Noi, un grup de oameni din spațiul post-sovietic și din vecinătatea acestuia, care se pronunță pentru pace, suntem sătui de războaie nesfârșite și de rivalitatea imperialistă crescândă pe teritoriile noastre. Suntem furioși după ce am văzut recentul atac pe scară largă al Azerbaidjanului asupra Armeniei. Acest lucru, coroborat cu atacul Federației Ruse asupra Ucrainei și cu reluarea confruntărilor militare în zonele de frontieră dintre Kârgâzstan și Tadjikistan, trezește îngrijorări cu privire la viitoarele posibilele escaladări nu numai în conflictul Armenia-Azerbaidjan, ci și în toate celelalte conflicte din spațiul post-sovietic.
Recentul atac asupra Armeniei a costat, de ambele părți ale conflictului, sute de vieți în doar două zile, a provocat distrugeri grave ale infrastructurii civile din Armenia, a adus după sine strămutarea a mii de persoane și a adâncit și mai mult decalajul dintre aceste două țări și între popoarele lor. Vocile noastre se ridică împotriva războiului continuu.
Al doilea război din Karabah, care s-a întâmplat acum doi ani, a fost o experiență devastatoare, din care societățile armeană și azeră nu și-au revenit încă și rămân ambele profund antagonizate. Politicienii de la guvernare în ambele țări trebuie în sfârșit să înțeleagă că instrumentele militare nu pot rezolva conflictul, ci doar adâncesc diviziunea dintre cele două țări și provoacă mai multă violență și suferință umană. Salutăm armistițiul din 15 septembrie care a pus capăt violențelor și solicităm o revenire permanentă la masa negocierilor, fără alte escaladări sau violențe.
Partea azeră ar trebui să înțeleagă că „coridoarele” nu pot fi deschise, iar un tratat de pace nu poate fi obținut prin agresiune militară. Astfel de perspective sunt inacceptabile pentru oamenii a căror viață de zi cu zi ar fi, probabil, intersectată de aceste „coridoare”, deoarece acestea nu vor permite populațiilor de la graniță din ambele țări să coopereze între ele. Nimeni nu poate fi forțat să facă pace. Politicienii din Armenia, la rândul lor, ar trebui să recunoască daunele pe care poziția lor rigidă la negocieri, refuzul lor de a face compromisuri și de a soluționa conflictul în timp util le-a provocat timp de peste 30 de ani, inclusiv strămutarea forțată a sute de mii de azeri.
Negocierile „intermediate” în spatele ușilor închise și care nu iau în considerare bunăstarea și nevoile umane ale persoanelor afectate sunt sortite eșecului. Cei mai buni mediatori pentru negocierile interstatale sunt comunitățile de actori nestatali orientați spre pace/consolidarea păcii din ambele țări, care au o mare experiență în țările lor în depășirea propriilor dispute și în facilitarea dialogurilor între alte persoane cu poziții antagoniste.
Vedem legătura clară a evoluțiilor din conflictul armeano-azer și a proceselor de pace cu dinamica războiului din Ucraina. Războiul violent din Ucraina a provocat mari turbulențe și instabilități în regiune, expunând simplul adevăr că violența creează mai multă violență.
Nu există o soluție militară pentru niciun conflict, iar viața umană trebuie să aibă o valoare absolută.
Singura prioritate ar trebui să fie soluțiile diplomatice non-militare, care sunt întotdeauna posibile indiferent de ceea ce încearcă să ne convingă diverșii guvernanți. Incapacitatea sau lipsa de voință a statelor de a rezolva problemele prin mijloace non-violente și de a asigura securitatea și bunăstarea umană nu mai poate fi tolerată.
De la dizolvarea Uniunii Sovietice încoace am trăit decenii de violență. Continuăm să suferim în urma unor războaie care se repetă în mod regulat pe teritoriul Ucrainei, Rusiei, Armeniei, Azerbaidjanului, Tadjikistanului și Kârgâzstanului. Suntem profund îngrijorați de încercările explicite de redeschidere a conflictelor transnistrean, abhaz și osetin. Confruntarea dintre NATO și Federația Rusă pe teritoriul Ucrainei se desfășoară în primul rând în detrimentul vieților oamenilor din Ucraina și, din ce în ce mai mult, al locuitorilor din regiunile rusești adiacente Ucrainei. În plus, sute de militari din Ucraina și Rusia sunt uciși zilnic.
Dacă rămânem pe traiectoria actuală, este doar o chestiune de timp până când războaiele continue și recurente din diferite regiuni ale Eurasiei vor intra în sinergie unele cu altele și apoi cu războaiele din alte părți ale acestei lumi, transformându-se într-un război regional sau global mai mare care va sacrifica din ce în ce mai mulți oameni din numeroase țări.
Nu ne putem permite acest lucru! Noi nu facem apel la pace – noi cerem pace!
Cerem ca guvernele să se angajeze să nu folosească forța, să se angajeze în procesul de căutare sinceră a unor soluții diplomatice care să acorde prioritate securității umane, care să nu încurce dar să sprijine contactele interumane și consolidarea păcii.
Cerem ca actorii internaționali implicați în negocierile oficiale să se asigure că vocile persoanelor afectate de conflicte sunt auzite și că negocierile între comunități și considerațiile privind securitatea umană sunt incluse și tratate cu respect în procesul oficial de negociere.
18.09.2022
Scrisoarea deschisă poate fi semnată trimițând un mesaj cu numele, prenumele și funcția la adresa electronică: postsovietpeace@gmail.com
Lista completă a semnatarilor poate fi consultată aici: https://postsovietpeace.mailchimpsites.com/
