Mariana Mazzucato
Pandemia a scos în evidență problemele dereglementării economice și ale liberalizării pieței, conturând o nouă paradigmă a pentru politicile publice.
Consensul de la Washington este pe cale de a fi abandonat de toată lumea. Într-un raport publicat săptămâna aceasta, Grupul de reziliență economică al G7 (în care eu reprezint Italia) solicită stabilirea unei relații radical diferite între sectorul public și cel privat, pentru crearea unei economii durabile, echitabile și rezistente. Este important ca atunci când liderii G20 se vor reuni la 30-31 octombrie pentru a discuta despre „depășirea provocărilor actuale majore” – printre care pandemia, schimbările climatice, creșterea inegalității și fragilitatea economică – aceștia să evite întoarcerea la ipotezele învechite care ne-au adus în situația actuală.
Consensul de la Washington a definit regulile jocului pentru economia globală timp de aproape jumătate de secol. Termenul a intrat în vogă în 1989 – anul în care capitalismul occidental și-a consolidat raza de acțiune globală – descriind setul de politici fiscale și comerciale promovate de Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială. Termenul a devenit, de asemenea, lozinca globalizării neoliberale și, astfel, a fost criticat chiar de către liderii instituțiilor sale de bază, pentru că exacerbează inegalitățile și perpetuează subordonarea sudului global față de nord.
De două ori am evitat la limită un colaps economic global, în 2008, iar apoi în 2020. Totuși, după ce criza coronavirusului a fost cât pe ce să prăbușească sistemul financiar, lumea înfruntă un viitor plin de riscuri, incertitudini, turbulențe și prăbușiri climatice fără precedent. Liderii mondiali au în față o alegere simplă: să continue să susțină un sistem economic eșuat sau să renunțe la Consensul de la Washington în schimbul unui nou contract social internațional.
Obiectivele sociale
Alternativa ar putea fi „Consensul de la Cornwall„, propus recent.
Dacă Consensul de la Washington a minimizat rolul statului în economie și a promovat o agendă agresivă de dereglementare, privatizare și liberalizare a comerțului, Consensul din Cornwall (care reflectă angajamentele exprimate la summitul G7 din Cornwall din iunie anul trecut) ar inversa aceste imperative. Prin revitalizarea rolului economic al statului, acesta ne-ar permite să urmărim obiectivele sociale, să construim solidaritatea internațională și să reformăm guvernanța globală în interesul binelui comun.
Acest lucru înseamnă că subvențiile și investițiile din partea statului și a organizațiilor multilaterale ar impune beneficiarilor să urmărească o decarbonizare rapidă (în schimbul unei liberalizări rapide a pieței, așa cum cer împrumuturile FMI pentru programele de ajustare structurală). Astfel, guvernele ar trece de la procesul de reparație – intervenind doar după ce pagubele s-au întâmplat – la un proces de pregătire, luând măsuri în avans pentru a ne proteja de riscurile și șocurile viitoare.
De asemenea, Consensul de la Cornwall ne-ar face să trecem de la repararea reactivă a eșecurilor pieței la modelarea și crearea proactivă a tipurilor de piețe necesare pentru a ne hrăni într-o economie verde. Asta ne-ar motiva să înlocuim redistribuirea cu pre-distribuirea. Statul ar trebui să coordoneze parteneriatele public-private orientate spre misiune, care au scopul de a crea o economie rezistentă, durabilă și echitabilă.
Dezastruos de incapabil
De ce este nevoie de un nou consens? Răspunsul cel mai evident este că vechiul model nu mai produce beneficii distribuite pe larg – dacă le-a produs vreodată. Acesta s-a dovedit a fi dezastruos de incapabil să răspundă eficient la șocurile economice, ecologice și epidemiologice masive.
Atingerea Obiectivelor de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, adoptate în 2015, a fost întotdeauna dificilă în cadrul acordurilor de guvernanță globală existente. Iar în urma unei pandemii care a împins capacitățile statului și ale pieței dincolo de punctul de rupere, sarcina aceasta a devenit pur și simplu imposibilă. Condițiile de criză de astăzi fac ca un nou consens global să fie esențial pentru supraviețuirea omenirii.
Ne aflăm în pragul unei schimbări de paradigmă care ar fi trebuit să se întâmple demult. Dar acest progres ar putea fi ușor inversat. Majoritatea instituțiilor economice sunt încă guvernate de niște reguli învechite care le fac incapabile să răspundă adecvat, pentru a pune capăt pandemiei, nemaivorbind de atingerea obiectivului Acordului de la Paris privind clima, de a limita încălzirea globală la 1,5C, în raport cu nivelurile preindustriale.
Raportul nostru evidențiază necesitatea urgentă de consolidare a rezistenței economiei mondiale la riscurile și șocurile viitoare, fie e vorba de cele acute (cum ar fi pandemiile) sau cele cronice (polarizarea extremă a bogăției și a veniturilor). Susținem necesitatea unei reorientări radicale a modului în care gândim și analizăm dezvoltarea economică – trecând de la evaluarea creșterii în termeni de produs intern brut, valoare adăugată brută sau randamente financiare la evaluarea succesului în baza atingerii unor obiective comune ambițioase.
Recomandări esențiale
Trei dintre cele mai importante recomandări ale raportului se referă la Covid-19, la redresarea economică post-pandemie și la colapsul climatic. În primul rând, facem apel către G7 să asigure echitatea vaccinurilor la nivel global și să investească substanțial în pregătirea pentru pandemii și în finanțarea sănătății orientată spre misiune. Trebuie să transformăm într-o prioritate absolută accesul echitabil la inovațiile care beneficiază de investiții publice mari și de angajamente de achiziție în avans.
Recunoaștem că acest lucru va necesita o nouă abordare a guvernării drepturilor de proprietate intelectuală. În mod similar, Consiliul Organizației Mondiale a Sănătății privind economia sănătății pentru toți (pe care îl conduc) subliniază faptul că guvernanța proprietății intelectuale ar trebui reformată pentru a reflecta faptul că toate cunoștințele sunt rezultatul unui proces colectiv de creare a valorii.
În al doilea rând, susținem creșterea investițiilor de stat în redresarea economiei post-pandemice și susținem recomandarea economistului Nicholas Stern ca aceste cheltuieli să fie majorate la 2% din PIB pe an, ceea ce ar permite creșterea cu un trilion de dolari anual până în 2030. Totuși, mobilizarea unui număr mai mare de bani nu este suficientă: modul în care sunt cheltuiți acești bani este la fel de important. Investițiile publice trebuie să fie canalizate prin noi mecanisme contractuale și instituționale care să măsoare și să stimuleze crearea valorii publice pe termen lung, în schimbul unui profit privat pe termen scurt.
Și ca răspuns la cea mai mare provocare dintre toate – criza climatică – solicităm un „CERN pentru tehnologia climatică”. Inspirat de Organizația Europeană pentru Cercetări Nucleare [CERN – acronim din franceză], un centru de cercetare cu o misiune clară, axat pe decarbonizarea economiei, care ar reuni investițiile publice și private în proiecte ambițioase, inclusiv pe eliminarea dioxidului de carbon din atmosferă și crearea de soluții cu zero emisii de carbon pentru industriile „greu de atenuat”, cum ar fi transportul maritim, aviația, industria oțelului și a cimentului. Această nouă instituție multilaterală și interdisciplinară ar acționa ca un catalizator pentru crearea și modelarea unor noi piețe în domeniul energiei regenerabile și al producției circulare.
Noua paradigmă
Acestea sunt doar trei dintre cele șapte recomandări pe care le-am propus pentru următorii ani. Împreună, acestea oferă eșafodajul pentru construirea unui nou consens global – o agendă politică pentru guvernarea noii paradigme economice care deja începe să prindă contur.
Rămâne de văzut dacă Consensul de la Cornwall va rezista. Cert este că Consensul de la Washington trebuie înlocuit dacă vrem să prosperăm și nu doar să supraviețuim pe această planetă. Covid-19 oferă o imagine a problemelor majore de acțiune colectivă cu care ne confruntăm. Doar o cooperare internațională reînnoită și o coordonare a capacităților consolidate ale statelor – un nou contract social susținut de un nou consens global – ne poate pregăti pentru crizele care se vor intensifica în viitor.
Mariana Mazzucato, profesoară de economia inovării și valorii publice la University College London, este directoare și fondatoare a Institutului UCL pentru Inovare și Scop Public. Este autoarea cărților Valoarea tuturor lucrurilor: realizarea și preluarea economiei globale, Statul antreprenorial: dezmembrarea miturilor din sectorul public vs. privat, și, mai recent, Economia de misiune: Un ghid vizionar de transformare a capitalismului.
Articolul a apărut inițial cu titlul A New Global Consensus pe platforma SocialEurope.EU și a fost tradus din limba engleză de Corina Ovcearenco.
Imagine de fundal: Edinburgh Reporter.
