De ce în Moldova manifestările de solidaritate scad pe când ratele de infectare cu COVID-19 cresc?

Petru NEGURĂ, Lucia GAȘPER

Din momentul în care a fost declarată pandemia COVID-19 în Republica Moldova, la 6 martie 2020, societatea moldovenească s-a unit brusc împotriva dușmanului invizibil. De regulă neîncrezătoare în instituțiile statului, în acel moment fatidic toată lumea a lăsat scepticismul tradițional la o parte și s-a apucat să respecte întocmai restricțiile impuse de autorități, chiar dacă unele ar fi părut absurde în condiții normale. În mod normal individualiști și „să moară capra vecinului”, moldovenii s-au mobilizat pentru a-și susține aproapele la nevoie, sau cel puțin s-au gândit să o facă. Empirist convins și iubitor de confort, moldoveanul nostru a devenit dintr-o dată idealist din cale afară: umil în fața destinului și evlavios cu cele veșnice.

În mod aparent paradoxal, pe măsură ce creștea rata de infectare și mortalitate, scădea însă și solidaritatea și coeziunea societății, iar încrederea în celălalt și în autorități, din nou la cote joase, a început să sape temelia unității moldovenilor în fața virusului.

Pe măsură ce îngrijorările socioeconomice și neîncrederea în instituțiile statului au crescut, expresiile pozitive de coeziune și solidaritate și respectarea regulilor de prevenire a răspândirii virusului (cum este portul măștii în public) au făcut loc sabotării tacite a măsurilor guvernamentale, în special a celor percepute a contrazice interesele economice ale populației. În mod oficial, Guvernul și Ministerul Sănătății au menținut toate restricțiile instituite în aprilie 2020, inclusiv portul măștii în transportul public și alte spații publice. În realitate, experiența de zi cu zi de trai în Republica Moldova confirmă că aceste restricții nu sunt respectate și nici supravegheate nici măcar în spațiile aglomerate. Pe parcursul anului 2021, s-a observat o oboseală generalizată (așa-numita „pandemic fatigue”), atât în rândurile populației, cât și ale autorităților de resort, chiar și în perioadele de creștere a ratelor de infectare și mortalitate COVID-19. Acest fenomen este propriu majorității societăților, nu doar Republicii Moldova.

În acest articol încercăm să observăm modul în care a evoluat percepția moldovenilor față de coeziune și solidaritate în societatea noastră în perioada pandemiei COVID-19, pe parcursul unui an, din mai 2020 până în mai 2021. Am formulat observațiile care urmează în baza rezultatelor unei cercetări prin interviuri aprofundate realizate în mai 2020 și în mai 2021 cu circa 150 de persoane (cca 100 în 2020 și 50 în 2021). În interviuri am analizat anumite aspecte ale coeziunii sociale și anume transformările sociale, solidaritatea socială și percepția coeziunii sociale în fazele târzii ale pandemiei în comparație cu faza timpurie a pandemiei.

Coeziune, solidaritate și încredere socială: cadru teoretic

În acest articol, înțelegem coeziunea socială drept „măsura în care relațiile sociale, bazate pe identități, valori și norme, sunt împărtășite” (Beck, van der Maesen și Walker, 2012). Conform unei definiții de bază, solidaritatea se referă la acte sau atitudini de sprijin sau ajutor acordate altor persoane (de Beer și Koster, 2009).

Cercetările privind coeziunea socială și capitalul social au cunoscut o aplicare largă în contextul pandemiei de COVID-19. Multe studii au sugerat că ratele de infectare și de mortalitate au fost mai coborâte în țările și regiunile cu coeziune socială ridicată (Bartscher, 2020; Bian et al., 2020; Pitas și Ehmer, 2020; Varshney și Socher, 2020). Studiile publicate în 2021 și 2022 au confirmat această tendință (Lalot et al., 2022; Bartscher et al., 2021). Alte studii din această perioadă au arătat totodată limitele coeziunii sociale în fazele ulterioare ale pandemiei (începând cu 2021) și anume: reducerea încrederii interpersonale, limitarea coeziunii și solidarității sociale la spațiul național, exacerbarea inegalităților sociale și discriminarea anumitor categorii de persoane.

Potrivit altor studii, crizele majore, dezastrele și cataclismele pot mobiliza societățile, pot consolida sentimentul de apartenență la grup, pot crea solidaritate între oameni și, astfel, pot facilita coeziunea societății (Elcheroth și Drury, 2020). Coeziunea socială crește în momente de criză în societățile în care solidaritatea este în mod normal scăzută (Voicu et al., 2020), dar manifestările de solidaritate ar putea diminua dacă o parte semnificativă a acelei societăți nu se simte la fel de vulnerabilă și nu respectă restricțiile impuse pentru depășirea crizei (Elcheroth și Drury, 2020).

Câteva cuvinte despre metodologie

Autorii acestui studiu au realizat în mai 2020 și în mai 2021, cu colegii de la Centrul Sociologie și Psihologie Socială (CSPS) al Institutului de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice (ICJPS) din Republica Moldova, o anchetă calitativă prin aplicarea interviului aprofundat, semi-directiv, cu 95 de subiecți în mai 2020 și cu 52 de respondenți în mai 2021. Prin urmare, la comparația datelor pentru fiecare trebuie să ținem cont de această diferență de eșantion. Iar valoarea comparației are desigur doar o valoare calitativă, nu și una statistică. Unul din criteriile de selecție a eșantionului a fost statutul formal sau informal al respondentului de lider în comunitățile lor și/sau în societate: pedagogi, bibliotecari, asistenți sociali, lideri politici la nivel local. Scopul acestei selecții a fost de a produce informații calitative, formulate de lideri și experți în domeniile și în comunitățile lor. Interviurile de cercetare au fost aplicate pe baza unui ghid de interviu elaborat de către echipa de cercetători de la CSPS în jurul a câtorva teme, pornind de la un șir de indicatori privind coeziunea socială. Ghidul de interviu conține și câteva întrebări care vizează stările de spirit, comportamentele și transformările sociale în perioada pandemiei COVID-19.

Transformarea socială percepută în contextul pandemiei COVID-19 (2020-2021)

Persoanele intervievate în cadrul cercetării calitative realizate în 2020 și 2021 au abordat transformările sociale și cele individuale cu relevanță socială, pe care respondenții le-au constatat în perioada anterioară realizării interviurilor, în contextul pandemiei COVID-19. Luările de cuvânt care se referă la această temă au reluat într-o formă simplificată întrebările din 2020, în special: „Credeți că pandemia a schimbat cumva comportamentele oamenilor? Dați exemple.”

Cele mai multe surse pentru anul 2021 (n=9) exprimă o lipsă de schimbare a oamenilor în contextul pandemiei față de perioada pre-pandemie, dar și față de primele faze ale pandemiei (din 2020): „Eu schimbări în comportamentul oamenilor n-am observat, nu se respectă distanța socială, iresponsabilitatea cetățenilor se observă peste tot” (B/26-35/rur/rom/med/priv). (Fiecare referință la un fragment de interviu este codificată în funcție de datele socio-biografice ale intervievatului: gen (F/B); vârstă (16-25, 26-35, 36–45 etc.), mediu de reședință (rural, urban: rur/urb); apartenență declarată (moldovean—mold, ucrainean—ukr, rusă—rus etc); studii (superioare: sup, medii (med), sectorul de activitate profesională (public – pub, privat – priv, non-guvernamental – NG, autoangajat – autoang, neangajat – neang, pensionar – pens). Astfel, B/36–45/urb/mol/sup/pub înseamnă că intervievatul era bărbat, rezident urban, moldovean, cu vârsta de 36–45 de ani, cu studii superioare și angajat în sectorul public.)

Pentru doi respondenți (2 surse în 2021, față de 14 surse în 2020 – de acum înainte: 2s. – 2021 vs. 14s. – 2020), societatea/lumea a devenit, în general, mai bună în perioada pandemiei. Acești respondenți descriu această perioadă ca pe o schimbare spre bine, făcând referință la accentuarea calităților pozitive de personalitate ale concetățenilor: „Puțin s-a schimbat, dar cred că mai puțin decât ar fi trebuit, oamenii au devenit mai receptivi, mai sensibili, mai empatici, poate și mai atenți față de sănătatea lor, față de sănătatea apropiaților, mai întelegători cu medicii, cu toate că este și în sens invers schimbare, dar cred că pozitiv este mai mult” (F/46-55/urb/rom/sup/pub).

Doi respondenți consideră că oamenii au devenit mai răi (2s. în 2021, comparativ cu 5s. în 2020). O tânără respondentă își manifestă îngrijorarea privind deteriorarea stării de spirit a oamenilor în contextul pandemiei: „Cel mai mult mă îngrijorează faptul că în loc să fie mai buni și mai recunoscători oamenii, văzând ceea ce se întâmplă în lume, ei dimpotrivă parcă ar fi mai înrăiți și ar căuta o cale de răzbunare. Sunt însă și excepții. Iar aici cred că se ciocnesc cap în cap extremele” (F/16-25/urb/rom/sup/pub).

A crescut numărul celor care consideră că oamenii au devenit mai fricoși (6s. în 2021, față de 2s. în 2020). Unii respondenți descriu oamenii ca fiind mai neîncrezuți și mai speriați, fiindu-le frică pentru propria viață, mărturisind pierderea încrederii în autoritățile statului și în medici din cauză că nu s-au întreprins la timp măsurile de securizare a cetățenilor față de virus (B/26-35/rur/rom/sup/pub). Din motivul sentimentului de risc permanent și totodată al incertitudinii într-o societate în care nu toți oamenii împărtășesc aceeași definiție a problemei, unii respondenți consideră ca oamenii au devenit mai suspicioși (2s. în 2021, față de 1s. în 2020).

Calitățile pozitive iau, pentru câteva subteme, o semnificație specifică: lumea a devenit mai precaută (6s.), mai responsabilă (4s.), mai receptivă (2s.).

Unii respondenți consideră că pandemia a făcut oamenii mai responsabili (4s. în 2021, față de 9s. în 2020).Responsabilitatea împărtășită în condițiile pandemiei este, pentru unii respondenți, o dovadă a unității în societate. Pentru alți respondenți, însă, responsabilitatea s-a exprimat prin preocuparea pentru sănătatea individuală și prin retragerea în sânul familiei: „În mare parte da, [oamenii] au devenit mai responsabili, mai familiști, au pus mai mult accent pe sănătatea personală și a oamenilor dragi” (B/36-45/urb/rom/sup/pub).

Analiza interviurilor din această temă generică ne arată că majoritatea respondenților, la fel ca și în anul 2020, percep perioada pandemiei COVID-19 drept una traversată de schimbări individuale și sociale semnificative. A crescut numărul respondenților care percep această perioadă de criză drept una de schimbări negative. Totodată, numărul celor care percep schimbări pozitive sau neutre/ambivalente a rămas proporțional la fel de ridicat. Potrivit acestor aprecieri, oamenii au devenit mai precauți, mai responsabili. Persoanele intervievate au exprimat și multe neliniști și au observat multe manifestări de frică, de închidere în sine, de neîncredere și de înstrăinare. Lipsa de schimbare a fost percepută de mai mulți respondenți. Aceasta dobândește în mai multe cazuri o nuanță negativă.

Constatăm totodată că în fazele mai târzii ale pandemiei (2021), observațiile respondenților despre pandemie pe care le calificăm drept idealiste au devenit simțitor mai puține sau, în cazul unor teme, au dispărut cu desăvârșire. Astfel, teme cu semnificație idealistă, semnificative în 2020 prin numărul de referințe, precum: „Reflecții existențiale” (13s. – 2020 vs. 1s. – 2021), „Reevaluarea vieții personale” (6s. – 2020 vs. 1s. – 2021), au devenit nesemnificative în 2021. La fel, respondenții care au constatat că „oamenii au devenit mai buni” sunt proporțional mai puțini față de 2020 (14s. în 2020 vs. 2s. – 2021). Totodată, importanța sănătății ca valoare primară a crescut în interviurile din 2021 (3s. – 2020 vs. 5s. – 2021). În 2020, noutatea și caracterul de urgență a fenomenului predispunea respondenții la reflecții cu caracter filosofic, despre viață și moarte, privilegiind valorile idealiste celor materialiste. Discursul persoanelor intervievate a avut un caracter mai pragmatic în 2021 față de 2020, dar și a arătat că oamenii au fost mai pregătiți să înfrunte consecințele pandemiei.

Suport social și solidaritate socială în fazele târzii ale pandemiei (2020-2021)

Ca și în interviurile aprofundate realizate în mai 2020, persoanele intervievate în mai 2021 s-au pronunțat de asemenea asupra diverselor forme de suport social și a manifestărilor de solidaritate în care ei înșiși sau alte persoane au fost implicați în perioada pandemiei.

Subtemele care și-au păstrat importanța în 2021 sunt următoarele: „Suport & solidaritate COVID” (5s. – 2021 vs. 7s. – 2020); „Acțiuni solidaritate” (2s. – 2021 vs. 20s. – 2020) și „Lipsă solidaritate COVID” (4s. – 2021 vs. 8s. – 2020). De remarcat de asemenea că o temă precum „Suport vârstnici” (0s. – 2021 vs. 17s. – 2020), care se referă la acțiunile de suport și solidaritate față de persoanele în etate, considerate de epidemiologi cei mai vulnerabili față de COVID-19, nu a acumulat nicio referință în interviurile din 2021, în timp ce această temă a fost una din cele mai saliente după numărul de referințe în interviurile din 2020. Această constatare ne sugerează că în interviurile din 2021 tema solidarității sociale/interpersonale a dobândit un loc mai degrabă secundar în raport cu alte teme, față de interviurile din 2020 în care această temă a fost una pe larg abordată de respondenți. O altă constatare care se impune este că în interviurile din 2021, referințele la subtemele cu semnificație negativă și cele cu semnificație neutre/ambivalente domină câmpul semantic al interviurilor în detrimentul subtemelor pozitive. Altfel spus, respondenții din 2020 au fost mult mai sensibili la acțiuni pozitive de solidaritate, pe când în 2021 referințele la acestea au fost mai puține, iar „lipsa de solidaritate” a fost mai degrabă o observație consensuală.

Alți respondenți consideră că societatea moldovenească nu a dat dovadă de un comportament solidar: „Nu am prea auzit, dar… Valea, sora mea, chiar a fost și a cerut ajutor și nu i s-a oferit. Ea s-a îmbolnăvit, ori nu, încă nu era bolnavă. S-a început Covidul, ea are copil mic, se ducea cu dânsul la magazin și pe dânsa poliția a ocărât-o. Că de ce umblă cu copilul? Dar unde să-l lase? Că nu are unde-l lăsa, că e mic să-l lase acasă. Și i-au zis să plece să ceară ajutor, că o să vină cineva să o ajute și ea a sunat la asistenta socială. (…)” Alți respondenți au fost și mai categorici în constatarea lipsei de solidaritate și a vreunor rețele de suport sociale în comunitate: „Nu știu, nu am văzut așa ceva, chiar nu am observat așa ceva. Poate pe la apartamente unde sunt mai mulți în bloc, dar la noi nu vine nimeni să te întrebe ce îți trebuie sau să îți aducă ceva, să-ți cumperi ceva, dacă tu nu ieși.” (F/56-65/urb/rom/med/pens).

Cei mai mulți respondenți din eșantionul anchetei din 2021 constată un declin al acțiunilor de solidaritate în societatea moldovenească, cu o diferență clară față de interviurile din 2020. Această constatare este coerentă cu rezultatele altor cercetări care au înregistrat un avânt al acțiunilor de solidaritate în „primul val” al pandemiei (în primăvara 2020), dar o descreștere a acestora în fazele următoare ale pandemiei (Jarynowski et al., 2021).

Unitate/coeziune socială contra COVID-19

La fel ca în anul 2020, persoanele intervievate au abordat subiectul coeziunii (unității) sociale în contextul pandemiei COVID-19.

Observăm o evoluție remarcabilă a pregnanței subtemelor din cadrul temei „Unitate/coeziune socială contra COVID-19” a interviurilor din 2021 după numărul de referințe, proporțional față de interviurile din 2020. În 2021, referințele la subteme pozitive sunt mai puține (n=14) față de cele negative (n=26) și egale cu cele neutru-ambivalente (n=14). În interviurile din 2020, acest raport a fost în mod clar în favoarea referințelor la subteme cu semnificație pozitivă (72 pozitive/ 29 negative/ 37 neutru/ambivalente). Observăm că principalele subteme cu semnificație generală pozitivă din cadrul acestei teme au suferit o reducere semnificativă a referințelor. Astfel, subtema „Unitate contra COVID” a evoluat de la 29s. în 2020 la doar 4s. în 2021, iar subtema „Unitate – respectarea regulilor” a scăzut de la 44s. la 7s. Această descreștere poate fi constatată în termeni absoluți și în cifre relative (proporțional la volumul eșantionului). În același timp, subtemele negative cum sunt „Lipsă coeziune” (8s. – 2021 vs. 9s. – 2020) și „Lipsă unitate – nerespectarea carantinei” (13s. – 2021 vs. 12s. – 2020) au scăzut de circa două ori proporțional cu volumul fiecărui eșantion (din 2020 și 2021). În schimb, subtema „Coeziune parțială COVID”, cu o prezență minoră în 2020, a devenit una pregnantă în 2021 (10s. în 2021 față de 1s. în 2020).  

O parte dintre respondenți (4s.) care susțin că societatea s-a mobilizat împotriva virusului, precizează că această coeziune s-a manifestat în special în perioada carantinei în prima fază a pandemiei (în primele două luni de la declararea pandemiei): „Când a început pandemia, societatea s-a ciocnit față în față cu un necunoscut și, evident, după impactul inițial cu frica, societatea a început a se orienta și organiza cum ar putea trece prin asta fie la nivel individual, fie la nivel de societate.” (F/46-55/urb/rom/sup/autoang). O tânără respondentă exprimă o idee similară în acest context: „Sunt convinsă că societatea noastră în perioada pandemiei a fost foarte unită. Oamenii au fost deschiși pentru a da o mână de ajutor, pentru a susține. De exemplu, familii cu mulți copii fiecare săptămână primeau produse alimentare, haine și bani de la niște organizații (…)” (F/16-25/urb/rom/sup/ng). Potrivit unei respondente, unitatea a sporit, deoarece „(…) nevoia unește, aceiași taxiști care aduceau medicii gratis puteau să se gândească la faptul că ei au rămas fără clienți, și sunt în pierdere, dar ei, vezi că, totuși, s-au unit” (F/46-55/urb/rom/sup/pub).

Un număr mare de respondenți (n=10) au remarcat o coeziune parțială în perioada pandemică. Potrivit acestora, societatea părea mai unită la început, dar coeziunea socială a slăbit în perioada ce a urmat „primului val” (B/26-35/rur/rom/med/priv). Mai mulți respondenți au avut o percepție disonantă față de manifestările de coeziune în pandemie. Pe de o parte, aceștia consideră că unitatea societății a crescut în special în primele luni ale pandemiei. Pe de altă parte, aceiași respondenți constată fenomene sociale negative care au putut fi înregistrate în aceeași perioadă. Astfel, potrivit unui respondent, oamenii s-au manifestat diferit în pandemie: „Unii s-au susținut reciproc, alții au arătat indiferență pentru sănătatea lor și a celorlalți (…)”.

La fel ca în anul 2020 (12s.), o parte dintre respondenții participanți la studiul din 2021 consideră că societatea a dat dovadă de lipsă de coeziune în contextul pandemiei COVID (13s.). Două respondente reflectează asupra evoluției coeziunii între prima fază și fazele ulterioare ale pandemiei: „La început a fost unitate deoarece nu se știa ce se întâmplă. Oamenii nu aveau o opinie bine definită. Apoi au început manipulările și falsurile și societatea noastră în Republica Moldova a devenit dezbinată” (F/36-45/urb/rom/sup/pub). „Repet, nu a fost prea unită, societatea, dimpotrivă, a părut mai mult dezbinată: discuții absurde dacă cineva crede sau nu crede că există virusul, respectă sau nu regulile de distanțare socială, conflictul intergeneraţional s-a acutizat, mesaje agresive și pline de ură, acuzații de tot felul difuzate pe rețelele de socializare etc.” (F/46-55/urb/rom/sup/pub). Potrivit ambelor respondente, cauzele dezbinării societății se găsesc mai ales în răspândirea informațiilor false, care a împărțit societatea în cei ce „cred” în existența virusului și cei sceptici, ceea ce a adâncit ruptura pe criteriu vârstă, de fapt între cei ce se simt vulnerabili în fața virusului și cei ce nu-l iau în serios. Un respondent explică lipsa unității prin faptul că oamenii s-au obișnuit treptat cu pandemia (B/66-75/urb/rom/sup/pub).

La fel ca și în anul 2020 (9s.), în 2021 respondenții explică lipsa de unitate în societate prin nerespectarea regulilor de prevenire a răspândirii virusului (8s.). Este remarcabil că definiția coeziunii sociale prin „împărtășirea normelor”, în cazul dat a normelor sanitare, a rămas valabilă ca și în interviurile din 2020, cu diferența notabilă că în 2021 percepția unității este văzută mai degrabă cu semnul negativ.

Aceste rezultate ale cercetării calitative privind manifestările de coeziune și solidaritate socială sunt, de altfel, consistente cu rezultatele anchetei prin chestionar, realizată de CSPS/ICJPS în iulie-august 2020 și noiembrie-decembrie 2021 pe un eșantion reprezentativ la scară națională. Astfel, în ancheta prin chestionar din 2021, 77,7% dintre respondenți (77% în 2020) au considerat că „oamenii din comunitate se susțin și se ajută unii pe alții” puțin sau deloc. În cercetarea prin chestionar efectuată în 2021, 37,3% (29,5% în 2020) consideră că oamenii din comunitate nu își fac griji și nu susțin deloc familia respondentului. În 2021, 33,7% dintre respondenți (21,2% în 2020) au considerat că nu pot deloc miza pe oamenii din comunitate atunci când au anumite probleme. Prin urmare, și rezultatele cercetării prin chestionar atestă un nivel scăzut al percepției solidarității sociale (definită prin disponibilitatea de suport și ajutorare a celorlalți, dar și așteptarea de a primi suport și ajutor din partea celorlalți în momente dificile), iar această percepție pozitivă a solidarității după acești parametri scade și mai mult în 2021 față de 2020.

Concluzii: o scădere a nivelului perceput de coeziune și solidaritate socială în Republica Moldova în pandemia COVID-19 (2020-2021)

O concluzie generală pe care o putem trage în baza rezultatelor cercetărilor realizate de CSPS/ICJPS în 2020 și 2021, este că percepția solidarității și coeziunii în societatea moldovenească a scăzut semnificativ între cele două perioade de referință (2020 vs. 2021). Cei mai mulți respondenți din 2021 constată un declin al acțiunilor de solidaritate în societatea moldovenească și totodată al coeziunii (unității) sociale, definite prin respectarea normelor sociale (aici, a normelor sanitare), cu o diferență clară față de interviurile din 2020. Aceste rezultate sunt consistente cu datele cantitative privind percepția solidarității sociale măsurată în cercetarea prin chestionar. Potrivit acestor date, disponibilitatea și așteptarea privind susținerea și ajutorarea celorlalți au scăzut în pandemie între cele două perioade de referință (2020/2021). Această constatare este coerentă cu rezultatele altor cercetări care au înregistrat o creștere a manifestărilor de solidaritate în „primul val” al pandemiei și o descreștere a acestora în fazele următoare ale pandemiei (Jarynowski et al., 2021). Aceste rezultate confirmă și rezultatul unor cercetări potrivit cărora solidaritatea socială a crescut în momente de criză, cum a fost începutul pandemiei COVID-19, în special în societățile est-europene în care solidaritatea este în mod normal scăzută (Voicu et al., 2020).

După cum au sugerat și alte cercetări, și după cum consideră și respondenții cercetării noastre, acțiunile de solidaritate au crescut în societatea moldovenească (și în alte societăți din regiune) în „primul val” al pandemiei. Aceste acțiuni de solidaritate au fost mediatizate: se putea urmări în jurnalele de știri date despre evoluția ratelor de infectare și mortalitate (relativ mici la începutul pandemiei) și totodată a acțiunilor de participare a cetățenilor și a întreprinderilor la prevenirea răspândirii virusului și la ajutorarea celor mai vulnerabili. Odată cu evoluția pandemiei în fazele ulterioare, ratele de infectare și de mortalitate COVID-19 au crescut odată cu normalizarea de către cetățeni a efectelor și pericolului acestui virus. După cum am sugerat în studiul nostru pentru anul 2020, percepția vulnerabilității socioeconomice a anumitor categorii sociale de cetățeni i-a predispus să desconsidere vulnerabilitatea lor și a altor cetățeni față de infectarea cu COVID-19 (Negură, Gașper și Potoroacă, 2021). O parte a societății a continuat, totuși, să se simtă vulnerabilă personal în fața virusului sau din empatie pentru alți cetățeni. Nerespectarea restricțiilor sanitare de către o parte semnificativă a populației i-a făcut pe acei cetățeni care se considerau mai vulnerabili, și care au respectat restricțiile sanitare, să califice comportamentul concetățenilor lor care nu au respectat restricțiile drept o dovadă de lipsă de coeziune și solidaritate socială.

Percepția coeziunii sociale scăzute în rândurile participanților la cercetarea noastră are și o latură pozitivă și anume împărtășirea de către respondenți a așteptării normative în privința unei coeziuni și solidarități mai ridicate în societatea noastră. Prima fază a pandemiei (în martie 2020), iar mai recent și criza refugiaților declanșată de atacul Rusiei asupra Ucrainei la 24 februarie 2022, au demonstrat că societatea moldovenească se poate mobiliza și răspunde cu un nivel ridicat de coeziune și solidaritate în situații de criză. În condiții considerate de normalitate, însă, inclusiv cele din fazele târzii ale pandemiei în care oamenii au normalizat efectele sanitare și sociale ale crizei, respondenții au adoptat un comportament mai pragmatic și mai puțin idealist, centrat pe interesele individuale și pe cele ale familiei.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE: 

1. Bartscher, A. K. 2020. “Social Capital and the Spread of Covid-19: Insights from European ” CESifo Working Papers 8346: 1-53. http://hdl.handle.net/10419/219164.
2. Bartscher, A. K., Seitz, S., Siegloch, S., Slotwinski, M., & Wehrhöfer, N. (2021). Social capital and the spread of COVID-19: Insights from European countries. Journal of Health Economics, 80 (September), 102531. https://doi.org/10.1016/j.jhealeco.2021.102531
3. Beck, W., L. J. G. van der Maesen, and A. Walker. 2012. “Theoretical Foundations.” In Social Quality from Theory to Indicators, edited by L. J. G. van der Maesen, and A. Walker, 44-69. London: Palgrave Macmillan.
4. Bian Y., Miao X., Lu X., Ma X., Guo X. The Emergence of a COVID-19 Related Social Capital: The Case of China. In: International Journal of Sociology, 2020, 0(0), 1-15. https://doi.org/10.1080/00207659.2020.1802141
5. de Beer, P., and F. Koster. Sticking Together or Falling Apart? Solidarity in an Era of Individualization and Globalization. Amsterdam: Amsterdam University Press.
6. Elcheroth G., Drury J. Collective resilience in times of crisis: Lessons from the literature for socially effective responses to the pandemic. In: British Journal of Social Psychology, 2020, 59(3), 703-713. https://doi.org/10.1111/bjso.12403
7. Jarynowski, A., Semenov, A., Wójta-Kempa, M., & Belik, V. (2021). Social Cohesion During the Stay-at-Home Phase of the First Wave of the COVID-19 Pandemic on Polish-Speaking Twitter. In Lecture Notes in Computer Science (including subseries Lecture Notes in Artificial Intelligence and Lecture Notes in Bioinformatics): Vol. 13116 LNCS (pp. 361-370). https://doi.org/10.1007/978-3-030-91434-9_31
8. Lalot, F., Abrams, D., Broadwood, J., Davies Hayon, K., & Platts-Dunn, I. (2022). The social cohesion investment: Communities that invested in integration programmes are showing greater social cohesion in the midst of the COVID-19 pandemic. Journal of Community and Applied Social Psychology, 32(3), 536-554. https://doi.org/10.1002/casp.2522
9. Negură, P., Gașper, L., & Potoroacă, M. (2021). Trust in Institutions, Social Solidarity, and the Perception of Social Cohesion in the Republic of Moldova in the Early Phase of the COVID-19 Pandemic. Comparative Southeast European Studies, 69(4), 453-481. https://doi.org/10.1515/soeu-2021-0034
10. Pitas N., Ehmer C. Social Capital in the Response to COVID-19. In: American Journal of Health Promotion, 2020, pp. 1-3. https://doi.org/10.1177/0890117120924531
11. Varshney L. R., Socher R. COVID-19 Growth Rate Decreases with Social Capital. In: medRxiv (p. 1-11), 2020. https://doi.org/10.1101/2020.04.23.20077321
12. Voicu, B., E. Bartolome Peral, H. Rusu, G. Rosta, M. Comșa, O. M. Vasile, L. Coromina, and C. Tufi 2020. “COVID-19 and Orientations Towards Solidarity: The Cases of Spain, Hungary, and Romania.” European Societies 23: 1-18.

Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului ”Dosare Sociale: Solidaritate, Muncă şi Drepturi Sociale” în baza unui parteneriat dintre PLATZFORMA și Fundația Friedrich Ebert – Moldova. 
Articolele publicate în cadrul acestui proiect nu exprimă neapărat punctul de vedere al fundației.