Cine sunt freelancerii?

Deseori auzim despre freelanceri, știm în general cu ce se ocupă, dar care este regimul lor juridic? Cum trebuie să se desfășoare legal această activitate? Care sunt avantajele și dezavantajele freelancing-ului? 
Globalizarea și transformarea digitală au produs schimbări strategice semnificative în ceea ce privește prestarea muncii, iar ideea că munca poate fi îndeplinită doar la sediul angajatorului pierde din teren, astfel încât salariații din multe sectoare ale pieței muncii pot presta munca la distanță, iar pandemia de Covid 19 a impus trecerea forței de muncă de la sediul angajatorului în regim de remote working (rom. telemuncă).
Pandemia de coronavirus a avut un impact semnificativ pe piața muncii și a schimbat raporturile între angajatori și salariați, iar munca la distanță a devenit un instrument destul de des aplicat în raport cu perioada de până la debutul pandemiei de Covid 19.
Din păcate, pentru unii salariați pandemia de coronavirus a dus la pierderea locului de muncă din cauza problemelor economice ale angajatorului, astfel o bună parte din acești salariați s-au reorientat spre prestarea muncii în sistem de freelancing. Este adevărat că prestarea muncii prin sistemul freelancing a existat și până la pandemie, însă statisticile arată că numărul persoanelor care se orientează spre direcția freelancing-ului este în creștere începînd cu anul 2020.

 Noțiuni generale

Un freelancer sau un liber profesionist este o persoană care lucrează independent, desfășurînd o profesie fără a deține calitatea de salariat. Deci freelancerul nu are angajator, astfel că raporturilor juridice dintre freelancer și client nu li se aplică legislația muncii, deoarece nu avem raporturi juridice de muncă, care să aibă la bază un contract individual de muncă și care să determine aplicarea legislației muncii. Deși există anumite asemănări între munca prestată de un freelancer și un salariat, totuși între aceste două categorii de persoane nu poate fi pus semnul egalității.

Deci un freelancer este o persoană, care lucrează pe cont propriu, fără a avea un angajator și care oferă clientului un serviciu în schimbul unui remunerări. Freelancerul singur își caută clienții, iar banii pe care îi obține în rezultatul prestării muncii sunt doar ai lui, după ce evident se deduc cheltuielile și se plătesc taxele și impozitele prevăzute de lege.

Legislația Republicii Moldova nu definește expres noțiunea de freelancer. La modul general freelancing-ul reprezintă un „fenomem” internațional, care a căpătat o dezvoltare și răspândire vertiginoasă în ultima perioadă de timp, inclusiv și în Republica Moldova.

În limbajul uzual deseori se pune semnul egalității între freelancer și un liber profesionist. Liberul profesionist sau freelancerul este persoana care muncește pe cont propriu, încasând integral suma remunerației convenite cu clientul. Freelancerul poate fi considerat un fel de hibrid între un salariat și un antreprenor. Ei prezintă anumite trăsături ale salariaților, deoarece prestează un serviciu pentru un anumit client, dar, pe de altă parte, ei pot fi priviți și ca antreprenori, deoarece ei singuri gestionează întreg procesul de muncă de la identificarea clienților, la prestarea serviciului și urmărirea încasărilor.

Deși exercitarea activității în regim de freelancer presupune o mai mare flexibilitate de timp, realitatea este că freelancerul trebuie să ai aibă un bun time management, să știe să își organizeze activitatea eficient, foarte importantă fiind autodisciplina în vederea onorării la timp a obligațiilor asumate.

În afară de realizarea nemijlocită a serviciului pentru client, freelancerul trebuie să se ocupe și de toate activitățile aferente desfășurării nemijlocite a activității. Ne referim în acest caz la: căutarea de clienți, negocierea și semnarea de contracte,  urmărirea achitărilor, precum și plata impozitelor aferente.

La general realizarea activității cu statut de freelancer se desfășoară după următoarele etape:

1. Prima etapă este cea de networking (rom. socializare). Networkingul este o modalitate foarte bună de a iniţia contacte cu potenţialii clienţi, aceste contacte pot deveni un catalizator al unei bune carieri Dacă un freelancer participă constant la sesiuni de networking, avînd o prezență activă, atunci recomandările nu vor întârzia să apară;
2. Etapa a doua constă în prezentarea de propuneri de colaborare și oferte pentru diferiți clienți.
3. Etapa a treia constă în încheierea de contracte cu beneficiarul. În contract urmează a fi de clar stabilite următoarele clauze: părțile contractului, obiectul contractului, drepturile și obligațiile părților, prețul contractului, precum și răspunderea în cazul în care nu se execută obligațiile asumate prin contract;
4. Etapa a patra constă în realizarea sarcinii și livrarea proiectului clientului.

Diferența dintre munca la distanță și freelancing

Prestarea muncii la distanță, în special prin telemuncă prezintă anumite asemănări cu freelancing-ul, însă nu poate fi pus semnul egalității dintre munca la distanță și munca prestată de freelanceri. Deși asemănarea de bază este faptul că realizarea muncii se face de la distanță, față de regula tipică potrivit căreia munca se îndeplinește la sediul angajatorului, totuși între aceste două concepte există deosebiri:

1. munca la distanță, care include și telemunca, reprezintă raporturi juridice de muncă. Astfel potrivit art. 292¹ (1) Codul muncii[i]: munca la distanță reprezintă forma de organizare a muncii în domeniile de activitate, prin care salariatul își îndeplinește atribuțiile specifice ocupației, funcției sau meseriei pe care o deține în alt loc decât cel organizat de angajator, folosind inclusiv mijloace din domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor.

În schimb prestarea muncii prin sistemul de freelanceri nu reprezintă raporturi juridice de dreptul muncii, dar sunt raporturi civile, cărora li se aplică legislația civilă;

1. încheierea contractelor în sistem de frelancing are loc la distanță, iar încheierea contractului privind munca la distanță, ca regulă, are loc cu prezența fizică a părților;
2. deși ambele forme de prestare a muncii se realizează de la distanță, totuși în cazul telemuncii angajatorul are obligația de a familiariza telesalariatul cu normele de securitate și sănătate în muncă, însă în cazul freelancerilor aceștia singuri sunt responsabili de condițiile în care își desfășoară activitatea din punctul de vedere al securității și sănătății în muncă.

 Diferența dintre un freelancer și un salariat

Alegerea modului de desfășurare a activității fie în calitate de salariat, fie în calitate de freelancer rămâne strict la discreția persoanei. La general un freelancer presupune gestionarea independentă a timpului de muncă, acesta asumîndu-și o serie de alte obligații pentru a-și desfășura activitatea în mod legal. În schimb, calitatea de salariat pentru o bună parte din persoane este mai atractivă, deoarece implică o zonă de siguranță, salariatul îndeplinind doar munca, iar celelalte aspecte aferente muncii revin angajatorului.

1. salariatul încheie contract individual de muncă, în schimb freelancer-ul încheie un contract civil de prestări servicii;
2. salariatul se află în subordinea angajatorului, ultimul avînd dreptul de a atrage salariatul la răspundere disciplinară în cazul încălcării obligațiilor de muncă, precum și atragerea la răspundere materială în cazul în care salariatul a cauzat un prejudiciu material angajatorului. În schimb un freelancer în cazul în care va încălca obligațiile contractuale va purta răspundere civilă;
3. salariatul are dreptul la concediu anual plătit de către angajator, în schimb freelancerul își organizează de sine stătător timpul de muncă putînd să își organizeze câte concedii dorește, doar că acestea nu vor fi plătite de către beneficiar;
4. salariatul are dreptul la concedii medicale și sociale achitate de la bugetul asigurărilor sociale de stat cu menținerea locului de muncă (ex. concediu de boală, carantină, concediu de maternitate, concediu parțial plătit de îngrijire a copiilor, staționare a unității, șomaj tehnic etc), în schimb un freelancer nu beneficiază de aceste garanții din contul clientului său;
5. ca regulă pentru îndeplinirea muncii salariatul utilizează resursele angajatorului (spațiu fizic, laptop, utilaje pentru îndeplinirea muncii etc), în schimb un freelancer va îndeplini serviciul strict cu utilajele sale (dar cu siguranță aceste cheltuieli sunt incluse în costul tarifului pe care îl cere un freelancer);
6. salariatul beneficiază de un salariu, care cel mai adesea este unul fix. Mai mult ca atât salariatul beneficiază de anumite garanții în materie de stabilire a salariului minim, periodicitatea achitării acestuia. În schimb un freelancer nu are venituri stabile, ele diferă de la o lună la altă, dar deseori, ele sunt mai mare decât cele ale unui salariat.
7. timpul de muncă al salariatului este cel convenit de părți, iar încălcarea de către salariat a timpului de muncă dă dreptul angajatorului de ai aplica sancțiuni disciplinare. În același timp legislația muncii stabilește anumite garanții în materie de timp de muncă al salariaților: durata normală a timpului de muncă, durata redusă sau parțială a timpului de muncă, limitarea duratei muncii suplimentare, interzicerea sau limitarea pentru anumite categorii de salariați a muncii de noapte, muncii în zilele de sărbătoare nelucrătoare etc. Însă în cazul freelancer-ului acesta se bucură de multă flexibilitate în ceea ce privește programul de activitate, însă acesta nu înseamnă că un freelancer lucrează mai puțin. Diferența este că freelancer-ul muncește atunci când dorește el fie ziua, fie noaptea, fie în zilele lucrătoare, fie în zilele de odihnă.

 Cele mai întâlnite domenii în care prestează munca frelancerii

De obicei domeniile în care prestează munca freelancer-ii sunt: programare, dizain grafic, copywriting, web design, social media, PR, manageri rețele sociale, traduceri, editare foto și video etc. Mai nou, avînd în vedere faptul că munca la distanță capătă mai mult teren apar tot mai multe domenii în care freelancerii își prestează serviciile. Astfel domeniile de activitate ale freelancerilor se extind într-o vastă varietate de domenii, atât timp cât munca respectivă nu necesită prezența fizică a persoanei la locul îndeplinirii muncii, iar persoana are acces la internet, avînd bineînțeles un calculator.

Deseori afacerile aflate la început de cale, cum mai sunt ele denumite start-upuri sau companiile care își desfășoară activitatea pentru perioade scurte de timp sunt mai tentate să apeleze la freelanceri decât la salariați cu contract individual de muncă. Astfel start-up-urile sau companiile care derulează proiecte pe o perioadă scurtă de timp, apelează de multe ori la freelanceri și din punctul de vedere al costurilor, care este mult mai avantajos, în condițiile în care nu mai trebuie să plătească toate impozitele și contribuțiile sociale aferente unui angajat.

De asemenea chiar și companiile tipice pot fi atrase de contractarea unor freelanceri în detrimentul unor salariați full-time, în scopul reducerii costurilor suplimentare pe care le implică salarizarea unui salariat.

Cum poate activa legal un frelancer?

Una din întrebările pe care și le adresează un freelancer se referă la faptul în ce condiții poate să își desfășoare activitatea în mod legal?

Pentru a respecta cadrul legal un freelancer poate opta pentru una din următoarele posibilități:

1. persoana fizică face o declarație la serviciul fiscal de stat și achită un impozit în cuantum de 12 %;
2. poate înființa o societate cu răspundere limitată. În acest caz se va plăti 4% din prestarea serviciilor, iar profitul după impozitare fiind nerepartizat, urmează a fi supus unui impozit suplimentar în cuantum de 6 % pentru ca acesta să fie direcțioant ca dividente fondatorilor;
3. poate înființa o societate cu răspundere limitată, devenind membru al parcului IT și va achita 7 % din încasări.

Din punct de vedere al promovării sau prezentării serviciilor un freelancer are două opțiuni: fie se înregistrează pe platforme special dedicate freelancer sau își creează o pagină proprie în care își propune serviciile.

 Veniturile unui freelancer și impozitarea acestora

Veniturile pe care la are un freelancer sunt diferite și depind de câțiva factori :

1. timpul de lucru;
2. domeniul de activitate;
3. experiență în domeniu;
4. taxele minime percepute de acestea de acesta.

Prestarea muncii prin freelancing nu se face cu titlu gratuit, astfel freelancer-ul încasează anumite sume financiare drept rezultat al muncii sale. Suma onorariului se stabilește în urma înțelegerii dintre parți (freelancer și client), însă cert este faptul că din aceste sume urmează a fi plătite taxele și impozitele prevăzute de lege.

În realitate însă plata impozitelor și a taxelor pentru veniturile obținute din freelancing se realizează nu întotdeauna în cadrul legal, iar o bună parte din freelanceri ignoră și nu plătesc impozitele aferente veniturilor pe care le obțin.

Așa cum s-a enunțat supra legislația Republicii Moldova nu reglementează expres statutul juridic al freelancerilor, însă în privința  acestora se ulitizează expresia „liber profesiniști.” Din punct de vedere al legislației fiscale, freelancerii („liberii profesioniști” în domeniul TIC) se regăsesc în noțiunea de persoană fizică expusă în art. 5 alin. (3), lit. a) din Codul fiscal.

Conform prevederilor art. 13 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal[ii], persoanele fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi pe parcursul perioadei fiscale obţin venituri impozabile din orice surse aflate în Republica Moldova şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea lor în Republica Moldova sunt subiecți ai impunerii cu impozitul pe venit.

De asemenea, alin. (2) al aceluiași articol prevede că subiecţii impunerii sunt obligaţi să declare venitul brut obţinut din toate sursele.

Potrivit art.14 alin.(1) din Codul fiscal, venitul din orice surse aflate în Republicii Moldova, inclusiv facilitățile acordate de angajator, precum şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea în Republica Moldova, cu excepţia deducerilor şi scutirilor la care au dreptul, precum și venitul din investiţii şi financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, obţinute de persoanele fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, constituie obiect al impunerii cu impozit pe venit.

Astfel, veniturile primite de către persoanele fizice rezidente a Republicii Moldova, se impozitează la cota stabilită la art. 15 lit. a) din Codul fiscal.

Articolul 15 a Codului fiscal prevede: suma totală a impozitului pe venit se determină: a) pentru persoane fizice în mărime de 12 % din venitul anual impozabil.

De asemenea, veniturile menționate urmează a fi declarate în conformitate cu prevederile art. 83 Cod fiscal, prin depunerea Declarației persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit (Forma CET18) nu mai târziu de 30 aprilie a anului următor anului fiscal de gestiune și urmând a fi reflectat la codul C4 ”Alte venituri impozabile” în Declarația (Forma CET18)[iii].

În afară de impozitul pe venit un freelancer are și alte obligații financiare față de stat și anume: ne referim în acest caz la sumele ce urmează a fi achitate cu titlu de contribuții de asigurări sociale ce urmează a fi plătite în baza contractului încheiat cu Casa națională de asigurări sociale, precum și achitarea primei pentru asigurarea medicală.

 Avantajele freelancing-ului

• program flexibil de muncă, care este strict la discreția freelancer-ului, importantă fiind în acest caz livrarea serviciului în termenul agreat cu clientul;
• de asemenea programul flexibil de muncă permite o mai bună conciliere între viața profesională și cea de familie;
• freelancer-ul este liber să își aleagă clienții, precum și proiectele la care dorește să lucreze;
• prestarea muncii poate avea loc de unde dorește freelancer-ul, iar avînd în vedere faptul că cel mai des un freelancer lucrează de acasă se economisesc în acest fel cheltuieli de transport, precum și timpul tur-retur spre locul de muncă;
• freelancer-ul nu are șef, el fiind propriul său șef;
• cel mai des un freelancer lucrează concomitent pentru mai mulți clienți, iar dacă unul nu plătește atunci riscul financiar este mai mic deoarece freelancer-ul se bazează pe încasările de la ceilalți clienți, spre deosibire de un salariat, care rămâne fără salariu dacă angajatorul intră în insolvabilitate;
• selectarea clienților avantajoși din punct de vedere financiar;
• controlul volumului de muncă asumat;
• de asemenea freelancer-ul poate avea încasări zilnice, spre deosebire de un salariat care ca regulă primește salariul lunar;
• branding personal pentru promovarea serviciilor prestate;
• deseori mulți freelanceri după o anumită activitate din această postură decid să își deschidă afaceri în domeniul pe care îl practică, iar experiența ar trebui să îi asigure un succes mai mare față de o persoană neinițiată în businessul pe care dorește să îl desfășoare.

 Dezavantaje freelancingului

• lipsa unui venit garantat lunar;
• lipsa garanțiilor sociale de beneficiază un salariat (concedii anuale plătite, concedii medicale sau sociale plătite ect);
• uneori clienții sunt pe un alt fus orar, ceea ce ar putea implica necesitatea ca frelancerul să lucreze noaptea, iar faptul că munca de noapte este periculoasă cunoaște oricine;
• toate activitățile legate de prestarea muncii în sistem de freelancer sunt pe cont propriu (căutarea de clienți, efectuare de propuneri, urmărirea încasărilor, precum și pla impozitelor și a altor taxe legale.

Trecerea de la freelancing la o carieră antreprenorială

Așa cum s-a menționat supra, unii freelancer după o anumită perioadă de activitate decid să-și deschidă afaceri în domeniul respectiv. La etapa actuală însă interesul freelancer-ului de a trece la antreprenoriat este încă unul scăzut, deoarece există frica față de riscurile care pot să apară în timpul tranziției de la freelancing la antreprenoriat.

O bună parte dintre freelanceri consideră că delegarea de sarcini și responsabilități salariaților și concentrarea axată pe identificarea de clienți reprezintă principalele beneficii ale trecerii la nivelul următor: crearea de start-up-uri. Considerăm că statul ar trebuie să încurajeze freelancerii în vederea dezvoltării unei idei antreprenoriale.

 Concluzii

Considerăm că numărul de freelanceri va crește în anii următori, reieșind din avantajele pe care le implică acest sistem de prestare a muncii. La momentul actual în Republica Moldova nu avem un cadru normativ care ar reglementa la modul concret activitatea freelancerilor. Mai mult ca atât, având în vedere amploarea pe care o capătă profesiile generate de dezvoltarea internetului, considerăm absolut necesar ca statul să adopte legislația aferentă activității în sistem de freelancing și să încurajeze practicarea legală a activității frelancerilor prin plata corespunzătoare a impozitelor la bugetul de stat. 
De asemenea, statul ar trebui să se asigure că freelancer-ii se bucură de toate drepturile și garanțiile privind munca prevăzute în Codul Muncii. 

REFERINȚE:  

[i] Codul muncii al Republicii Moldov  adoptat prin Legea nr. 154 din 28.03.2003.

[ii] Codul fiscal al Republicii Moldova adoptat prin Legea nr. 1163 din 24.04.1997.

[iii] https://sfs.md/ro/ordinele-de-baze-de-date-de-generalizare/1033 (accesat:01.08.2022).

---

Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului ”Dosare Sociale: Solidaritate, Muncă şi Drepturi Sociale” în baza unui parteneriat dintre PLATZFORMA și Fundația Friedrich Ebert – Moldova. 
Articolele publicate în cadrul acestui proiect nu exprimă neapărat punctul de vedere al fundației.