Probleme de mediu apar în vizorul societății doar atunci când oamenii sunt afectați sau îngrijorați de o oarecare consecință directă a unei probleme de mediu. Altfel, probleme de mediu și importanța protecției lui sînt de regulă uitate și se pierd în jocurile politice la nivel național și internațional.
Politicienii, care de obicei nu sunt cei mai buni protectori ai mediului, au de rezolvat alte mii de “probleme” fierbinți de pe agendă. Hai să recunoaștem, de exemplu, că curajoasele acțiuni de prioritizare a importanței schimbărilor climatice au ajuns să fie teme de discuție la așa-zisele COP[1]-uri (Conferințe privind schimbările climatice) doar drept rezultat al unor presiuni sociale sau catastrofe de mediu.
Aceste presiuni și catastrofe pot genera schimbări în direcție bună – e cazul acelei fetițe de 15 ani, Greta Thunberg care a scos în stradă milioane de școlari care au cerut dreptul la un viitor curat. Alteori ele generează schimbări negative – de exemplu, ca o consecință a războiului din Ucraina și a crizei energetice legate de explozia prețurilor, unele țări au redeschis centralele pe cărbune sau au revenit la energie atomică. Unele țări precum Ucraina intenționează să ducă la capăt proiecte abandonate de centrale hidroelectrice (complexul de la Novodnistrovsk) care pun în pericol alimentarea cu apă a milioane de oameni în bazinul râului Nistru.
La nivel local lucrurile nu stau diferit – oamenilor li se povestește despre dezvoltarea durabilă însă acest concept include cel mai des chestiuni economice, iar problemele de mediu stau foarte jos în lista priorităților.
Economiștii se fac a uita că anume mediul-natură e în strânsă legătură cu economie, cu finanțele, iar costurile reale a produselor și mărfurilor, de cele mai multe ori nu includ și acțiunile de exploatare intensivă a resurselor.
Cu ce probleme stringente de mediu s-a confruntat populația Moldovei vara această?
Recapitulăm:
21 Iulie – EcoFM – COD PORTOCALIU: Secetă hidrologică, utilizăm rațional apa
28 Iulie – Unica – Chișinăuienii sunt rugați să folosească apa doar în scopuri menajere
1 august – Agrointeligenta Niciun fermier din Republica Moldova nu și-a asigurat culturile contra secetei
5 august – EcoPresa – Ne așteaptă o săptămână plină de avertizări: caniculă, pericol de incendii și debit scăzut în râuri; News Maker – Cum fierbe Moldova
Acestea au fost doar câteva dintre titlurile de știri verii, dar ele sunt de ajuns să creeze panică în rândul populației.
Problemele curente de mediu ale Moldovei sînt deopotrivă rezultatul administrării defectuoase a resurselor naturale (tăieri necugetate de păduri, plantări multe, dar care însă nu sînt îngrijite ulterior – udare,mulcire, asigurarea protecției de animale etc – așa încît mulți pomi mor în primii ani pier, neasigurarea malurilor râurilor cu fâșii de protecție, secarea râurilor mici și mijlocii, colectarea de masa lemnoasă etc) și lipsa unor mecanisme adecvate de prevenire a secetei (recipiente alternative sau ecosisteme naturale puternice care ar ajuta la acumularea apei).
Ar trebuie să fie clar că problemele de mediu sunt complexe și au multe verigi și ramificații. De aceea, în textul ce urmează vom încerca să vorbim despre acestea în două maniere, una simplă, într-un limbaj accesibil, și a doua manieră ceva mai argumentată și cu folosirea unor surse fie jurnalistice, fie științifice.
Să ne aliniem la afirmația că “Republica Moldova se confruntă cu secetă în ultimii 5-6 ani, acesta fiind unul din cele mai frecvente și devastatoare fenomene climatice extreme din Republica Moldova.”
Vorbind simplu despre ce se petrece – ne conducem de observații și ele ne arată o schimbare atât a verilor cât și a iernilor, vedem că nu mai avem ierni sigure cu temperaturi care se mențin și ca zăpada nu mai acoperă constant grâul care a fost pus de cu toamnă la încolțit. Simțim retrăirile colective legate de nesiguranța alimentară din anul următor când auzim că acest an nu va fi favorabil pentru grâu, căci zăpada de pe câmpuri s-a topit și a fost o iarnă caldă. La fel se întîmplă și vara când temperaturile ridicate se întind pe perioade îndelungate, reușind să aducă la evaporare și uscare solurile și corpurile de apă. Atunci când vin, ploile sunt puține, intense și cu o cantitate de precipitații ridicate, și, în condițiile unei insuficiențe permanente de vegetație- ajungem să avem mai multe daune decât folos din cauza ploilor. Este necesar, în mod urgent, să elaborăm politici de adaptare și atenuare[2] a efectelor schimbărilor climatice care trebuie deopotrivă să fie înțelese ca chestiuni de importanță majoră și să reunească eforturile comune ale mai multor actori – stat, societate (un front comun).
Vobind mai complex, conform planului National privind seceta in Republica Moldova,[3]
“Republica este situată într-o zonă climatică cu insuficiență de apă. În zonele uscate ecosistemele agricole sunt mai vulnerabile la climă. Reprezentând 13% din totalul pericolelor, secetele din Moldova provoacă 67% din pierderile economice din cauza riscurilor legate de vreme și climă. Insuficiența și variabilitatea ridicată a precipitațiilor, scăderea semnificativă a resurselor de apă și producției agricole sunt principalii factori ai secetei, creând un mediu provocator pentru toate sectoarele activității sociale. În unii ani deficiența de apă are un impact socio-economic şi de mediu dezastruos la scară națională.”
În analiza realizată de Institutul de Resurse Globale [4] (eng. World Resources Institute), au fost colectate date din 138 de țări ale lumii și au fost luate în calcul intensitatea secetei din anii precedenți, deficitul de apă pe cap de locuitor, vulnerabilitatea generală la secete, densitatea populației, cantitatea terenurilor arabile și animalelor domestice. Conform acestui studiu Moldova și Ucraina sunt cele mai expuse țări din lume în fața riscului secetei.
Există mai mulți factori care fac ca secetele sa se manifeste tot mai des, unul dintre cei mai importanți fiind încălzirea globală.
În Hotărârea Nr. 1009 din 10-12-2014[5] cu privire la aprobarea Strategiei Republicii Moldova de adaptare la schimbarea climei pînă în anul 2020 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia se subliniază că începutul anilor ’90 ai secolului XX este considerat un „punct de referință” pentru fenomenul de încălzire globală. Acest fenomen a fost constatat în baza observațiilor efectuate la staţia meteorologică Chişinău[6], care a stabilit că în perioada 1887-1980 temperatura medie anuală a aerului a crescut în medie, în fiecare 10 ani, cu circa 0,05oC, ceea ce, recalculat pentru 100 de ani, constituie o creştere cu 0,5oC. Aplicând aceeaşi metodologie pentru anii 1981-2010, s-a stabilit o creştere medie pentru fiecare zece ani cu circa 0,63oC, ceea ce, recalculat pentru 100 de ani, constituie 6,3oC.
Prevederile scenariilor climatice pentru Republica Moldova arată că, ceea ce se consideră la momentul actual fenomene extreme, cu frecvenţă rară, cu temperaturi maxime absolute de 34-35oC pentru perioada de referinţă 1961-1990, în viitor vor deveni, probabil, temperaturi maxime medii de vară.[7]
Schimbarea climei ar influenţa asupra condiţiilor viitoare de umiditate în păduri prin schimbarea atât a temperaturii, cât şi a precipitaţiilor. Odată cu creşterea temperaturii creşte pierderea de apă prin evapotranspiraţie, ceea ce conduce la crearea unor condiţii mai uscate. Temperaturile ridicate, de asemenea, tind să reducă eficienţa utilizării apei de către plante. În unele zone ale Republicii Moldova, reducerea în viitor a precipitaţiilor va accentua stresul de umiditate cauzat de încălzire.[8]
Creșterea pierderii de apă și reducerea eficienței utilizării apei se referă și la culturi agricole, unde productivitatea va scădea, ce pur economic va adauga în costuri de exploatare a culturilor și se va reflecta direct la consumator. Impactul de mediu e că vor fi distruse ecosisteme acvatice sau direct dependente de apă.
Toate enumerate de mai sus, sugerează ca reducerea temperaturii medii anuale, combaterea secetei, protecția resurselor naturale, a apei, a solului trebuie sa devină prioritate națională, una discutată la cel mai înalt nivel: Parlament, Guvern, Președinție, Ministerul Mediului. Aceste discuții trebuie să aibă loc cu implicarea societății civile, a experților de mediu naționali și internaționali, a cetățenilor.
Vorbind despre cauză și efect simplu și pe scurt.
La sigur ceva trebuie să se schimbe în maniera de prelucrare a pământurilor, atât pentru cei care practică agricultura intensivă la scară mare dar și cei care au grijă doar de câțiva ari. Și aceasta se datorează faptului că nici clima și nici solurile nu mai sunt ce au fost, nu mai avem posibilitate să ne bazăm pe rodnicia naturală a solului și să așteptăm că o să crească orice și pentru aceasta e suficient doar să semănăm ori să plantăm.
Realitatea e că trebuie să ne adaptăm la schimbările climatice și una din aceste adaptări ar însemna aaceptarea faptului că avem secete mai dure, zile mai îndelungate însorite și temperaturi mai ridicate pentru soluri și agricultură.
Câmpurile negre descoperite reprezintă o pagubă, căci pe durata zilei însorite apa din sol se evaporă instantaneu. Din acest motiv nu ne putem permite să pierdem această apă prețioasă că altă apă pentru irigare nu mai avem: multe din iazuri și corpuri de apă seacă sau sunt în proces de secare.
Noi suntem în așteptarea precipitațiilor, deși conform Strategiei Naţionale de Adaptare La Schimbarea Climei A Republicii Moldova [9] [Fig1 ] timp de 100 de ani cantitatea precipitațiilor anuale o crescut cu 60 mm. Însă, concentrația precipitațiilor e diferită, dar și evapotranspirația s-a mărit din cauza temperaturii mărite. În timpul ploilor, rolul vegetației abundente, copacilor și pădurilor este că adună apă, o rețin, și ulterior reduc efectele lipsei îndelungate de precipitații. Cum suntem în secetă, nu are altcineva să ne păstreze apele decât noi înșine, să pregătim rezervoarele și să așteptăm acele câteva ploi.
Fig.1 Dinamica temperaturii medii anuale şi a volumului precipitaţiilor la Staţia Meteorologică de la Chişinău
O altă soluție este permacultura care propune un proces de creștere a fructelor și legumelor foarte apropiat de procesul natural. Una din lecțiile principiale ale permaculturii este că toți cei care fac agricultură ar trebui să creeze propriile microclimate și ecosisteme care seamănă cu cele sălbatice, cele apropiate de pădure unde grădina sau terenul tău este autosuficient. Plantezi copaci care ar stopa din vânturile care usucă solul, fac umbră anumitor culturi și îmbogățesc solul cu resturi organice.
Despre plantarea copacilor ar trebui să vorbim separat pentru că această practică este cea mai buna soluție contra secetelor. Serviciile ecosistemice directe și indirecte ale pădurii sunt imense. Având mai mulți copaci, o să avem mai des ploi, căci pădurile creează propria circulație a apei în jurul lor și tot ele o mențin. Oricât de banal nu ar suna dar ar trebui să știm că pe termen mediu și lung plantarea copacilor și îngrijirea pădurilor existente reprezintă cam soluția la 80-90% din problemele legate de mediu. Această soluție ar ajuta să crească debitele în râuri și ar preveni adâncirea apelor. Pădurile răcoresc ecosistemul pe timp de vară, păstrează mai multă apă, reduc alunecările de teren, ne curăță aerului, și aduc hrană comunităților care se află în apropiere de zone dens împădurite, chiar și masa lemnoasă pentru construcție și foc[10].
Însă creșterea pădurilor devine problematică când exagerăm cu tăierile știind că ani la rând avem probleme în domeniu, de aceea trebuie să tindem spre păstrare și să avem un plan de lungă durată, să ne aliniem la Certificarea FSC[11] (Consiliul de Administrare a Pădurilor).
Aceasta ar aduce siguranță că produsele și masa lemnoasă provin din păduri gestionate în mod responsabil, care oferă beneficii de mediu, sociale și economice.
Vorbind, pe puncte, mai desfășurat:
1. E important, ca fiecare agricultor sa fie responsabil de impactul asupra mediului pe care îl produce.
În 2020, an de seceta, guvernul[12] a acordat 300 milioane lei pentru a acoperi parțial prejudiciile cauzate de calamitățile naturale. Pe de altă parte,[13] sectorul agricol consumă aproximativ 69 la sută din apa dulce a planetei. Fără măsuri energice de conservare, producția agricolă consumă apă în exces și degradează calitatea apei. Acest lucru are un impact negativ asupra sistemelor de apă dulce din întreaga lume.
Multe practici agricole cum ar fi arderea câmpurilor și utilizarea mașinilor alimentate cu benzină contribuie semnificativ la acumularea de gaze cu efect de seră în atmosferă. Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) susține că doar sectorul zootehnic este responsabil pentru 18% din întreaga producție de gaze cu efect de seră. În plus, defrișarea terenurilor pentru producția agricolă reprezintă o contribuție majoră la schimbările climatice, deoarece carbonul stocat în pădurile intacte este eliberat atunci când acestea sunt tăiate sau arse. Astfel, fermierii care folosesc practici neprietenoase mediului ar trebui sa poarte responsabilitate inclusiv administrativă și legală în privința impactelor pe care le produc.
2. Promovarea și subsidierea practicilor agroforestiere.
Sistemul agroforestier[14] reprezintă combinația dintre două elemente:
– elementul forestier – plante perene lemnoase (arbori silvici, pomi fructiferi sau arbuști fructiferi);
– elementul agricol – plante erbacee (cereale, pășune, fâneață, culturi anuale de legume).
După o proiectare și implementare atentă, în care se ține cont de toți factorii relevanți, o fermă care implementează un sistem agroforestier se poate bucura de următoarele beneficii:
• Îmbunătățirea microclimatului. Solul dintre două perdele forestiere beneficiază de umiditate crescută pe timp de vară, viteza vântului scade deci evapotranspiraţia este redusă semnificativ dacă perdeaua este amplasată cum se cuvine. Plantele sensibile la vânt (de exemplu orzul) beneficiază în special de această protecție. O perdea (chiar și tânără) oferă protecție împotriva inundației prin faptul că permeabilitatea solului crește datorită acțiunii permanente a rădăcinilor, iar viteza de mișcare a apei de suprafața este încetinită de tulpinile arborilor și (mai târziu) de stratul de frunze de pe suprafaţa solului. Temperaturile sunt mai mici vara și mai mari iarna, iar zăpada nu mai este viscolită, fiind reținută pe teren. În acest fel creşte și rezerva de apă din sol.
• Micșorarea eroziunii, cu zero costuri de întreținere. Vântul și apa sunt factorii ce contribuie la eroziunea solurilor. Prin prezenţa unei perdele forestiere, solul purtat de vânt are șanse mai mari să nu părăsească terenul, iar cel purtat de apă se oprește în interiorul perdelei forestiere.
3. Promovarea practicilor de permacultură. Termenul „permacultură”[15] provine din engleză, care înseamnă „agricultură permanentă”. Esența acestui termen se bazează pe o înțelegere profundă a relațiilor observate în viața sălbatică, se aplică atât gestionării economiei în general, cât și cultivării legumelor și fructelor în special. Conform Agenției de mediu[16], sectorul agricol reprezentă 16.7% din totalul emisiilor a gazelor cu efect de sera în Moldova.
Încorporarea chiar și a anumitor practici din permacultură în fermele de orice dimensiune poate ajuta la atenuarea schimbărilor climatice. Experimentarea tehnicilor de permacultură poate îmbunătăți eficacitatea și poate susține resursele limitate ale fermei. Conform lui Nesbitt, permaculturist cunoscut, o fermă de acest tip furnizează hrană, combustibil, fibre, cherestea, furaje și culturi comercializabile, în timp ce, în același timp, oferă servicii ecosistemice cum ar fi captarea carbonului, reținerea solului și a apei și crearea de habitate”.
4. Mulcirea pământului.
Mulcirea [17] solului este procedura de acoperire a solului cu un amestec specific, de natură organică (paie, frunze, rumeguș, resturi vegetale) sau anorganică (folii din polietilenă, pietriș, sticlă, materiale reciclabile). Această tehnică este o alternativă naturală, contribuind la sănătatea solului.
Mulciul organic :
• Îmbogățește calitatea solului;
• se descompune în timp, transferând în sol nutrienții pe care-i conține și care ajung, mai departe, în țesuturile plantelor;
• menține umiditatea în sol și combate eroziunea;
• previne poluarea solului și diminuează efectele ploilor acide;
• protejează rădăcinile plantelor, pentru că previne înghețarea suprafeței solului.
• previne eficient apariția buruienilor și a eroziunii solului;
• protejează solul de îngheț;
Există și mulciul anorganic (piatră, folii din polietilenă) și eu personal aș încuraja utilizarea doar a pietrelor și nu mai puțin folosirea miulcirii care utilizează plastic. Cea mai importantă proprietate a mulciului[18] e că acesta reduce considerabil temperatura de la suprafața solului chiar dacă acesta e expus la insolații puternice. Pentru o temperatură în aer liber de 30o de grade Celsius acesta va fi de 22 grade sub un înveliș de 8-10 cm grosime.
5. Plantarea copacilor și protecția pădurilor mature.
În Republica Moldova, doar aproximativ 11%[19] din teritoriul țării este acoperit cu păduri, fapt care plasează țara noastră între țările europene cu cea mai mică acoperire forestieră. Despădurirea și degradarea pădurilor și a perdelelor de protecție forestiere contribuie la degradarea terenurilor în mai multe regiuni ale Moldovei. În prezent, aproximativ 880 mii ha de terenuri la nivel național sunt erodate, ceea ce este echivalent cu un sfert din teritoriul țării sau 40% din terenurile Agricole. Plantarea [20]unui copac aduce „tone” de beneficii:
● Un copac captează aproximativ 0,3 t de CO2 pe parcursul vieții sale de creștere.
● Copacii curăță aerul, filtrează apa, reglează precipitațiile, îmbunătățesc calitatea solului, oferă adăpost și reduc inundațiile.
● Copacii susțin diferite specii de animale, nevertebrate, plante, ciuperci, licheni și mușchi.
● Copacii ajută la reapariția pădurilor sănătoase, restabilind habitatele animalelor.
Plantarea în sine deși este un fapt bun, trebuie acompaniată de un șir de acțiuni care vor permite supraviețuirea puieților, de exemplu ca plantațiile de puieți să fie udate, mulcite, protejate de animale, curățate de vegetație care împiedică dezvoltarea lor, etc. Și de asemenea dacă inițiativa de împădurire este realizată de APL, aceasta trebuie sa monitorizeze cantitatea de copaci plantați și să înlocuiască copacii care nu au supraviețuit.
Știind că plantarea și îngrijirea puieților este un procedeu care durează și necesită eforturi semnificative, pentru ca aceștia să ajungă la maturitate și să ne aducă servicii ecosistemice directe sau indirecte, e important să ne fconcentrăm pe moment și pe protecția copacilor și fîșiilor împădurite existente. “Pădurile mature au valoare inestimabilă”[21],deoarece au trecut toate etapele necesare de maturare, iar ca puieți să ajungă la statutul de pădure, vor fi necesari zeci de ani. E important să știm că pădurile mature se adaptează mai bine la condiții de schimbare climatică și păstrează de 40 de ori mai mult carbon.
În anul 2022, în condițiile crizei energetice și a războiului în regiune a apărut o necesitate imensă de masă lemnoasă. Statul moldovenesc a calculat câte 5 metri sterni de masă lemnoasă per familie, iar această cantitate este mai mult decât are Republica Moldova.
În acest context pădurile sunt deschise tăierilor fără precedent, și chiar au fost permise colectări din Rezervațiile Naturale Protejate de Stat [fig. 2], o decizie periculoasă pentru securitatea mediului și a țării de viitor.
Presiunea pe Ministerul Mediului a dus și la demisia ministrei Mediului, Iuliana Cantaragiu[22]. E important ca deciziile care sfidează “Dreptul la un mediu înconjurător sănătos”[23] reglementat în constituţia Republicii Moldova să primească din partea Autorității Centrale de Mediu un vot de VETO[24] și să fie găsite alte soluții.
fig. 2
– O ală soluție bună e colectarea apei de ploaie pentru irigare. Cum menționam mai sus, sectorul agricol consumă aproximativ 69 la sută din apa dulce a planetei. Mai nou în 2020 președintele[25] statului de atunci, Igor Dodon a aprobat, pe 19 august, un regulament ce permite irigarea prin picurare din ape subterane a culturilor horticole. Folosirea acestei ape este periculoasă din motivul că sondele nu au fost cercetate în Moldova, iar volumul disponibil de apă potabilă per cap de locuitor este cu 50 % mai mic decât norma la nivel european. De aceea soluția de captare a apei de ploaie este mai bună.
Colectarea[26] apei de ploaie se bazează pe principiul lipsirii unui sector de teren de cantitatea de precipitații mică și neproductivă și alocarea acestei cantități de umiditate altui sector de teren. Aceasta sporește volumul de apă accesibil pentru al doilea sector până la nivelul necesar plantelor și astfel oferă posibilitatea funcționării unei agriculturi durabile. La o distribuire corectă a apei, terenul poate avea suficiente rezerve de umiditate pentru cultivarea unui spectru larg de culturi agricole. O asemenea acumulare a apei de ploaie se numește colectare de apă, care poate fi definită astfel – „procesul de acumulare a precipitațiilor prin scurgerea de suprafață și păstrarea lor pentru o utilizare eficientă”. Colectarea apei pluviale poate avea loc pe cale naturală sau prin intervenția omului. De asemenea colectarea de apa poate fi efectuata de pe construcțiile prezente pe lot.
Colectarea apei de ploaie poate avea avantaje deosebite în următoarele circumstanţe:
• În Republica Moldova, în regiunile secetoase, unde cantitatea mică de precipitaţii și repartizarea lor neuniformă în timp nu sunt favorabile pentru cultivarea plantelor agricole. În cazul când alţi factori, ca solul, temperaturile etc. sunt favorabile apa colectată poate favoriza dezvoltarea agriculturii chiar și în lipsa altor surse de apă.
● Pe terenurile neirigate, unde culturile agricole pot fi crescute, dar cu recolte foarte mici și cu riscuri mari. Aici sistemele de colectare a apei pot asigura suficiente cantităţi de apă, care împreună cu precipitaţiile atmosferice pot spori și stabiliza producţia agricolă.
• În regiunile unde nu sunt rezerve de apă suficiente pentru cerinţe menajere și de creștere a animalelor. Aici aceste cerinţe pot fi satisfăcute prin colectarea apelor de ploaie.
• În regiunile secetoase, supuse deșertificării, unde potenţialul pentru producerea culturilor agricole se diminuează din cauza lipsei managementului eficient. Asigurarea acestor terenuri cu apă prin colectarea ei poate îmbunătăţi cuvertura vegetală și opri degradarea mediului.
Concluzii: soluții de rezolvare a problemelor de mediu în Moldova există, trebuie doar să acționăm
Sunt foarte multe soluții, dar hai întâi să declarăm Protecția Mediului drept prioritate Națională și chiar să o credem si să implementăm.
Despre prioritate națională s-a mai menționat de câteva ori. Ce o să ne dea faptul că Parlamentul o să voteze anume această sintagmă? Teoretic și practic este o linie de dezvoltare diferită și aceasta ar schimba total felul cum noi trăim, cum sunt ordonate după priorități obiectivele economice și cum sunt luate decizii atât în țară cât și în afara ei. Știind că sănătatea mediului și a oamenilor sunt importante pentru stat ar fi accelerată viteza de soluționare a unor probleme majore cum este cea a gunoiștelor din țară (suntem în 2022 dar nu avem încă un sistem de gestionare a acestora pus la punct). Doar câteva gunoiști sunt autorizate la nivel de țară.
O altă problemă care trebuie rezolvată ține de calitatea apei potabile din fântâni (care în proporție de 97% [27] nu este bună de consumat). O altă ține de faptul că râurile mici și mijlocii care fac debite celor mari sunt o bună parte secate și abia mai curg, sunt pline de gunoi, lipsite de fâșii de protecție, blocate etc. După votarea acestei rezoluții, apa ar fi protejată.
Împădurirea țării ar fi un alt obiectiv de importanță națională – o bună parte din puieții anual plantați se pierd, fiind mâncați de animalele cornute. Primarii din toată țara ar primi mesaje clare, despre faptul că orice copăcel plantat trebuie protejat, iar proprietarii de pământuri ar fi nevoiți să-și schimbe practicile de prelucrare și irigare. Ministerului Economiei nu ar mai putea, ca acum, să ia decizii în detrimentul mediului, prin folosirea unor argumente precum beneficiile economice sau securitatea de stat.
Ministrul Agriculturii ar trebui să ne spună clar și transparent câte procente(%) mai avem până ajungem la situația ca producția Moldovei sa fie doar ecologică, și asta sa fie norma universală.
Agricultura este cu siguranță una din cele mai exploatate ramură (a resurselor naturale) în economia națională.
Faptul că Moldova este o țară mică, înseamnă ca ne-ar fi mai ușor să trecem agricultură ecologică (în care nu băgăm pesticide în sol).
Pentru ca asta să se întâmple este necesar să investim în educația orășenilor, sătenilor în domeniul agriculturii ecologice. Să le explicăm cum se adună semințele din fructe și legume, ce e alelopatia, creșterea culturilor care se ajută fie prin atragerea polenizatorilor, fie prin umbră, fie ce plante gonesc insectele dăunătoare, astfel încât nu e nevoie de folosit insecticide), cum să menținem umiditatea solului chiar și în ani secetoși , cum să mulcim și cum să implementăm și alte practici utile și prietenoase mediului.
Sperăm în următorii ani să vedem cum:
– Cetățenii împreună cu aleșii lor locali și naționali schimbă abordarea față de râurile țării și depun eforturi semnificative în reabilitarea rîurilor mici și mijlocii care vor alimenta rîurile mari.
– Pădurarii și Primarii investesc timp în pepiniere care sunt îngrijite de localnicii din comunitățile apropiate. Pădurari care se mândresc că teritoriile pădurilor s-au mărit, că sunt parte a Consiliul de Administrare a Pădurilor și au planuri sustenabile pentru 50 ani înainte.
– Președinția țării și întregul aparat al miniștrilor realizează documentarea florei și faunei în zonele împădurite dens, și cu ajutorul acestora rescriu noile volume ale Cărții Roșii din Republicii Moldova[28], cu mai puține specii care sunt pereclitate.
REFERINȚE:
[1] https://unfccc.int/process-and-meetings/conferences/past-conferences/paris-climate-change-conference-november-2015/cop-21
[1] https://www.youtube.com/watch?v=2vqPfY7LjP8&ab_channel=NowThisEarth
[1] https://arboretum.live/ro/blog/post/drought-md-ro.html
[1] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=49220&lang=ro – secțiunea 1.1. Descrierea variabilităţii climatice în Republica Moldova. sub.2
[1] Pentru care este disponibilă cea mai lungă serie de observare instrumentală neîntreruptă a datelor climatice
[1] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=49220&lang=ro – secțiunea 1.2. Riscurile climatice viitoare, sub. 13
[1] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=49220&lang=ro – secțiunea 2.4. Impacturile schimbării climei asupra sectorului forestier, sub 55
[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Forest_Stewardship_Council
[1] https://fsc.org/en/what-the-fsc-labels-mean
[1] https://gov.md/ro/content/guvernul-dubleaza-subventiile-agricultura
[1]https://www.worldwildlife.org/industries/sustainable-agriculture#:~:text=Agriculture%20is%20the%20leading%20source,in%20the%20environment%20for%20generations.
[1]https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/agrotehnica/3430-sistemul-agroforestier-pentru-echilibrarea-ecosistemului-si-imbunatatirea-microclimatului.html
[1] https://ro.gardendecorgalore.com/6845386-organic-farming-permaculture-living-in-harmony-with-nature
[1] https://www.am.gov.md/ro/content/b3-emisii-de-gaze-cu-efect-de-ser%C4%83
[1] https://www.bricodepot.ro/idei-si-inspiratie/gradina-si-balcon/cum-faci-mulcirea-solului-si-ce-beneficii-are-pentru-gradina-ta/
[1] https://www.ziarulnational.md/ingrasamintele-potrivite-pentru-sol/
[1] http://clima.md/public/files/2_Cadrul_National/nama/NAMA_PDD_Afforestation_Moldova_ro.pdf
[1] https://moretrees.eco/benefits/?fbclid=IwAR184IoCCzEIlRe9ingjL4kc8n8IUHHCrtjqp0jMVUL5fTYj9MAzrv4LoR0
[1] https://sppn.md/padurile-mature/
[1]https://www.zdg.md/importante/ultima-ora-ministra-mediului-si-a-anuntat-demisia-a-fost-un-an-plin-de-munca-reforme-si-proiecte/
[1] https://ibn.idsi.md/ro/vizualizare_articol/105159
[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Veto
[1] https://moldova.europalibera.org/a/statutul-%C8%99i-exploatarea-apelor-subterane/30808736.html
[1]https://tv8.md/2022/15/09/fantanile-din-tara-sunt-in-proportie-de-97-poluate-apa-contine-multi-nitrati-si-chiar-bacterii-intestinale-periculoase/210352
[1]http://old.mediu.gov.md/index.php/starea-mediului/studii-de-performanta/118-categorii-in-romana/publicatii/cartea-rosie/358-cartea-rosie
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului ”Dosare Sociale: Solidaritate, Muncă şi Drepturi Sociale” în baza unui parteneriat dintre PLATZFORMA și Fundația Friedrich Ebert – Moldova.
Articolele publicate în cadrul acestui proiect nu exprimă neapărat punctul de vedere al fundației.
Autorul exprimă mulțumiri celor care l-au ajutat la scrierea articolului:
Nina Macari – arhitectă, Margareta Cartiră – jurnalistă și Gabriela Isac – activistă în domeniul mediului.
