– for English scroll down –
Pe 23 aprilie 2013 clădirea Rana Plaza din Dhaka, Bangladesh, care adăpostea mai multe magazine, o bancă și cinci fabrici de confecții, s-a prăbușit.
Cel puțin 1 138 de persoane au murit sub dărâmături, iar alte câteva mii au suferit răni grave.
În aceste zile gândurile noastre se îndreaptă către toți cei care îi plâng pe cei dragi pieriți în catastrofă și către toți cei care au trăit această tragedie, care este cu atât mai devastatoare cu cât putea și trebuia să fie evitată.
Peste tot în lume oamenii comemorează această dată de tristă faimă prin evenimente comemorative și proteste. Împreună cu sindicatele din Bangladesh din cadrul rețelei noastre, Campania Haine Curate (eng. Clean Clothes Campaign) permite oamenilor din întreaga lume să își împărtășească mesajele comemorative pe pagina de internet https://ranaplazaneveragain.org.
La 23 aprilie 2013, au fost descoperite fisuri mari în clădirea Rana Plaza. Magazinele și banca de la etajele inferioare s-au închis imediat. Totuși avertismentele de a evita utilizarea clădirii după apariția fisurilor au fost ignorate de proprietarii fabricilor de confecții de la etajele superioare. Muncitorii din industria confecțiilor au fost obligați să se întoarcă la lucru a doua zi și au fost forțați să intre în clădire sub amenințarea de a-și pierde salariile.
Mulți dintre ei și-au pierdut viața în acea zi în circumstanțe care se regăsesc pretutindeni în nenumăratele incidente de siguranță din fabrici alte fabrici din anii anteriori.
Lupta pentru obținerea de despăgubiri pentru familiile afectate de prăbușirea clădirii Rana Plaza a durat mai mult de doi ani, în ciuda dimensiunii dezastrului și a indignării în masă pe care a provocat-o. Inițial brandurile care produceau în Rana Plaza au dat asigurări publice că această tragedie le-a deschis ochii în privința abuzurilor și problemelor din fabrici.
Prin intermediul Acordului Rana Plaza, care a inclus toate sindicatele relevante, organizațiile societății civile, brandurile, angajatorii și guvernul, familiile afectate au fost despăgubite pentru pierderea veniturilor și costurile medicale. Acest lucru a deschis calea pentru un mecanism de compensare a prejudiciilor permanente la locul de muncă, pentru care recent a fost inițiat un proiect pilot. De asemenea aceasta a creat un precedent care a fost aplicat și pentru familiile afectate de incendiul de la Tazreen din 2012, în care au murit cel puțin 112 lucrători.
Sumele primite de supraviețuitorii și persoanele aflate în întreținerea celor de la Rana Plaza au fost substanțial mai mari decât banii plătiți de angajatori și/sau de mărci în numeroasele incidente din fabrici din anii dinainte de 2013, dar în termeni reali suma a rămas în continuare foarte mică. Convenția 121 a OIM, pe care se baza despăgubirea, prevedea despăgubiri pentru pierderea de venit, care în cazul acestor lucrători era un salariu de sărăcie. Despăgubirea pentru durere și suferință, care ar fi putut crește suma, ar fi necesitat să fie acționate în judecată brandurile pentru complicitatea lor.
În absența unei legislații ce ar reglementa lanțurile de aprovizionare, acest lucru era practic imposibil. Rezultatul este că mulți supraviețuitori ai catastrofei de la Rana Plaza încă se confruntă cu dificultăți financiare considerabile, în ciuda profiturilor uriașe obținute de cel puțin 29 de mărci globale care s-au aprovizionat din Rana Plaza.
Pentru viitor este extrem de important ca dreptul la despăgubiri pentru durere și suferință să fie consacrat în legislația națională și internațională, pentru a permite rezolvarea directă, fără ca lucrătorii să fie nevoiți să se adreseze prin intermediul tribunalelor.
Brandurile trebuie să colaboreze cu furnizorii pentru a adopta măsuri concrete de creștere a salariilor în industria confecțiilor, iar actualul proiect-pilot privind un sistem de protecție împotriva accidentelor de muncă în Bangladesh ar trebui să fie integrat în legislația națională în mod permanent.
Cauzele acestei tragedii sunt mai profunde și merg mai departe decât o clădire prost întreținută, cu etaje adăugate ilegal. Printre acestea se numără: sistemul de audit social extrem de inadecvat utilizat branduri, care nu a reușit să detecteze problemele structurale ale clădirii; refuzul brandurilor de a semna acordul de siguranță în caz de incendiu și de construcție pe care sindicatele și campania Haine Curate îl ceruseră înainte de prăbușire; hărțuirea și chiar violența galopantă la care au fost supuși lucrătorii în fabrică din partea conducerii; lipsa libertății de asociere și reprimarea drepturilor sindicale care au împiedicat lucrătorii să refuze în mod colectiv să intre în fabrică; și salariile de sărăcie care nu au lăsat lucrătorilor altă opțiune decât să intre într-o clădire nesigură de frică să nu își piardă salariile.
Deși multe fabrici sunt acum mai sigure, lipsesc progresele în majoritatea celorlalte aspecte.
Presiunea noastră colectivă continuă să fie absolut necesară pentru a apăra și avansa drepturile lucrătorilor. Împreună sîntem obligați să facem presiuni asupra brandurilor pentru ca acestea să își asigure furnizorii și consiliul salarial din Bangladesh, recent înființat, că vor sprijini triplarea salariului minim prin creșterea prețurilor pe care le plătesc pentru fiecare produs. Trebuie să fim solidari cu lucrătorii din Bangladesh și să luptăm alături de ei împotriva represiunii continue a libertății de asociere.
Uniți, trebuie să ne asigurăm că Acordul va continua și după octombrie 2023, cu aceleași caracteristici definitorii care au făcut posibil progresul, și că acele mărci care au refuzat până acum semnează în cele din urmă.
În această zi ne angajăm să ne amintim viețile pierdute și să continuăm să luptăm împreună pentru drepturile lucrătorilor!
Imagine de fundal: Vedere laterală a clădirii prăbușite.
On this day ten years ago, the Rana Plaza building in Dhaka, Bangladesh, which housed several shops, a bank and five garment factories, collapsed. At least 1,138 people were killed and thousands more suffered often life-changing injuries. On this day, our thoughts are with all those who mourn loved ones lost in the collapse and all those who lived through this man-made tragedy, made all the more devastating because it could and should have been avoided.
All over the world, people will be commemorating through memorial events and protests. Together with the Bangladeshi unions in the Clean Clothes Campaign network, Clean Clothes Campaign enables people around the world to share their memorial messages on https://ranaplazaneveragain.org.
On 23 April 2013, large cracks were discovered in the Rana Plaza building. The shops and the bank on the lower floors immediately closed. However, warnings to avoid using the building after the cracks appeared were ignored by the garment factory owners on the upper floors. Garment workers were ordered to return to work the following day and forced to enter under threat of losing their wages. Many lost their lives in circumstances that echo countless factory safety incidents in the years before.
The struggle to compensate the families affected by the collapse of the Rana Plaza building took over two years, despite the scale of the disaster and the mass outrage it provoked, even though brands gave public assurances that this tragedy had opened their eyes.
Through the Rana Plaza Arrangement, which included all relevant trade unions, civil society organisations, brands, employers and the government, the affected families were compensated for loss of income and medical costs. This paved the way for a permanent employment injury mechanism for which a pilot has recently started, and set a precedent that was applied also for affected families of the Tazreen fire of 2012, in which at least 112 workers died.
The amounts received by the Rana Plaza survivors and dependents were substantially higher than the money disbursed by employers and/or brands in the many factory incidents in the years before 2013, but in real terms the amount still remained very low. ILO Convention 121, which the compensation was based on, prescribed compensation for the loss of income, which in the case of these workers was a poverty wage. Compensation for pain and suffering, which could have increased the amount, would have required suing brands for their complicity.
In the absence of supply chain legislation, this was practically impossible. The result is that many survivors of the collapse still face considerable financial hardships, despite the huge profits earned by the at least 29 global brands that sourced from Rana Plaza.
Going forward it is paramount that the right to compensation for pain and suffering is enshrined in national and international legislation, to enable direct access without workers having to go through the courts.
Brands must work with suppliers on concrete measures to increase wages in the garment industry, and the current pilot project on an employment injury scheme in Bangladesh should be passed into permanent national law.
The causes of this tragedy run deeper than a badly maintained building with illegally added floors. They include: the woefully inadequate social auditing system used by brands, which failed to detect the structural building issues; the refusal by brands to sign the fire and building safety agreement that unions and Clean Clothes Campaign had been calling for prior to the collapse; the rampant harassment and even violence suffered by workers on the factory floor at the hands of management; the lack of freedom of association and repression of union rights that prevented workers from collectively refusing to enter the factory; and the poverty pay that left workers with no choice but to enter an unsafe building rather than lose wages. While many factories are now safer, progress is lacking on most other issues.
Our collective pressure continues to be needed to push for workers’ rights. Together, we need to push brands to assure their suppliers and the newly-convened Bangladeshi wage board that they will support a tripling of the minimum wage by increasing the prices they pay per product. We need to stand in solidarity with Bangladeshi workers and fight alongside them against the ongoing repression of freedom of association. United, we must ensure that the Accord continues beyond October 2023, with the same defining features that have made progress possible, and that those brands that have so far refused finally sign on.
On this day we pledge to remember the lives lost and to continue to fight together for workers’ rights.
Background image: Side view of the collapsed building.
Declarația reprezintă poziția Coaliției ”Haine Curate” (Clean Clothes Campaign).
