong Kong. In: Policy and Society, 2020, 39, Issue 3, pp. 403-423. https://doi.org/10.1080/14494035.2020.1783791
  13. Alfano V., Ercolano S. Social capital, quality of institutions and lockdown. Evidence from Italian provinces. In: Structural Change and Economic Dynamics, 2021, Nr. 59 (January), 31-41. https://doi.org/10.1016/j.strueco.2021.08.001
  14. Schraff D. Political trust during the COVID-19 pandemic: Rally around the flag or lockdown effects? In:European Journal of Political Research, 2021, Nr. 60 (4), 1007-1017. https://doi.org/10.1111/1475-6765.12425
  15. Rieger M. O., Wang M. Trust in Government Actions During the COVID-19 Crisis. In: Social Indicators Research, 2022, Nr. 159 (3), 967-989. https://doi.org/10.1007/s11205-021-02772-x
  16. Janković A., Kovačević L. Social and behavioural responses during the COVID-19 pandemic in Bosnia and Herzegovina. In: Sarajevo Social Science Review, 2021, Nr. 9 (2), 132-142.
  17. Vasilopoulos P., Mcavay H., Brouard S., Foucault M. (2022). Emotions, governmental trust and support for the restriction of civil liberties during the COVID-19 pandemic. In: European Journal of Political Research, 2022, Nr. 1- https://doi.org/10.1111/1475-6765.12513

Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului ”Dosare Sociale: Solidaritate, Muncă şi Drepturi Sociale” în baza unui parteneriat dintre PLATZFORMA și Fundația Friedrich Ebert – Moldova. 
Articolele publicate în cadrul acestui proiect nu exprimă neapărat punctul de vedere al fundației.  

Sursă imagine de fundal: vwo.com

Mihai Potoroacă este cercetător la Centrul de Sociologie și Psihologie, Institutul de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice. Mihai este interesat de subiecte de coeziune socială și confesiune religioasă.

Ați putea citi, de asemenea

Despre autor

Platzforma Redacția

Vezi toate potările

Lasa un comentariu