– Repartizarea salariaților după mărimea salariului. Câștigul salarial mediu lunar brut, la unitățile din sectorul real cu 4 și mai mulți salariați și instituțiile bugetare, în luna septembrie 2022 (ultima lună pentru care sînt cifre) constituia 10353,3 lei.
”Din totalul salariaților, 41,8% au avut salarii mai mici de 7 mii lei, 24,0% au avut salarii cuprinse între 7 și 10 mii lei, 19,1% – între 10 și 15 mii lei, iar 15,1% au avut salarii mai mari de 15 mii lei. Circa 0,3% din salariați au avut salarii de 3500 lei sau mai puțin.”
Altfel spus, din totalul salariaților, 65.8 % au un salariu lunar mai mic decît salariul mediu. Cifra este similară și pentru anii precedenți. Adică, 2/3 din totalul salariaților sînt săraci lucrînd.
– Salariul minim în anul 2022 era de 3500 lei ceea ce constituie 33.8 % din salariul mediu. Dacă luăm ca indicator Directiva UE privind salariile minime adecvate care prevede că salariul minim trebuie să fie stabilit în mărime de cel puțin 50 la sută din salariul mediu, atunci salariul minim în Moldova ar fi trebuit să fie în 2022 măcar 5176 lei.
– Inegalitatea în salarii și pensii între bărbați și femei. Diferența între salariul mediu al femeilor și bărbaților se menține la o valoare destul de înaltă. Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, diferența de gen în salarii a constituit 13,6% în 2021, fiind cu doar 0,1pp mai mică decât în anul precedent. Deși procentual valoarea inegalității salariale a rămas relativ constantă, în termeni monetari această inegalitate s-a acutizat și mai mult. Astfel, pierderea financiară anuală a femeilor a atins valoarea de 21 092 MDL în 2022.
Diferența de gen în pensii a scăzut semnificativ în ultimul an. După o evoluție ascendentă timp de 6 ani, diferența între pensia medie a bărbaților și femeilor începe să scadă lent, începând cu anul 2019. Cel mai mare progres se înregistrează în ultimul an, atunci când diferența de gen în pensii scade de la 20,3% în 2021 la 17,9% în 2022 (sursă).
– Accidente de muncă. Pe parcursul anului 2022, la Inspectoratul de Stat al Muncii au fost comunicate 569 evenimente de accidentare a lucrătorilor în câmpul muncii, în urma cărora au avut de suferit 587 lucrători, din care 73 mortal. Față de aceeași perioadă a anului precedent numărul cazurilor de accidentare comunicate manifestă o ușoară diminuare cu 10 la sută. (sursă)
– Moldova devine o țară a deficitului forței de muncă (după ce ani la rînd a fost un exportator de forță ieftină de muncă. Conform bazei de date a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, anul 2022 s-a caracterizat printr-o creștere a cererii de forță de muncă și o scădere a ofertei forței de muncă. Astfel pe parcursul anului 2022 au fost înregistrați cca 35 mii șomeri sau cu 6% mai puțin ca în anul precedent, iar numărul locurilor vacante înregistrate pe parcursul aceluiași an a fost de cca 32,1 mii locuri de muncă vacante, ceea ce constituie o creștere cu 12% față de 2021 (sursă).
– Tineri. 29.8 % din totalul persoanelor înregistrate cu statut de șomer sunt tineri (16-34 ani).
În trimestrul IV al anului 2022, numărul tinerilor care formează grupul NEET (tineri care nu fac parte din populația ocupată, nu studiază/învață în cadrul sistemului formal de educaţie şi nu participă la niciun fel de cursuri sau alte instruiri în afara sistemului formal de educație) în vârstă de 15-24 ani a constituit 42,2 mii, de 15-29 ani – 107,4 mii și a tinerilor în vârstă de 15-34 ani – 184,0 mii persoane. În distribuția tinerilor NEET după categorii, în funcție de motivul pentru care nu lucrează sau nu studiază/învață, predomină persoanele care îngrijesc de familie, cu o pondere de 36,4% în grupa de vârstă 15-24 ani, 51,1% în grupa celor de 15-29 ani și, respectiv, 52,7% la persoanele de 15-34 ani (la persoanele de 25-29 ani – 60,6%). O altă categorie o formează tinerii care au un loc de muncă peste hotare sau care intenționează să plece la lucru peste hotare (sursă).
– Munca informală.
Aproape fiecare a patra persoană din populația ocupată activează informal. Cea mai mare parte a populației ocupate informal se regăsește în agricultură (61,2% din total ocupare informală) și construcții (22,1% din total ocupare informală), fiind urmate de comerț și HoReCa (împreună formează 6,6% din total ocupare informală) sursă.
– Refugiați și muncă.
Conform Dispoziției nr.4 din 01.03.2022 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, cetățenii din Ucraina au dreptul de a munci în Republica Moldova pe durată determinată pentru perioada stării de urgență, fără obținerea dreptului de ședere provizorie în scop de muncă. Totuși, numărul oficial al persoanelor refugiate din Ucraina angajate în cîmpul muncii rămîne a fi extrem de scăzut (aproximativ 1000 persoane).
În realitate avem tot temeiul să credem că numărul este mult mai mare.
Cauzele sînt multiple:
– angajatorii nu își îndeplinesc obligația de a notifica, conform procedurii, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) despre faptul angajării cetățeanului ucrainean.
– persoanele refugiate din Ucraina activează, de foarte multe ori, în sectoare cu o pondere mare a muncii informale (ex. construcții sau nedeclarate sau în activități cu caracter sezonier (agricultură etc). În timpul ședințelor de informare juridică în privința drepturilor muncii pe care AO Platforma le-a organizat în teritoriu în cadrul proiectului ROBOTA, mai multe persoane refugiate au raportat că au prestat munci necalificate cu caracter ocazional, mai ales în domeniul agriculturii – la strîngerea recoltei (de mere, struguri etc). Am adunat cel puțin vreo 10 asemenea istorii. Am făcut o solicitare la Inspectoratul de Stat al Muncii în care am solicitat informație cu privire la exercitarea unor activităţi necalificate cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri de către persoanele refugiate din Ucraina (conform Legii Nr. 22 din 2018 angajatorii sînt obligați să înscrie zilierii într-un registru). Răspunsul Inspectoratului de Stat al Muncii a fost că, pe durata anului 2022 doar o persoană refugiată din Ucraina a fost trecută oficial de către angajator în registrul de evidență a zilierilor.
Modificări legale în domeniul muncii.
Și în 2022 a continuat tendința potrivit căreia toate guvernările, indiferent de culoare, încep reformele economice majore…cu modificarea Codului Muncii.
Modificările la Codul Muncii sînt toate într-un singur sens: flexibilizarea muncii (văzută ca un stimulent pentru atragerea investitorilor) și reducerea garanțiilor muncitorilor și muncitoarelor.
În 2022 cele mai mari schimbări au fost:
– extinderea perioadei de probă pentru persoanele nou angajate de la 3 la 6 luni.
– introducerea clauzei de neconcurență (prin introducerea art. 53 prim care prevede că părțile pot negocia o clauză de neconcurență prin care salariatul să fie obligat ca după încetarea contractului individual de muncă să nu presteze, în interes propriu sau al unui terț, o activitate care se află în concurență cu cea prestată la angajatorul său).
–introducerea procedurii de evaluare a performanței individuale a salariatului și stabilirea drept motiv de concediere a constatării îndeplinirii nesatisfăcătoare, în mod repetat, pe parcursul unui an, a indicatorilor de performanță individuală (a fost modificată lit. e) din alin. (1) al art. 86 / CM a fost completat cu un capitol distinct, dedicat procedurii de evaluare a performanței individuale a salariatului – a se vedea art. 211 secund – 2115 din Codul muncii);
– plafonarea despăgubirii pentru perioada de absența forțată de la muncă în cazul transferului sau al eliberării nelegitime din muncă (au fost modificate lit. a) din alin. (2) al art. 90 și lit. b) din alin. (1) al art. 330 din CM).
Tot în 2022, Ministerul Muncii și Protecției Sociale a demarat o amplă reformă a Inspectoratului de Stat al Muncii (ISM). Scopul principal al reformei instituției este să o facă mai eficientă în combaterea muncii nedeclarate sau subdeclarate.
Imagine de fundal: orașul Bălți, 2023.
