Unirea Basarabiei cu România se amînă. EuroCiocoii şi Unirea

[label shape=”” type=””] Vasile Ernu [/label]

 

Am fost invitat la TVR1 la emisiunea Între bine şi rău la o dezbatere pe tema:  Unirea cu Basarabia (o puteţi vedea aici). Toţi invitaţii făceau parte cam din acelaşi grup politic: o viziune liberală, cu puternic accent de sec.19, centrată pe etnicism, ornat cu atribuirea unui rol civilizator „european” „patriei Mamă” faţă de „copilul mai mic” dinspre Est, Basarabia. Eu am fost adus, probabil, pe post de oaie neagră: pentru a ne juca de-a diversitatea. Totul a pornit de la declaraţia Preşedintelui Băsescu care a anunţat un nou proiect de ţară: unirea Republicii Moldova cu România.

Cîteva idei pe care am vrut să le punctez în emisiune şi pe care nu ştiu cît am reuşit. Scurt.

• Un astfel de proiect de ţară, singurul nostru proiect postcomunist anunţat, pentru că proiectele UE & NATO nu sînt proiectele noastre, ci nişte proiecte externe, la care am aderat, este anunţat fără a ni se oferi nicio explicaţie. O petardă, o fumigenă de la care lăcrimăm, aruncată de Preşedinte cu un scop mai degrabă electoral. Basarabia este o vacă bună de muls pentru că alegătorul cu paşaport românesc de dincolo de Prut este un votant fidel al grupului Băsescu. Preşedintele ştie bine acest lucru. Avem un proiect, domnule Băsescu? Ne puteţi arata măcar o pagină scrisă despre cum arată paşii minimi care trebuie făcuţi  în vederea realizării acestui proiect? Mîine poate doriţi să refaceţi Dacia Mare, sau poate chiar Bizanţul. Să o facem, dar poate ne daţi şi ceva palpabil, descriptibil, măsurabil şi raţional. Sau şi mai bine, poate participăm şi noi, cetăţenii, la acest proiect sau noi sîntem doar carne de tun buni doar la robie şi război?
• Bun. Dar ce vor zice Comisarii Poporului de la Bruxelles fără de care nu mişcă nimic în front aici? Mă tem că la prima mîrîială vom face ce facem de obicei: vom sta drepţi, vom executa şi vom semna în alb orice ne cer ei.
• Dar oare ce părere vor avea despre acest proiect cămătarii de la FMI fără de care nu stabilim nici preţul la pîine? Bancherii, ştim bine, au în acest moment cel mai greu cuvînt de spus. Oare de ce? România se comportă de ceva vreme ca o simplă gubernie a Bruxelles-ului & FMI. Nu cred că România poate avea curaj şi resurse să-şi propună un proiect fără acordul celor de la centru.
• Dar ce spun liderii politici de la Chişinău? Au spus unanim NU. Ei nu vor, fireşte, să-şi piardă privilegiile şi au anunţat că au un alt proiect de stat: independenţă, integrare în UE, bunăstare etc. Nu vor nicio Unire. Citiţi declaraţiile prim-ministrului Leancă, a Preşedintelui Timofti şi a liderilor partidelor de guvernare Filat şi Lupu. Un NU răspicat. Opoziţia spune un NU şi mai radical. Dar are şi România din cînd în cînd complexele ei de „frate mai mare”.
• Ştim ce vrea populaţia din cele două ţări? Să întrebăm cetăţenii celor două ţări, nu să facem sondaje pe colţul mesei. Să facem un referendum…
• Dacă cetăţenii celor două ţări îşi doresc Unirea, de ce nicio forţă politică din RO sau RM nu-şi asumă un astfel de proiect ca program politic? Banal de simplu: nu vor fi votaţi. Altele sînt priorităţile, problemele, urgenţele şi realităţile celor două ţări. Partidul Liberal din RM care mai flutură ideea unirii pe la TV fluctuează între 7-10 %. Ăsta e nucleul dur al unioniştilor din RM. În rest, ideea care domină în RM la mai toate nivelele este cea statalistă. Vreau să văd o forţă politică care-şi asumă un astfel de proiect. Nu veţi vedea curînd aşa ceva. Avem însă Alianţa pentru Integrarea Europeană pentru că UE este mirajul la care visează o majoritate confortabilă. Dar nu se ştie pînă cînd.
• Cum putem acorda credit unei elite politice româneşti care de cîţiva ani de zile tot promite 100 de milioane de Euro Republicii Moldova, bani care s-au pierdut prin tratate, ministere, comisii etc.? Cert este că aceasta dovedeşte o incapacitate a României de a gestiona minime probleme şi fonduri finaciare. Despre ce proiect de ţară vorbim?
• Cum e posibil să anunţăm cu surle şi trîmbiţe un simplu gazoduct de la Iaşi la Ungheni şi să nu fim capabili să-l facem de atîta timp? Nu putem suda şi monta cîteva ţevi pe un spaţiu atît de mic? Cum poţi să acorzi credit unei elite politice care nu e capabilă să relizeze un banal proiect?
• Era să uit de faimoasele consulate româneşti din Moldova. Se spune că ambasadele şi consulatele sînt imaginea ţării pe care o reprezintă. E prima instituţie cu care se intersectează un cetăţean al unei alte ţăti. Eu, personal, m-am săturat să aud plîngeri cu nemiluita de la rude, prieteni, cunoştinţe. Toţi se plîng de tratamentul inuman la care sînt supuşi. Am cel puţin cinci prieteni care au zis că nu vor mai călca în viaţa lor în aceste consulate româneşti. Îşi iau vize de la bulgari, unguri, germani, francezi. Nu mai vor să aibă de-a face cu consulatele româneşti. Oare de ce? Şi vorbim de oameni care ştiu să lupte pentru deprurile lor, oameni cu stare şi umblaţi în lume. Nu vreau să-mi imaginez cum sînt trataţi oamenii veniţi de pe la ţară… Ultimul exemplu este al amicului Dumitru Crudu citiţi. Dacă nu putem să facem să funcţioneze un amărît de consulat, la ce proiect de ţară visează Preşedintele Băsescu? Să dovedim mai întîi că ştim să facem să funcţioneze un ghişeu.
• Avem însă şi un proiect reuşit: bursele nenumărate acordate elevilor şi studenţilor din RM Din 90, chiar dacă cu anumite probleme, acest proiect este cel mai consistent proiect al RO în relaţia cu RM. Din păcate, nimeni nu a gîndit un pas mai departe şi nu l-a dezvoltat.
• Realitatea este că avem o ţară care nu-şi poate număra propriii săi cetăţenii, care nu e capabiă să organizeze un elementar recensămînt şi care nu ne poate oferi date minime despre propriii săi cetăţeni: cîţi mai sîntem, pe unde mai sîntem, cu ce ne ocupăm etc. Cum ar putea o astfel de ţară să ne spună care sînt problemele reale ale RM, un stat vecin şi independent? Ştie cineva la Cotroceni că RM este un spaţiu care şi-a construit modernitatea, aşa fragilă cum e ea, aparţinînd unor state precum Rusia Ţaristă şi URSS şi doar cîţiva ani României? Îşi pune cineva problema că această presupune un alt tip de organizare, infrastructură, construcţie socială, mentalitate, cultură urbană etc.? De minorităţile cu problemele lor, nu mai vorbesc. Se întreabă cineva de ce doar 5% din românofoni se consideră români şi 95% moldoveni (2004), sau 15 % la 85% într-o altă variantă? Analizează în profunzime cineva aceste date? Mă îndoiesc. Nouă ne place să vorbim doar despre identitatea naţională şi uităm sau ignorăm multiplele identităţi care ne pot creea mari probleme: identităţi politice, sociale, religioase, culturale etc. Mare atenţie şi cu fantasmele identităţii naţionale: elita Basarabiei a fost doar parţial prezentă la proiectul de construcţie naţională a sec.19, iar ce avem azi în Basarabia este mai degrabă un produs naţional sovietic combinat cu mitologia naţional-românească a sec. 19. E o temă sensibilă şi destul de complicată care trebuie analizată atent. Cunoaşte cineva la Bucureşti, în afara cîtorva specialişti, aceste probleme? De problema migraţiei, forţei de muncă, pensionarilor nu mai spun nimic. Chiar dacă seamănă cu problemele din RO, lucrurile stau diferit. Cine poate face un proiect de ţară de o astfel de anvergură cînd în loc să avem instituţii serioase de cercetare pe zona respectivă, noi ne informăm din poveşti şi poezii. Ruşii produc studii şi analize pe RM mult mai bune. Oare de ce? Marea parte a aşa-zişilor experţi pe Moldova nu cunosc decăt drumul de la aeroport la hotelurile scumpe din centrul oraşului, de la restaurantele pretenţioase unde mănîncă numai „expaţii” şi noii ciocoi moldoveni – între timp, declaraţi eurociocoi – la beciurile cu vinuri vechi de la Cricova sau Mileştii Mici. Aceştia să ne facă proiectul de ţară? Un astfel de proiect va fi un proiect pentru eurociocoi care în bună tradiţie a vechilor ciocoi, îşi vor abandona marea parte a cetăţenilor în vederea realizării unui proiect pentru interesul propriului grup. Majoritatea cetăţenilor nu au loc într-un astfel de proiect. Am mai trecut prin astfel de proiecte.
• Da , avem un precedent al unui astfel de proiect: Unirea de la 1918. Romantic, entuziast, problematic. Avem o evaluare a modului în care s-a derulat acest proiect cu date concrete? Administraţie, economie, agricultură etc. Nu . Oare are un conţinut real ameninţarea românească – „Basarabia te mănîncă!” sau cea moldovenească -„cel mai bine a fost cînd ruşii plecaseră, iar românii încă nu sosiseră!”. Cum a administrat România acest teritoriu, ce a lăsat în urmă? E în folosul nostru să analizăm lucid şi fără emfază şi romantisme ieftine.
• Dar poate vreţi să ştiţi cum se cheltuie banii publici care „pregătesc” un astfel de proiect posibil? Catastrofal! Avem Departamentul Românilor de Pretutindeni (DRP) prin care merg bani spre grupurile românilor de afară. Marea parte pleacă în RM. Pe ce se duc? Să vă dau un exemplu (sursa Victoria Stoiciu): „În anul 2010, 94 000 de euro din bugetul DRP au reprezentat finanţări direcţionate către Mitropolia Basarabiei (faţă de 35 000 euro pentru proiecte culturale şi educaţionale): susţinerea financiară pentru plata onorariilor preoţilor slujitori, sprijinirea centrului administrativ al Mitropoliei Basarabiei din cadrul Patriarhiei Române prin „achiziţionarea unui autoturism care va fi folosit pentru eficientizarea activităţii centrului eparhial”. Iată şi câteva mostre de proiecte educaţional-culturale: editarea volumului „Crimele regimului totalitar comunist în RASSM (1924-1940) şi RSSM (1940-1941 şi 1944-1989)” sau sprijinirea simpozionului „Anul 1940 în istoria românilor”, organizat „cu prilejul împlinirii a 70 de ani de la dramaticele evenimente ale anului 1940 pentru destinul românilor”.
• De ce se duc banii în aceste zone şi nu spre nişte nevoi reale şi cu adevărat importante? Simplu. Politicienii de la Bucureşti folosesc resurse pentru a-şi hrăni nucleele centrale ale clientelismului politic care pot aduce voturi şi sprijin politic. Şi fireşte, în aşa zisă „zona educaţională & culturală”. „Românii de profesie” care traiesc binişor din aceste surse şi fac mult zgomot la timpul potrivit trebuie întreţinuţi. Patriotismul în zona noastră are un preţ şi se numără de multe ori în bani. E o miză proastă, e un joc foarte prost al statului Român care are un talent de a miza pe „cai morţi”. Aşa nu poţi construi nimic solid: oricînd, poate veni cineva care să plătească mai bine sau poate schimba „patrioţii”. Toate aceste lucruri trebuiesc regîndite, dar elita noastră politică nu e  capabilă să gîndească strategic şi tactic, nu e capabilă să construiască proiecte minime. Dar vrem un nou proiect de ţară: RomâniaMare-2. Vast proiect.

Preşedintele Băsescu poate scoate multe fumigene. El este un politician cinic, fără scrupule şi ne va mai oferi surprize. Înainte, discursul populist şi naţionalist de acest tip era apanajul partidului România Mare. Acum, el este monopolizat de Cotroceni. Moldovenii sînt oameni inimoşi, foarte sensibili, că au învăţat-o de la ruşi şi varsă uşor lacrimi. Dar sînt şi iuţi la mînie, cum ne spune cronicarul. Însă înţeleptul ne spune ceva şi mai important: nu plîngeţi, nu rîdeţi, nu disperaţi, ci înţelegeţi. Şi mai ales, nu credeţi în ciocoii noi sau vechi, chiar dacă acum şi-au pus pe frunte prefixul Euro. Fiţi vigilenţi!