Ca om care am prins cel puțin cinci salvări ale politicii basarabene din ultimii 33 de ani, sunt un sceptic realist, dar plin de speranțe, scrie scriitorul basarabean Vasile Ernu, într-un comentariu publicat în Libertatea, la o zi după victoria categorică a formațiunii din jurul Maiei Sandu – Partidului Acţiune şi Solidaritate – în alegerile parlamentare din Republica Moldova.
Mă gândeam să-i scriu Maiei Sandu o scrisoare. Dar am scris doar un text: pentru noi toți și mai ales pentru cei ce vor guverna Republica Moldova. Ca o reflecție mai lungă.
Eram pe străzi, URSS încă funcționa, toți doream schimbarea. Lozinca generației noastre perestroika, a „sălbaticilor copii dingo”, era – Permen, trebuiut nași serdța/Peremen, mî jdiom peremen/Schimbări cer inimile noastre/Schimbări, noi așteptăm schimbări. Cântam toți în cor – Maia Sandu probabil cânta și ea, fiind din aceeași generație. Erau anii 88-89 ai secolului trecut.
Atunci era așteptat ca un mare salvator un încă tânăr comunist reformator moldovean de prin Tadjikistan – Petru Lucinschi.
A urmat epoca marilor speranțe: au venit ai noștri „patrioți și democrați”.
Au venit și lucrurile au mers spre mai rău. A urmat marea disoluție a industriei, agriculturii, instituțiilor de tot felul. A fost epoca primului mare jaf de proporții. Cu o populație în degringoladă. Anii 90 au fost poate cei mai grei de după epoca deportărilor și a foametei din 46-47.
Milioane de oameni rămași fără joburi, fără venit – iar statul era înlocuit de banditism în forma cea mai pură. În epoca modernă așa ceva nu s-a mai întâlnit.
Marea speranță s-a întors împotriva noastră: epoca 87-89 s-a terminat cu epoca canibală a anilor tranziției.
Pe acest fond al degringoladei totale a apărut un soi de „epoca restaurației” – Epoca Voronin. Voronin cu al său Partid al Comuniștilor a câștigat tot: Președinție și Parlament – nu avea nevoie de alianțe. Opoziția nu mai conta. Paradoxal: a fost o epocă a restabilirii funcționării minime a statului și stabilizării nivelului de trai. Dar el s-a dus înspre un soi de autocrație și control al businessului pe sistem de familie și clan.
Era un banc celebru pe vremea lui Voronin: Președintele merge prin țară cu fiul său și acela tot întreabă cui aparțin toate cele ce se văd? Voronin răspunde – mie și ție, dragule, ne aparțin toate aceste lucruri. Fiul spune meditativ: tată, dar mai muncește cineva în țara asta?
Pe acest fond se năruie „epoca restaurației” lui Voronin. Vine „revoluția twitter” (aprilie 2009), o „lovitură de stat” controversată, dar care readuce o nouă speranță – una imensă. Vechiul „aparatcik” și milițian convertit la capitalism este schimbat de „gulerele albe” ale noii orânduiri.
La putere vin iarăși „ai noștri” dar în formula nouă – Coaliția Pro-europeană. Tineri, educați, dinamici, pro business – cu valori democrate și pro-UE angajați. Cu ce se termină marea speranță? Cu un colaps total – cel mai mare jaf din istoria postcomunistă: furtul miliardului. Dar furtul miliardului este doar cireașa de pe tort: în spate sunt privatizări frauduloase și transformarea statului într-un soi de SRL. Partide SRL, Stat SRL, societatea devine pe acțiuni. Cetățenii abandonați. Stat social? O oroare…
Pe acest fond de SRL-izare a statului, un soi de privatizare a lui, are loc instaurarea legală a oligarhiei: statul este preluat și subordonat intereselor câtorva oligarhi locali cu extensii financiare și politice și spre Est și spre Vest, inclusiv spre România.
Sintetizez. Jefuirea și slăbirea excesivă a statului și instituțiilor lui precum și abandonarea totală a populației au dus la apariția epocii Voronin – „epoca falsei restaurații”. Iar privatizarea statului și a bunului public a produs regimul oligarhic din RM. Simplific mult, dar aceasta este linia roșie. Fenomenele sunt însă ceva mai complexe.
De ce amintesc toate acestea în actualul context? De mare euforie politică. Ca să nu uităm, ca să fim lucizi și cu mintea limpede – am mai avut mari victorii și speranțe care s-au terminat dezastruos și au devenit din mari victorii adevărate colapsuri sociale, economice și politice.
Am vrut cum e mai bine și s-a terminat cum e mai prost.
Excesele epocii oligarhice au adus populația într-o stare de disperare totală. Și acum ceva s-a rupt – cetățenii de rând ai Republicii Moldova par cu câteva clase peste „elita” care nu vrea să-i reprezinte. Și au tranșat – au ales. Au ales din disperare.
Populația a ales zdrobitor în favoarea noii speranțe politice – Maia Sandu. Îi acordă un cec în alb, îi acordă puterea totală – și Președinția, și Parlamentul. Maia Sandu și PAS au acum toată puterea la îndemână.
Republica Moldova nu a avut o concentrare de putere în mâna unui om și a unui partid de pe vreme Partidului Comunist al URSS sau din perioada PCRM a lui Voronin. În acest moment nu există nicio scuză sau justificare în a nu încerca cel puțin să stopeze dezastrul social și economic în care se află Republica Moldova.
Cine cunoaște însă bine felul în care e stratificată și structurată societatea, dar mai ales felul în care funcționează instituțiile și grupurile de interese care au cucerit de mult aceste instituții știe că „resetarea statului” e un pariu la limita sinuciderii. Societatea, grupurile de putere, instituțiile statului, businessul și grupurile de interese sunt așezate și organizate în așa fel încât este aproape „imposibil” de „resetat” după 30 de ani de jaf și destructurare statală și socială. Dar asta trebuie făcut cumva.
Cum? Asta e întrebarea la care trebuie să răspundă noua guvernare căreia i s-a dat toată puterea și încrederea. Va reuși? Eu sunt un sceptic plin de speranțe.
Riscul cel mai mare al actualei puteri? ONG-izarea politicii. Ce înseamnă asta? Este o formă soft, moale de privatizare a politicului prin externalizarea puterilor de decizii grupurilor de lobby ale marelui capital și ale diverselor sfere de influențe geopolitice.
Ca să dau un exemplu: schimbăm rețeaua de supermarketuri din Chișinău cu capital din Est pe cele cu capital din Vest. Și tot soiul de schimbări soft care să lucreze mult cu PR-ul și forme de schimbare care să slujească interesului marelui capital și al clasei de mijloc urbane care e mică, dar e cea mai vocală – piste de biciclete și câmpuri de lavandă cu cafenele eco. Sper să fie doar o intuiție greșită a mea. Am motive.
În realitate, noua guvernare are un set de mari probleme. Nu am văzut încă programul de guvernare. Nu mă pronunț, dar zonele de maximă gravitate sunt următoarele. O să le pronunț prin câteva întrebări.
Cum vor încerca să stopeze exodul forței de muncă? RM e aproape în colaps la acest capitol. În câțiva ani pensionarii vor depăși numărul de angajați. Care sunt măsurile în acest sens?
Care este politica salarială? Vom continua cu sistemul de neoiobăgie tipic Estului – mâna ieftină de lucru? În câțiva ani cu această politică nu mai rămâne nimeni aici.
Cum reabilităm sistemul de sănătate adus în colaps și aproape în totalitate privatizat și distrus, cu un buget la limita infarctului? Îl păstrăm public și universal sau îl privatizăm total? Într-o țară săracă asta ar însemna genocid – ceea ce deja avem. Cât alocăm din PIB acestui sistem?
Cum reabilităm sistemul de educație aproape distrus mai ales în zona rurală și în orășele? Îl lăsăm ca pe un soi de „incubatoare” de „copii pentru export” pentru a-i pregăti să plece afară ca formă de muncă necalificată, adică carne de tun, sau căutăm soluții? Ce buget alocăm? Care sunt pașii de urmat?
Cum încercăm să stopăm scurgerea de bani – un miliard de dolari părăsesc semilegal sau ilegal RM. E o sumă colosală. Banii care circulă prin diverse scheme ilegale în RM sunt imenși. Cum îi stopăm?
Dar ce facem cu instituțiile publice deja „privatizate” sau subordonate grupurilor de interese din zona businessului privat? Avem un plan de „de-privatizare” a instituțiilor publice? De reformare administrativă? Venim cu „statul minimal” pro-business? Mă tem că un astfel de stat nu rezistă la prima întâlnire cu banda de la Schinoasa…
Dar ce facem cu agricultura? Un stat rural care nu are agricultură decât de subzistență? Un stat cu o zonă preponderent agrară, dar cu țărani care nu pot să-și vândă produsele pentru că deja piața e cucerită de marile corporații din domeniu? Ne mor agricultorii cu marfa în fața supermarketurilor. Ce facem cu ei?
Avem un program de readucere a diasporei acasă? Avem o țară afară. Dacă o mai lăsăm puțin o pierdem – deja e pierdută parțial. Dar o parte sunt dispuși să revină. Ce le oferim?
De justiție nici nu vreau să aduc vorba. În RM e mai ușor să te înțelegi cu un bandit decât cu cei din zona de sus a justiției. De sistemul de fiscalitate mă și tem să întreb. Dar sper.
Sunt multe întrebări de pus: aș putea continua. Sunt probleme grele, grave, profunde.
Repet: sunt un sceptic realist, care cunoaște binișor Moldova nu doar din centrul Chișinăului, dar sunt plin de speranțe.
În acest moment, Republica Moldova este în moarte clinică socială și economică. Politic acest nou val de speranță a trezit „corpul muribund” al republicii. Cred că în prima fază ar fi bine să i se restabilească pulsul, respirația și funcțiile vitale. Să fie „stabilizat bolnavul”. De aici ar trebui început.
Dacă noua putere – Epoca Maia Sandu – va reuși cel puțin să stabilizeze funcțiile vitale ale „corpului” politic și social al Republica Moldova e deja un mare câștig. Vor fi premisele unui nou început. Cu scepticism și plin de speranțe vă voi urmări.
Articolul a apărut inițial pe pagina electronică a ziarului LIBERTATEA.
Draga Vasile, nu stiu de ce ai scris asa. Total subscriu la cum analizezi perioada 1991-2009. Dar in ce priveste cei care au cistigat prin hate speach clar
(care il auzeam in troleibuze – /permite-mi sa deschid un pic mai tare paranteza asta – atit in noiembrie 2010 am auzit hate speach proAIE in troleibuze, dar si saptamina trecuta (eu circul cu troleibuzul, nu am jeepuri si apartamente, vile ca baietasii din PAS), era clar in discursu, inclusiv a unor penionari!!! articulat hotul apotropaic in care era descarcata ca in tapul ispasitor din reliigile pagine, toata vina, pe malul riului unde era pregatit ritualul special si ardea focul! – cel mai des hotul cumulativ, total, ireversibil (cam anormal pentru electoratul pretins intelectual al PAS, sa aiba asa discurs si etichetari scuza-ma, naziste!) etc etc (vezi si niste analize bune ale lui Vitalie in acest sens) era nominalizat cu referire la 2 persoane/ – nu apare numele premierilor din anii 2013-2015 (ca de, nu tot el era sefu lu Maia sau Igor?), nu apare numele sefului CNA, Procuraturii – pe care lumea ii striga la primele proteste flash mob legate de miliard… tii minte Vasile? Vitalie sigur stie la ce ma refer fiindca l-am vazut venind acolo), nu apar o groaza de alte nume, apoi cei care au fost la guvernare pina in noiembrie 2019. (ca daca ai observat prin suportul presei si ong-urilor, PAS a pus in circa soțășilor, ilegalitățile din anii 2009-2019, idiotism nu?)
(eu nu am votat. soțîșii poate îi alegeam ca răul mai mic, dar ei real cu exacerbarea pericolului extern, au picat de pe marte, eu sincer nu știu ce se întîmplă la ei acolo!)
Al doilea aspect e cel ce ține de salarii. Tu cum crezi Vasile care e salariul normal? Cu vechimea în muncă, categoria de salarizare, unu ca mine sau Vitalie poate ave maxim 7-9 mii pe luna la stat, tu cred că ai putea avea 10-11 mii lei moldovenești. Cum crezi, o să lucreze ceva nomeclatura de la PAS?
Eu nu impartasesc optimismul tau, nici macar in varianta sceptica. Deja e pregatita desfiintarea a 80% din primarii. Ceea ce insa nu e dat la stiri e ca baietii din autoritatile locale comunica intre ei si se pregatesc sa reziste. Nu stim cit si cum vor rezista, dar te asigur, ca ei stiu ca daca nu se vor opune satele si oraselele mici vor fi nimicite. Si asta nu e o metafora. Primii 3-4 pasi mari au fost facuti anterior doar ca nu se vorbeste – 1 ) desfiintarea scolilor. 2) lipsirea primariilor de drepturi notariale in 11. 3) comasarea unor spitale, si 4) retrasarea curtilor judecatoresti prin 17 de PD. etc.
ps. cei din PAS; noul PD de fapt, rid de aceea ca nimeni nu li se opune. Adica sunt analisti care i-au criticat, uneori argumentat, dar aceia sunt in solda partinica
Optimismul meu lipsă după cum vezi din text este destul de trist: adică nu prea cred ca vor putea reseta ceva – am si arătat direcția de probleme. Dar deocamdată sa-i lăsăm să-și facă guvern și să anunțe programul. După discutăm/
OKey! daca tot ai raspuns, permite-mi cu ceva retinere in ani sa iti zic felicitari pentru Banditii. Insa, sincer sa fiu, cam cruel lectura!
Probabil ca pe autor nostalgia il face sa fie mai optimist, chiar daca ratiunea il face sceptic.
Da, tot mai des si in cercuri ale societatii tot mai largi apare intelegerea ca fara restartarea statalitatii e imposibil a face ceva. Foarte multe institutii ale statului nu mai pot fi reformate. Insa sunt probleme, chiar si mai importante, despre care nu se discuta nimic:
1)Ideologia. Fara o scara de valori nu poate avea succes nici o persoana fizica si nici o societate civica.
Ideologia este instrumentul cu ajutorul caruia se formeaza scara de valori. Treizeci de ani trecuti ne-au demonstrat ca elitele intelectuale, care sunt responsabile de calitatea scarii de valori in cocietate, sunt incapabile sa-si indeplineasca functia. In realitate ele sunt ori venite de la coada vacii, ori ONG-isti. Si unii si altii sunt ocupati cu a isi mentine locul pe scara sociala. In asa conditii numai o ideologie de stat ar mai putea redresa situatia.
2) Unionismul in RM. Problema consta nu in speculatii pe tema limbii, siberiei si a jandarmului roman, ci in faptul ca pentru a adera la statul vecin, sau pentru a ne dezvolta ca stat suveran e necesar foi de parcurs diametral opuse. Romania isi poate permite inca 100 ani sa duca politica „marului rascopt” , noi nu. Pentru noi aceasta problema este una eczistentiala.
De cind Sandu a aparut pe scena politica am vazut in ea un om onest, indraznet, cu studii dar nu si cu gindire de om de stat. Toate acestea fac posibil ca ea sa calce pe grebla lui Voronin, adica avind posibilitatea de a face schimbari sistemice se va multumi cu imbunatatirea situatiei actuale.
Ca de obicei comentatorii lui Vasea Budeonovcă sunt mai profunzi ca Vasea.
Mai adaug 5 kapiși la jumatatea de kapikă a lui Vasea, ideea e că Maia nu e chiar de capul ei…
E ceva de analziat in performance-ul teatral al PAS de azi? Profund, nu?
Da, PAS-ul a organizat o scenă pentru un singur actor – președinta. O să le fie greu sa organizeze doar momente solemne si doar discursuri „programatice”.
Vad ca partidul calca in toate strachinile in care au calcat celelalte partide pina la ei – dependenta totala de imaginea liderei, cultul personalitatii acesteia.
Super tare guvernu. Am dat un pic la un post tv unde erau laudati oamenii deveniti ministri… Mie mi-a venit limbaj argotic pe limba – glamurneak, Imi permit sa imi exprim indoiala ca aceasta garnitura guvernamentala se preteaza a fi analizata sub aspectul capacitatii de a desfasura vreun fel de politici in interesul cetateanului. Complementar, lipsa completa de experienta aka incapacitatea de a intelege cum functioneaza o institutie, eclipseaza orice fel de posibili muguri de optimism. Repet, nu am idee ce se poate de zis. Glamourul a venit sa conduca tsara in care mii d efamilii din mediul rural nu au bani de penar, creioane, acuarele, ghiozdan etc pentru copilasii de virsta scolara. O sa fie lumi paralele. E trist.
Bun comentariul tau pe fb despre cum calm and pasuistii paseaza ideea de patrimoniu. Vreau sa mai adaug un lucru – din perioada PLDM (taticu si mamuca lu pas) in scoli situatia s-a tot agravat. Nu are cine si cum semnala, ca ei au alta agenda sara la secretele puterii si korobka neagra. Vreau sa iti dau un exemplu, iti inchipui scoli din chisinau care au primit ultima data manuale in 2006 sau 2007. se vorbeste ca dupa 2012 in genere nu s-a reinnoit nici un manual. Intrebare catre maladneaku din PAS – Profesoru multstimat Pislariuc and baieti gen Alaiba, copiii vostrii o sa studieze in elvetia? poate va pasa de dezastrul in care a adus pldm-ul invatamintul…
Iar ei vor in genere noi sa tacem. Nu stiu cums e numeste abordarea asta -neobolsevizm?
Fiindca inca nu e o postare noua despre oamenii noi. Cu permisiunea platzforma, imi permit o observatie tehnica ce poate va avea alta relevanta peste cam 2 ani, cind multi din PAS vor fi iar in alte partide si s evor preface ca nu au fost la guvernare, ca nu au mintit direct, ca nu au anulat concursuri si altele. ca nu si-au organizat o multime de deplasari cu diurne bibane din bugetul de stat cum e cazul grupirovcii care acum s erelaxeaza in SUA…
Am observat un loc comun la diferiti membri ai acestei grupari politice si analistii/jurnalistii (pseudo) afiliati lor (in acest sesn a fost distractiv ieri cind la un moment dat Muntean l-a prins pe Cibotaru si i-a zis spuneti noi, sunteti la guvernare? cibotaru – putem spune noi…) – se vehiculeaza ideea de 30 de ani. 30 de ani in care nu s-a facut nimik… etc. Tin minte greva lor si cum erau strimtorati…
Mi-aduc aminte cum acum 2 saptamini o sustinatoare pas tipa intr-o piata de legume, noi o sa luam gaz alternativ! Lozinca fascistoida a disparut…
Si daca imi permiti Vitalie un mic mesaj pentru baieti ca Fala, pe care il pareciam. Alexandru, Polonia importa 61% gaz gazprom, dar maia re o groaza de carbune propriu. In europa nu exista alternativa la gaz. Este varianta gazului norvegian la care polonii au incercat sa apeleze in 2009-2010 si care e foarte scump si ar fi fost prin revers din Germania..
Si mai este un pic d egaz in nordul Africii pe care il importa prin conducte transmediteranene Spania si Italia, poate un pic Elvetia Austria… nu tin minte exact.
Le doresc sustinatorilor pas si lui Fala sa caute in continuare alternativa.
Imi pare foarte rau cind oamenii ce ii respectam, ajung sa sustina la nivel de strada, ma refer metaforic la conotatia negatica a sintagmei, deci sa sustina fanatic actiunile guvernarii.
In rest Vitalie, ma bucur pentru acest sait al vostru. Pasuistii nu au curajul sa scrie aici fiindca aici lozincile d epartid nu vor trece. Dar e important sa retinem, fiindca peste doi ani multi din ei vor vorbid e dictatura in pas.
Respectele mele.
Aici are dreptate
Au fost destule motive de a face o postare despre ”oamenii buni” dar tot nu ajunge timp…Retinerea lui Stoianoglo pe motive inventate, circul pe care il fac cu concursurile si angajarile, viziunile pe anumite domenii – cultura, de exemplu, dezastrul din administrarea pandemiei – de fiecare data incepeam cite un articol dar…il lasam la o parte…
Ne-am gandit sa facem ceva la 100 de zile, dar…100 de zile e un jalon tare arbitrar si lasam bilantul la sfirsit de an, cind o sa adune ”oamenii buni” o viziune pentru un buget etc…
altfel, bilantul provizoriu al celor 100 de zile e ca..au construit doar o verticala a puterii si nimic mai mult..si acum nu prea stiu ce sa faca cu ea. am scris un fel de jurnal saptaminal la Europa Libera in care am pomenit asta in treacat:
https://moldova.europalibera.org/a/31562470.html
Ma autocitez:
”Unicul punct în care opoziția are dreptate permanent este că PAS-ul construiește rapid o verticală a puterii și subordonează partidului (sub formula controlului parlamentar, a reformei, a anulării concursurilor, a inițierii unor comisii de verificare) întreaga putere în stat.
În sine, asta nu e nici noutate și nici problemă – toate partidele care au controlat statul (PCRM-ul lui Voronin, PD-ul mai încoace, PSRM în anul 2020) au încercat să adune toată puterea într-un singur centru. Nici măcar faptul că guvernarea PAS taie ”colțurile” și face ”scurtături” (cum zicea un regretat prieten) nu e o noutate – celelalte guvernări tot au sărit peste etape și proceduri cînd au avut nevoie…
Problema, cum o văd, e că partidele nu prea știu ce să facă cu această putere după ce o adună grămadă. Construiești o verticală a puterii, subordonezi toate instituțiile statului și după asta ce? Ce faci cu ghemul ăsta de putere?
Nu văd nici la PAS un răspuns sau o viziune despre asta.
Ce folos să controlezi toate instituțiile cînd clanurile din procuratură (dacă e adevărat ce vorbește lumea), constituite din oameni ce servesc altceva decît legea, fac și desfac jocuri?
Ce folos că ai toată puterea în stat dacă, de exemplu, nu știi cum să o folosești pentru a energiza procesul de vaccinare, ori pe cel de implementare a măsurilor de protecție împotriva Covid? De exemplu, din toate restaurantele la care am intrat din luna octombrie încoace, doar în unul mi s-a cerut certificatul de vaccinare.
Ceea ce pentru mine e semn că, în afara cabinetelor din clădirile guvernamentale statul nu prea există, după cum nu prea există nici efortul acestuia de a face ceva în privința pandemiei.
Înaintea PAS, după ce culegeau toată puterea, partidele se apucau să facă scheme – dacă nu poți și nu știi ce să faci, măcar aduni un ban.
O să vedem ce iese și din verticala puterii asamblată de PAS…”
ai vazut ce a spus colegul nostru de generatie Spatari de la Asachi unul din cele mai criminalizate licee din anii 90? ca femeile care cresc copii primesc nesustenabil bani de la stat. sincer sunt socat de asa obraznicie. Poate sotia lui a primit indemnizatii mai mari la Paris sau Bucuresti. A mea primeste 1300 lei. Spatari, liceul tau a duplicat coruptia in anii 90; chiar nu ai rusine.