Manifest: 2 ani de genocid continuu în Gaza

Pe 7 octombrie 2023, ziua pe care ONU o marchează ca început al genocidului din Gaza, Netanyahu a rostit în direct la televizor un discurs în care amenința în mod clar că va distruge întreaga Gaza „acel oraş viclean, îl vom transforma în dărâmături. Le spun locuitorilor din Gaza: Plecaţi acum, pentru că vom opera cu forţă peste tot.” Tot în acel discurs, Netanyahu a citat un vers din Haim Bialik: „Răzbunarea pentru sângele unui copil mic încă nu a fost născocită nici de Satana.” Imaginea acestui citat, plasată într-un apel la „răzbunare”, este de o încărcătură simbolică cruntă. Bialik a scris această poezie în 1903, după ce vizitase locul unui pogrom împotriva evreilor din Chișinău. Astfel, Moldova – loc al unui pogrom ce a prefigurat Holocaustul împotriva evreilor, se regăsește astăzi din nou pe partea greșită a istoriei: solidarizându-se cu agresorul, întărind relațiile diplomatice și comerciale cu Israelul și condamnând unilateral doar „violența” palestinienilor – adică însăși rezistența lor legitimă la ocupație și exterminare, așa cum este afirmat în Rezoluția Adunării Generale a ONU 3236 din 22 noiembrie 1974, care susține dreptul inalienabil al poporului palestinian la autodeterminare fără interferențe externe și la independență națională și suveranitate.

După doi ani de execuţie a acelor amenințări, Israel a transformat efectiv întregul teritoriu în ruine: infrastructură civilă, spitale, şcoli, locuinţe, au fost reduse la dărâmături; bărbaţi, femei şi copii au fost ucişi fără milă. Și totuşi, sângele nu îi ajunge: scopul pare a fi nimicirea şi anihilarea totală a poporului palestinian. Azi, 7 octombrie 2025, marcăm doi ani de genocid continuu în Gaza.

De doi ani, Gaza este anihilată sub ochii întregii lumi, în timp ce discuţiile internaţionale continuă să se concentreze pe etichetări: „este sau nu este genocid?”; „care cifre sunt corecte?”. Între timp, unii încă prezintă aceasta ca pe un «război» legitim de apărare. Însă nu poate fi vorba despre un război: relația de putere între Israel și Palestina este profund asimetrică și, prin urmare, orice eufemism care prezintă evenimentele drept un conflict echitabil este fals și ilegal. Israel este un stat recunoscut internațional, dotat cu una dintre cele mai sofisticate forțe armate din lume și beneficiind de sprijinul marilor puteri globale. Palestina nu este pe deplin recunoscută la nivel internațional, nu dispune de o armată națională și nu are la dispoziție decât puterea de la bază: solidaritatea internațională la firul ierbii (eng. grassroots) care, de doi ani, protestează în stradă (în ciuda violenței poliției și a aparatului represiv al statelor) și încearcă, inclusiv prin inițiative maritime, să aducă ajutor umanitar și să spargă blocada militară ilegală impusă de Israel din 2007. Această asimetrie face inacceptabilă etichetarea acțiunilor Israelului drept „apărare”; când o forță statală recunoscută distruge populație civilă neînarmată, nu mai vorbim despre război între părți ci despre ocupare, crimă de război și, în cele din urmă, genocid.

În continuare, invocarea „Hamas” este folosită sistematic ca pretext pentru toate ororile comise de Israel. Existenţa a circa 50 de ostatici israelieni în mâinile Hamas nu poate legitima represalii colective, nici exterminarea deliberată a populaţiei civile. Această justificare ignoră proporţiile, mijloacele şi consecinţele acţiunilor Israelului, și neglijează faptul că pedepsirea colectivă rămâne interzisă de dreptul internaţional. Această „justificare” nu poate şterge realitatea faptelor: are loc o politică sistematică de pedepsire colectivă şi de distrugere a vieţilor şi mijloacelor de subzistenţă ale poporului palestinian.

În acelaşi timp, Israel deţine un număr record de copii palestinieni în închisoare. Conform datelor disponibile, aproximativ 300 de copii palestinieni sunt deţinuţi în închisorile israeliene în prezent, dintre care aproape jumătate sunt deținuți în lipsa unui oricărui proces. Reţinerea copiilor ca instrument de control şi represiune este o crimă în sine. Aceasta se înscrie într-un model istoric de detenţii în masă: de la ocuparea teritoriilor palestiniene în 1967, se estimează că între 700.000 și 1.000.000 de palestinieni au fost arestaţi/ţinuţi în diverse perioade, ceea ce înseamnă că reţinerile politice au modelat generaţii întregi de familii palestiniene. Din octombrie 2023 autoritățile israeliene au intensificat dramatic detențiile palestinienilor pe întreg teritoriul ocupat: ONG-uri precum HaMoked au raportat că, la începutul lui septembrie 2025, erau peste 11.000 de palestinieni deţinuţi, mai mult de jumătate dintre ei fiind reţinuţi fără proces (detenţie administrativă sau calificaţi ca „combatanţi ilegali”). Conform unor organizaţii, corpurile a sute de palestinieni sunt reţinute ca „monedă de schimb”. Mai mult, în ultimele zile Parlamentul israelian, prin comisia sa de securitate, a avansat un proiect de lege care ar permite aplicarea pedepsei cu moartea pentru deţinuţii palestinieni.

Până în prezent (şi în continuare în fiecare zi), peste 65.400 de palestinieni au fost ucişi şi 167.160 răniţi de forţele israeliene – cifre care cresc zilnic în urma bombardamentelor necruţătoare, iar un milion de oameni din Gaza City trăiesc sub un asediu total. Doar în ultimele luni, peste 2.000 de civili au fost împuşcaţi mortal în timp ce căutau ajutor umanitar, transformând distribuţia de alimente într-un masacru sistematic. Conform datelor colectate de organizația independentă de monitorizare a violenței ACLED (Armed Conflict Location & Event Data), aproximativ 94% din palestinieni uciși de forțele israeliene sunt civili. Însăși baza de date a armatei israeliene sugerează că cel puțin 83% din morții din Gaza erau civili.

Experţi internaţionali care au cartografiat distrugerile din Gaza afirmă că în Gaza are loc una dintre cele mai intense campanii de pedepsire a civililor din istorie și una dintre cele mai devastatoare campanii de bombardament din toate timpurile. Experți care au comparat imaginile satelitare şi hărţile distrugerilor din Gaza cu cele din Alep şi Mariupol, arată că pagubele vizibile în Gaza sunt mult mai severe: „Gaza are acum o altă culoare văzută din spaţiu; are o textură diferită”. Aceste constatări tehnice bazate pe imagini şi cartografiere a distrugerii confirmă, dincolo de orice îndoială retorică, amploarea sistematică a distrugerii infrastructurii civile şi a suferinţei populaţiei.

Poziția Republicii Moldova

În Gaza are loc un genocid, confirmat și documentat de Curtea Internațională de Justiție care în Ordinul din 26 ianuarie 2024, a stabilit măsuri provizorii prin care Israelul trebuie să ia „măsuri efective” pentru a preveni și a pedepsi actele care ar putea constitui genocid în Fâșia Gaza. Iar pe 16 septembrie 2025, Comisia Internațională Independentă de Anchetă a ONU a concluzionat că acţiunile care au loc în Gaza constituie, pe baza probelor adunate, genocid şi că acestea impun răspunsuri juridice şi politice imediate.

Din perspectivă juridică internațională, toate statele, inclusiv Republica Moldova, au obligația să prevină genocidul, iar această obligație derivă din statutul lor de părți la Convenția privind prevenirea și pedepsirea crimei de genocid din 1948, la care Republica Moldova a aderat la 26 ianuarie 1993, precum și din normele de drept internațional cutumiar.

În acest cadru juridic şi moral, poziţia Republicii Moldova nu se aliniază nicidecum cu obligația statelor de a preveni genocidul, ba chiar Republica Moldova susține genocidul prin intensificarea relațiilor diplomatice și comerciale cu Israelul – inclusiv prin deschiderea ambasadei Israelului la Chișinău în februarie 2025. Moldova a avut, de asemenea, un istoric de abțineri la voturile ONU care cer măsuri concrete, sancțiuni ale Israelului sau condamnări ale genocidului din Gaza. Aceste decizii de politică externă contravin nu doar aşteptărilor publice, ci şi obligaţiilor de prevenire şi sancţionare a crimelor internaţionale documentate de instanţe şi mecanisme ale ONU.

Din această cauză prezența şi vocile noastre în stradă reprezintă semnale morale şi politice necesare într-un context în care autoritățile statului încă ezită să-și onoreze obligația de a preveni genocidul, de a condamna genocidul și de a nu colabora cu state care comit genocid. Solicităm pe baze juridice şi etice ca autorităţile Republicii Moldova:

Să adopte o poziţie clară, publică şi fermă de condamnare a genocidului comis de Israel;
Să reconsidere poziţia diplomatică adoptată în 2025 (inclusiv decizia privind deschiderea ambasadei) în lumina obligaţiilor internaţionale de prevenire a genocidului şi a concluziilor ICJ/ONU;
Să se alăture iniţiativelor internaţionale care cer respectarea pe deplin a Ordinului ICJ, aplicarea sancțiunilor şi măsurilor coercitive împotriva Israelului și persoanelor care sunt responsabile de comiterea crimelor împotriva umanității.
Să susţină accesul umanitar neîngrădit și să condamne sechestrarea ilegală a voluntarilor Flotilei Globale Sumud care încercau să livreze ajutor umanitar în Gaza sub condițiile unui asediu total impus în mod ilegal asupra Palestinei încă din 2007.

Organizăm protestul de solidaritate cu Palestina pe 7 octombrie în primul rând ca să revendicăm această zi ca un memorial activ al unei catastrofe istorice. ONU recunoaște că 7 octombrie 2023 marchează începutul unei campanii de violență sistemică, începutul genocidului împotriva poporului palestinian. De la lansarea războiului său genocidar la 7 octombrie 2023, Israel a distrus peste 88% din suprafața totală a Fâșiei Gaza și a strămutat 2 milioane de palestinieni.

Acesta nu este doar un „conflict”. Este o Nakba în masă – este Holocaustul generației noastre. Nu putem fi neutri în faţa genocidului! A spune că Moldova este „neutră” față de ceea ce face Israelul în Gaza este o iluzie. Moldova este parte a sistemului colonial israelian, prin forța de muncă trimisă acolo, prin lipsa unei poziții critice de condamnare a genocidului, prin continuarea dezvoltării relațiilor comerciale și diplomatice. Poziționarea este simplă într-un genocid: fie ești solidar cu victimele, fie cu călăii. Cum odinioară Chișinăul a fost locul unui pogrom care a prefigurat Holocaustul, azi riscă să rămână părtaș la un nou episod al unei tragedii umane.

Ieșim în stradă pentru a cere: oprirea imediată a genocidului, acces umanitar neîngrădit, sancțiuni împotriva celor responsabili și declanșarea mecanismelor de responsabilizare internațională.

Acum, mai mult ca niciodată, trebuie să ne solidarizăm cu Palestina şi lupta palestiniană pentru a stopa genocidul. După genocid va urma un lung drum de responsabilizare, justiţie reparatoare și demontare a sistemelor politice şi economice care au permis şi încurajat această violenţă.

Singurul apel legitim acum: oprirea genocidului, sancţionarea Israelului şi demontarea structurilor coloniale care alimentează violenţa.

Semnături: