RECENTE

Excesul de egoism și deficitul de solidaritate: comentariu pe marginea petiției ”Întoarceți Chișinăului ce este al Chișinăului”

Am ezitat să intervin în competiția ridicolă de pe facebook dintre guvernarea centrală și primăria capitalei pe tema ”cine guvernează mai bine?”.
Am ezitat pentru că știu răspunsul: la toate aspectele, de la educație la reparația drumurilor ambele ramuri ale guvernării, atît cea centrală cît și cea a capitalei, se descurcă egal de prost, sînt egal de nepricepute și egal de incapabile.
De exemplu, pe cazul celor două zăpezi din ultimele luni a curs atîta energie pentru a dovedi că primăria sau guvernul s-a isprăvit excelent încît s-a uitat că ambele zăpezi au fost dezastre ce puteau fi prevenite dar rîca de pe facebook a fost mai importantă decît realitatea de pe stradă.
La prima zăpadă guvernarea centrală a fost atît de prezentă pe rețele sociale și absentă pe drumuri încît au murit 2 oameni (ce puteau fi salvați dacă se intervenea la timp).
La a doua zăpadă a fost rîndul primarului de Chișinău să dea cu bățul în baltă și am fost confruntați cu situația că, în timp ce pe facebook primăria Chișinăului curăța de zăpadă pînă și în parcuri și păduri, în orașul real, din afara internetului, trotuarele și străzile au stat înzăpezite mai multe zile la rînd.
În satul meu, după o rușine publică din asta te ascunzi o vreme să nu te vadă lumea, pentru că îți e jenă să te uiți în ochii oamenilor.
În satul de pe facebook, însă, nu există nici o jenă
.
Dar cînd am văzut o conferință de presă a primarului Ion Ceban în care acesta cere guvernului să întoarcă 50% din contribuțiile financiare ale chișinăuienilor  pentru Chișinău, m-am gîndit că gîlceava de pe facebook ar putea da foc lumii din afara facebook-ului și că trebuie să turnăm ceva spumă anti-incendiu peste acest foc…

Întîi a fost, cum ziceam, o intervenție a primarului pe facebook, de pe pagina personală.
În cadrul acelei intervenții Ion Ceban, în fața unei table școlare albe, explica diferența dintre banii pe care Chișinăul îi dă statului (23 miliarde lei) și banii pe care statul îi întoarce capitalei (2.8 miliarde lei). Municipiul ar primi, în această situație desenată de primar ca o comparație între doi saci cu bani, doar 13 % din banii pe care îi plătește bugetului central…
 

În cadrul intervenției sale primarul a pomenit de cîteva ori expresii de genul ”statul ne fură”, ”statul se bagă în buzunar la noi”, ”ei (statul) iau totul încolo și ne dau nouă practic nimic”
La sfîrșit Ceban cerea ca statul să transfere orașului măcar 50 % din această sumă cu care, zicea el, ar putea construi grădinițe noi, școli,
un metrou, un port oceanic subteran și o platformă pentru călătorii intergalactice.

Credeam că lucrurile se vor opri aici, cum a mai fost și în alte cazuri cînd alți primari porneau discuția asta apoi își dădeau seama că e o prostie.

Nu și în acest caz în care aparatul primăriei a transformat rapid inițiativa verbalizată de primar pe facebook într-o ditamai campanie publicitară și de activism municipal.
La cîteva zile după lansarea ideii ”50 % pentru Chișinău” aceasta a ajuns pe pagina de petiții a primăriei municipiului Chișinău (de unde în mod urgent au fost șterse toate celelalte petiții), apoi a fost tipărită sub forma unui banner mare pe gardul Grădinii Publice ”Ștefan cel Mare”, iar unii prieteni îmi semnalează că a ajuns sub forma unor pliante și în cutiile lor poștale.
Pe partea administrativă, deputatul MAN Gaik Vartanean a transformat deja discursul de pe facebook a primarului în inițiativă legislativă privind modificarea legii privind finanțele publice locale.
Așa încît, sîntem asigurați cu vorbăraie de pomană pe tema asta pentru încă cîteva luni.

Părerea mea este că, inițiativa este nu doar proastă, dar și periculoasă (stimulează un separatism financiar al capitalei), toxică (alimentează egoismul celor din Chișinău în raport cu locatari ai altor localități) și nătîngă (demonstrează lipsă elementară de pricepere despre cum funcționează economia țării și cum ajung să se acumuleze marile impozite și taxe la Chișinău).

Le iau pe rînd.
E clar că ”petiția” primarului și toată retorica despre faptul că statul îi fură pe chișinăuienii harnici iar din banii lor sînt întreținute satele și orășelele leneșe gîdilă urechile unor locuitori ai capitalei care nu au nevoie de argumente suplimentare pentru a se simți mai educați, mai buni, mai elitiști și mai ”civilizați” decît țăranii din celelalte sate și orașe ale țării. Retorica asta e atît de frecventă încît ține de domeniul banalului iar purtătorii ei nu sînt neapărat doar votanții lui Ion Ceban.
În lumi sociale atît de diverse precum administrația publică centrală și locală, mass-media, zona ONG-urilor, cultura pop, sfera serviciilor, comunicarea de zi cu zi la piață, magazin, transport public sau policlinică auzi des retorică despre cum provincia ar fi înapoiată (plină de bețivi, leneși și bătăuși) și puțina ordine și bunăstare a țării s-ar ține pe umerii bieților orășeni get-beget din Chișinău…Uneori chiar e la modă printre sfetnicii puterii de diverse culori să vorbească deschis despre faptul că satele ar trebui să dispară pentru că sînt cheltuială aiurea de bani
Dar asta e comunicare neoficială sau scrieri pe blog și cei care generează astfel de discursuri sînt de obicei apostrofați.

Erau, pînă acum. Pentru că inițiativa primarului de Chișinău și toată gargara despre ”furtișag” ce o însoțește va alimenta această aroganță a ”ilitiștilor” din capitală cu argumente serioase, adică cu niște numere care exprimă sume de bani…

Partea de cifre este și ea trasă de păr și lipsită de logică (ca și întreaga campanie).
Să zicem pentru început că orașul Chișinău nu există în afara statului sau în opoziție cu acesta (așa cum reiese din discursul primarului), ci e capitala acestuia, adică localitatea care concentrează, în virtutea unor reguli stabilite de stat, cele mai importante instituții ale statului precum și cea mai mare parte a infrastructurii economice a societății (concentrarea infrastructurii economice în Chișinău e tot urmare a unor configurații stabilite de stat, nu rezultatul intervenției divine).
Altfel spus, faptul că toate băncile, majoritatea universităților, o mare parte din companiile mari, administrația centrală sînt localizate la Chișinău nu e meritul primăriei locale (care să le fi atras), ci e rezultatul unor decizii politice (în RSSM care a ales să mute capitala la Chișinău și să construiască aici mari uzine, fabrici și instituții de cercetare, în loc să o lase la Balta).

De asemenea, predominanța politică și economică a Chișinăului asupra restului țării se datorează și absenței quasi-totale a unor politici de dezvoltare regională (care în Moldova oscilează între absurdul ”să moară satele” și naivul ”vom salva satele și orașele construind drumuri, dar închizînd școli), dar și absenței unor politici clare de dezvoltare a satelor și orașelor – de exemplu prin dezvoltarea unor centre universitare în afara Chișinăului, prin mutarea unor instituții de stat – Curtea Constituțională, Curtea Supremă de Justiție, Academia de Științe la Bălți, Orhei și Cahul, prin crearea unor poli de dezvoltare economică în regiune, prin menținerea și creșterea rețelei de instituții educaționale, recreative și culturale în afara Chișinăului.

Cele 23 miliarde de lei care merg din Chișinău în bugetul de stat sînt alcătuite din cîștiguri (și impozite pe afaceri sau imobile) pe care locuitorii și locuitoarele capitalei le fac în calitate de salariați/salariate a unor instituții care activează în Chișinău (dar pot activa și în altă parte).

Primarul vrea înapoi și 50 % din impozitele persoanelor juridice. Ceea ce e o altă prostie. Mari companii ce obțin venituri în alte părți ale țării (de la companiile de construcții la unități de comerț), plătesc impozite doar la Chișinău pentru că sînt înregistrate la Chișinău. 
În acest caz se poate spune, cu același aplomb, că Chișinăul fură satele și orașele mici (despre asta voi vorbi mai jos). 

Și acești bani sînt posibili în Chișinău doar datorită faptului că statul nu prea știe cum, nu poate și nici nu vrea să îi amplaseze în alte părți ale țării.
(Într-un mod similar, oare n-ar fi absurd ca satul Leușeni din raionul Hîncești să ceară și el miliarde de lei din cele cîteva zeci de miliarde de lei vărsați la bugetul de stat anual de către serviciul vamal?)

Istoria are, desigur, și multe alte nuanțe – că o mare din veniturile din impozite colectate în Chișinău sînt din contul persoanelor care prestează muncă ocazională (sau regulat) în Chișinău – miile de muncitori din sectorul construcțiilor, alimentat și el bunăoară de importante subvenții de stat prin programul ”Prima Casă” etc..

Miliardele de lei colectate din Chișinău (care în condițiile unor guvernări mai cu minte ar putea fi colectate și din altă parte) merg spre bugetul de stat iar ulterior sînt distribuite în bugetele locale sau pentru alte cheltuieli (investiții, inclusiv în proiecte inutile de genul Arenei Naționale).
Ceea ce propune primarul de Chișinău este ca localitățile țării (dintre care o majoritate ce oscilează între 70-85 % depind de transferurile de la bugetul de stat întrucît nu pot genera venituri proprii) să primească mai puțin pentru ca Chișinăul să primească mai mult.

Ion Ceban are un argument valid – faptul că banii publici sînt cheltuiți aiurea, dar nici el nu e ușă de biserică în această privință. Salariile mari ale celor din guvern sînt nejustificate în raport cu nivelul mic al veniturilor celorlalți funcționari, din miliardul de lei băgat în Arena Națională se puteau face cîteva zeci de bazine și săli de sport în alte părți ale țării, istoria că guvernul a declarat că majorează unele salarii dar nu a dat bani pentru asta (și a transferat greutatea pe bugetele locale) – toate astea sînt istorii valide. Și aici Ion Ceban are dreptate.

Dar nici banii pentru concertele organizate în diaspora, casele nejustificate din declarațiile de avere ale funcționarilor de la primărie, schemele cu reparația trotuarelor, birourilor și scuarurilor de către ”prieteni” ai primarului tot nu sînt bun exemplu de administrare a bunului public…
Apoi, istoria cu insuficiența banilor pentru anumite linii de cheltuieli poate fi rezolvată în mai multe feluri – de exemplu prin atragerea unor împrumuturi avantajoase, emisiunea de obligații municipale, granturi și fonduri externe. Grădinițele, de care vorbește Ion Ceban că le-ar construi din banii ce i-ar primi de la bugetul de stat, ar putea fi înălțate și din banii privați ai celor care construiesc blocuri de 20 etaje în oraș și care nu se obosesc să construiască infrastructură socială în jurul blocurilor de sute de apartamente…
A lua bani de la sate sărace (și sărăcite) pentru a mai adăuga plăci de beton în Scuarul Eminescu ca să poată ghereta ”Bonjour” să vîndă cafea pe fundal de muzică franțuzească tot nu e un exemplu de plan de dezvoltare…

Mai e un aspect al problemei, cel legat de solidaritate și de justiție socială.
El ar putea fi formulat în felul următor: discuția despre cantitatea de bani generată în Chișinău trebuie suplimentată cu o discuție despre costurile financiare și sociale pentru restul țării al procesului de hiper-centralizare a fluxurilor economice, culturale, politice, administrative și financiare în capitală.
Altfel spus, capitala țării adună resurse importante (de oameni și instituții care fac bani) inclusiv și mai ales pentru că ia acești oameni din alte părți ale țării vin la Chișinău să trăiască și să muncească (ocazional sau permanent) abandonînd (de cele mai multe ori de nevoie) localitățile lor (în 2023 Chișinăul a atras peste 53 % din migranții interni ai țării).
Acest masiv proces de migrație internă care durează de mai multe decenii e cel care alimentează creșterea demografică și economică a orașului Chișinău, nu instalațiile cu panseluțe ale primăriei.

Acest proces masiv de migrație are consecințe dăunătoare pentru localitățile care se văd lipsite de tineri, de oameni care ar putea potențial să muncească și să crească satele și orașele țării.
Din punctul de vedere pe care îl susțin Chișinăul datorează ceva – bani, solidaritate – acestor localități pe care le sărăcește (atît în virtutea faptului că e capitală, atît în virtutea faptului că politicienii țării nu știu să dezvolte țara decît pe facebook).
Eu numesc această datorie ”justiție fiscală teritorială” și o văd ca o plată de solidaritate pe care Chișinăul trebuie să o facă celorlalte localități din țară pentru resursele umane ale acestora pe care le folosește…
Mi se pare aiurea că în gîlceava sa cu guvernarea (pe motive inventate pentru că la nivel de politici de dezvoltare, politici economice sau sociale nu există vreo diferență între primar și oponenții săi) Ion Ceban alimentează un virus tare periculos al separatismului fiscal al capitalei.
Mi se pare și mai aiurea că, în acest proces în care vrea să dea foc casei comune Republica Moldova, Ceban este ajutat cu mult ”spor” de către oponenții săi. Guvernul ar trebui să caute soluții la problema asistenților personali și asistenților sociali, să sporească bugetul social în general (pentru Chișinău și celelalte localități), să nu bage bani aiurea în proiecte de genul Arena Chișinău și să administreze mai bine banii publici în folosul tuturor. 

Sprijină redacția Platzforma pe Patreon!
Become a patron at Patreon!

Despre autor

Vitalie Sprînceană

Vitalie Sprînceană a studiat ştiințe politice în Bulgaria, filozofie în Moldova și acum face un doctorat la universitatea George Mason din SUA. Jurnalist, activist, fotograf amator și autor de blog.

1 Comentariu

Lasa un comentariu