Hei, Vlad Plahotniuc, mulțumesc!

Un sincer mulțumesc. Serios. Pentru ce? Să le luăm pe rând:

1. Pentru prima dată în politica moldovenească nu se discută despre Est sau Vest, despre tancurile rusești sau jandarmul român. Pentru prima dată în tare mult timp, cetățenii și-au dat seama că sunt săraci, chinuiți, fără o speranță în viitor în Moldova și că discuțiile despre Est sau Vest nu sunt importante. Ne-ai unit cum nimeni altul.
2. Pentru faptul că ai făcut societatea civilă mai bună. Erau vremuri cu multe coffee break-uri, studii necitite și mese rotunde cu titluri de cinci rânduri (o parte au rămas, desigur). Dar există și altceva. Sunt din cei care au monitorizat, au scris, au analizat, au explicat, au reacționat rapid și fără de frică. În sfârșit, a fi ong-ist, pentru mulți, nu înseamnă un job sigur, ci mai mult o vocație.
3. Pentru jurnalismul curajos și mult mai profesionist. Pe vremuri, priveam știri despre ce zice unul, apoi altul, o glumă a jurnalistei, câteva accidente, niște sânge, un stand-up și editoriale despre vin tancurile și vin jandarmii. Astăzi, avem numeroase investigații profesioniste despre corupți și despre scheme, trebuie doar cineva să se apuce de ele.
4. Pentru educația mediatică a cetățenilor. Au învățat direct să distingă minciunile de adevăr, de ceea ce se spune la televizor despre drumuri și ceea ce vă ei în satul lor, despre pensii ridicate în televizor și sărăcia cotidiană, despre luptele fictive geopolitice și realitate.
5. Pentru faptul că ai adus ambasadorii în Parlament și le-ai schimbat ideea de „stabilitate” sau de „He is a son of a bitch, but our son of a bitch”

Tu nu ai reușit să ajungi prim-ministru, dar ai reușit să fii cel mai urât dintre moldoveni. De către toți: bogați, săraci, români, bulgari, de stânga sau de dreapta, unioniști sau nu, tineri sau bătrâni. Mulțumesc și pentru faptul că ne-ai amintit că democrația reprezentativă nu înseamnă a lăsa guvernarea să facă tot, iar noi doar să ne uităm și să criticăm/să ne plângem. Am înțeles că trebuie să participăm cu toții, democrația e un efort continuu. Mulțumesc, de aici noi luăm țara în primire.

articol preluat de pe blogul Vladei Ciobanu.