Adevărul este singura realitate
Dincolo de grilaj este realitatea,
dincoace de grilaj, este de asemenea
realitatea; singurul lucru ireal
este grilajul; libertatea este reală chiar dacă
nu se ştie bine
dacă aparţine lumii celor vii,
lumii celor morţi, lumii
fanteziilor sau lumii veghei, celei a exploatării
sau a producţiei.
Visele sunt vise; amintirile, acel
corp, acest pahar de vin, iubirea şi
slăbiciunile iubirii, bineînţeles, fac
parte din realitate; o împuşcătură în
noapte, in fruntea acestor fraţi, acestor fii,
a acelor
ţipete ireale de durere reală a torturaţilor în
rugăciunea eternă şi sinistră într-un post de
poliţie oarecare
sunt parte a memoriei, nu presupun în mod
necesar prezentul,
dar aparţin realităţii. Singurul aparent
este grilajul făcînd pătrat cerul, cîntarea
pierdută a unui deţinut, hoţ sau luptător, vocea
împuşcată,
înviată a treia zi intr-un zbor imens acoperind
Patagonia
pentru că masacrele, mîntuirile, aparţin realităţii,
ca
speranţa răscumpărată a pulberii, a inocenţei
estivale: sunt realitatea, ca vitejia
şi convalescenţa
fricii, acest aer care se împotriveşte să se
întoarcă după pericol
ca proiectele unui popor întreg care merge spre
victorie
sau spre moarte, care se poticneşte, care să se
apere
să răscumpere ceea ce e al său,
realitatea sa.
Chiar dacă uneori ar părea o minciună, singura
minciună, nu e nici măcar o trădare, este
pur şi simplu un grilaj care nu aparţine realităţii.
(închisoarea din Villa Devoto, aprilie 1973).
Traducere în română de Omar Lara.
Sursă: Luceafărul (revistă editată de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă România), 1981, nr. 5, p.8.
Francisco Urondo (17 ianuarie 1930 – 17 iunie 1976), a fost un poet, jurnalist și luptător argentinian.
Ca poet este autorul unor culegeri de versuri, povestiri scurte și scrieri teatrale.
A publicat, între altele, La patria fusilada, o culegere de interviuri cu supraviețuitorii masacrului de la Trelew, în cadrul căruia milițiile dictaturii militare a președintelui Alejandro Lanusse au executat mai mulți activiști de stînga.
Este închis în 1973, dar este eliberat în același an. După eliberarea din pușcărie se înscrie în rîndurile Montoneros, organizație revoluționară de gherilă.
Este omorît, împreună cu partenera sa, jurnalista și activista Alicia Raboy, în 1976 în Mendoza, de către milițiile regimului.
Sursă imagine de fundal: Revista Crisis (articolul Testamentului lui Francisco Urondo).
