Piergiuseppe Fortunato
Odată cu expunerea înșelăciunii celor de la Facebook Congresul trebuie să ofere proprietatea asupra datelor personale persoanei — nu platformei — pentru a încuraja apariția unor furnizori competitivi.
Potrivit fostei angajate a companiei Facebook, Frances Haugen, algoritmii rețelei amplifică în mod conștient dezinformările periculoase și privilegiază conținutul dezbinator postat pe rețea. Acest tip de conținut este mai frecvent partajat de utilizatori, maximizând astfel traficul pe platformă, iar în consecință și cifra de afaceri.
Acest modus operandi, care a devenit și mai agresiv începând cu 2018, generează stimulente perverse care împing chiar și utilizatorii relativ moderați să-și ascuțească și polarizeze conținutul pentru a obține vizibilitate. Este o luptă darwinistă pentru proeminență care, având în vedere regulile jocului, duce la supraviețuirea utilizatorilor care promovează divizarea, denaturează opinia publică și chiar riscă să influențeze rezultatele politice. Un recent document de lucru la care am fost coautor arată că în ultimul deceniu, expunerea la informații politice prin intermediul rețelelor sociale este strâns asociată cu difuzarea ideilor dezbinatoare în Europa.
De asemenea, Haugen a dezvăluit că, pe măsură ce volumul conținutului dezbinator pe platformă crește, devine din ce în ce mai dificil și mai costisitor procesul de monitorizare a acestuia, în special în zonele marginale, unde randamentul economic nu este suficient pentru a justifica cheltuielile aferente. Este un scurtcircuit foarte periculos, mai ales când coordonarea prin intermediul platformelor web era pe cale de a provoca asediul Capitoliului din Washington în ianuarie anul trecut.
Monopolurile digitale
Un lucru mai grav ce expune în mod dramatic societățile democratice la consecințele algoritmilor implementați în Menlo Park, California, este faptul că Facebook și colegii acestuia din marile tehnologii, majoritatea localizați tot în Silicon Valley, ocupă poziții dominante pe piețe extrem de concentrate.
Câteva companii controlează sectorul tehnologiilor informației și comunicațiilor, deținând cote tot mai mari din activele fizice, veniturile și capitalizarea pieței. Apple, Microsoft, Amazon și Alphabet de la Google (împreună cu Aramco din Arabia Saudită) conduc clasamentul celor mai mari 100 de companii din lume.
La capitolul „rețele sociale”, câteva platforme reprezintă cea mai mare parte a traficului de opinii și informații pe web. Facebook, care a preluat platformele Instagram și WhatsApp, este cu siguranță cea mai mare dintre acestea, fiind urmată în clasament de PwC.
De unde această presiune de a dezvolta economii de scară în lumea digitală? Să începem de la a recunoaște în primul rând că bunurile publice sunt bunurile non-rivale și non-exclusive (cum ar fi aerul pe care îl respirăm). Spre deosebire de majoritatea bunurilor și serviciilor private, informația este un bun non-rival și poate fi reprodusă gratuit sau cu costuri minime — ca și ideile sau cunoștințele. Totuși, acestea sunt exclusibile și, prin urmare, pot deveni o sursă de monopol.
Un sistem în expansiune ar putea facilita intrarea în scenă a unor noi participanți. Totuși, companiile implicate în producția bunurilor non-rivale vor căuta mereu modalități de a se auto-izola, generând în mod artificial un efect al deficitului — și, în consecință, vor genera venituri secundare din activele pe care le dețin.
Spre deosebire de adevăratele bunuri publice, în ecosistemul digital, excluderea este posibilă printr-o combinație de efecte de scară, drepturi de proprietate consolidate, avantajele primului venit și alte practici anticoncurențiale. „Efectele de rețea„, în care toată lumea câștigă prin utilizarea în comun a unui serviciu sau a unei resurse — evidente anume pe platformele de conținut — au dat naștere unor economii de scară axate pe cerere, care permit celei mai mari companii dintr-un sector să-și sporească și să-și fixeze atractivitatea pentru consumatori, câștigând cota de piață. Astfel, concurenții rămân aproape fără șanse să atragă clienții de partea lor și să conteste poziția dominantă pe piață.
Monopolurile digitale sunt cu atât mai periculoase cu cât majoritatea oamenilor nu le percep ca pe o problemă. Prețul pentru utilizarea unei platforme precum Facebook sau a serviciilor oferite de Google este perceput ca zero, chiar dacă, în realitate nu este așa. Operând pe piețe multilaterale, acești giganți pot face subvenții încrucișate, sacrificând profitul prin constrângerea unei părți pentru a spori atractivitatea celeilalte (și a recupera pierderile).
Google și Facebook își oferă gratuit produsele în schimbul datelor personale, ceea ce le face mai atractive pentru agenții de publicitate. În cele din urmă, puterea de piață a Facebook sau a Google în domeniul publicității crește, la fel ca și costul mediu al publicității, care se va reflecta în cele din urmă în prețul bunurilor.
Restabilirea concurenței
O modalitate de a aborda problema monopolului în lumea digitală și de a deschide calea către o piață mai pluralistă și mai eficientă ar fi destrămarea marilor companii responsabile de concentrarea pieței. Acest lucru ia la propriu comparația frecventă între petrolul în economia analogică și informația în economia digitală. Standard Oil, care controla 95% din rafinăriile americane și avea înțelegeri cu căile ferate care limitau capacitatea altora de a concura, a fost desființată în anul 1911, fiind obligată prin lege să se divizeze în mai multe companii.
Cu toate acestea, tendința pieței de a genera monopoluri ar face noua configurație inerent instabilă. O altă abordare ar fi schimbarea mai profundă a structurii pieței, astfel încât să se evite riscul unei astfel de aglomerări în viitor.
În acest sens, propunerea expusă de Luigi Zingales și Guy Rolnik câțiva ani în urmă, privind reconfigurarea proprietății datelor, este astăzi mai relevantă ca niciodată. Pe scurt, economiștii de la Universitatea din Chicago propun o redistribuire legislativă a drepturilor de proprietate asemănătoare cu ceea ce s-a făcut pe piața telefoniei mobile, când unele state au stabilit că numărul de telefon aparține clientului — nu furnizorului. Această redefinire a drepturilor de proprietate sau „portabilitatea numerelor”, a facilitat schimbarea furnizorului și, prin urmare, a favorizat concurența.
În aceeași ordine de idei, în domeniul rețelelor sociale, ar fi suficient ca fiecărui client să i se atribuie dreptul de proprietate asupra tuturor conexiunilor digitale pe care le-a creat, un „grafic social”.
Astfel, clienții ar putea să se conecteze la un concurent al Facebook, redirecționându-și instantaneu mesajele prietenilor către noua platformă. Prin garantarea accesului noii platforme la datele și contactele noilor clienți, „portabilitatea grafului social” ar reduce externalitățile pozitive de rețea care favorizează platformele existente și ar asigura avantajele concurenței.
Dominația Statelor Unite în sfera rețelelor sociale și a altor platforme de conținut — top șapte companii din domeniu fiind originare din această țară — este evidentă. Prin urmare, orice soluție va necesita o legislație din partea Congresului. Casa Albă știe că impulsul generat de scandalul Facebook cu timpul va dispărea și că fereastra sprijinului popular pentru schimbări majore în peisajul tehnologic se va închide. Astfel, timpul potrivit pentru acțiune este acum.
Piergiuseppe Fortunato este economist la Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare, unde conduce proiecte privind lanțurile valorice globale și integrarea economică. De asemenea, este profesor extern de economie politică la Universitatea din Neuchâtel.
Articolul a apărut inițial cu titlul ‘Social media’, market power and the health of democracy pe platforma SocialEurope.EU și a fost tradus din limba engleză, cu acordul platformei, de Corina Ovcearenco.
Imagine de fundal: Frances Haugen, fostă angajată a Facebook care a făcut dezvălurile despre abuzurile companiei.
