Succesul partidului de extremă dreaptă AfD la alegerile parlamentare de duminica trecută este simptomatic pentru dizolvarea centrului politic. Pot partidele tradiționale ale Germaniei să se adapteze la noile realități? Ori vor rămîne aceleași și vor eșua? De asemenea este mai urgent decît oricînd să ne întrebăm care pot fi alternativele dezintegrării Uniunii Europene.
Germania a votat. Aproape 13 % din alegători au ales Alternative für Deutschland. O altă victorie a populiștilor, un nou succes pentru dreapta, unul ca multe altele în perioada ce s-a scurs din luna iunie anul trecut, de la referendumul Brexit. La o rată de prezență la urne de peste 76 %, nu putem spune că poporului nu i-a păsat. Din contra, le-a păsat, mulți dintre ei fiind obosiți și dezamăgiți de partidele tradiționale.
13 % au ales să lase viitorul țării lor în mîinile unei gloate rasiste și reacționare.
Deloc surprinzător, la fel ca în Marea Britanie, ca în America lui Trump, ca în Franța și Olanda, votanții și politicienii din partidele tradiționale ale Germaniei încearcă să-și revină după alegeri. Auzim vorbe de genul ”vom rezista”, ”vom persista”, ”nu vom ceda”.
Sînt sentimente drăguțe, desigur, dar adevărul inevitabil este că AfD, un partid cu membri rasiști ce au legături cu organizațiile neo-naziste, a intrat în Parlamentul german. La doar două generații distanță de la al Doilea Război Mondial și de la Holocaust, germanii sînt șocați. Supraviețuitorii sînt încă vii, la fel precum prejudecățile și propaganda rasistă ce a adus NSDAP la putere.
Dar, în timp ce AfD își sărbătorea victoria – huiduită de peste 1000 protestatari care au ieșit în centrul Berlinului – CDU și SPD [partidul social-democrat] încercau să se împace cu înfrîngerile. SPD a înregistrat cel mai mic rezultat electoral din întreaga sa istorie cu cele 20.5 % acumulate. Totuși, cel mai mare perdant al ultimilor patru ani pare a fi coaliția CDU/CSU [Uniunea Creștin Democrată și Uniunea Creștin-Socială]. Rezultatul lor a scăzut cu 8 % în comparație cu alegerile din 2013.
Aceste alegeri redefinesc rolul fiecărui actor de pe scena politică germană. Rezultatele sînt parte a unei schimbări fundamentale în politica europeană.
Rezultatele alegerilor germane vor aduce schimbări atît în coaliția de guvernămînt cît și în tabăra opoziției.
În cadrul coaliției de guvernare am putea vedea o nouă configurație a puterii: dacă așa-zisa coaliție ”Jamaica” (între creștin-democrați, verzi și neoliberali) va fi constituită, verzii și neoliberalii vor guverna împreună, moderați fiind de diplomația experimentată a doamnei Merkel. Cum ar soluționa, o asemenea coaliție, o criză de genul celei legate de scandalul falsului cu privire la emisiile de carbon ale automobilelor germane (așa-zisa criză diesel, care a început în 2015 cînd s-a descoperit că unii producători auto germani, în primul rînd VW, au mințit în privința indicatorilor despre emisiile de carbon ale automobilelor produse de ei).
În tabăra opoziției, SPD a declarat că va alege opțiunea de a fi în opoziție. Energici ca odinioară, social-democrații germani vor acum să salveze Germania de pericolul unui partid nazist ca principal partid de opoziție. Cooperarea în tabăra opoziției, între SPD, Die Linke și AfD va fi dificilă, dacă nu chiar imposibilă.
Aceste diferențe ideologice, atît în cadrul coaliției de guvernare cît și în sînul opoziției, ar putea lăsa pe Merkel și CDU ca unicul partid sănătos în această ecuație. Din acest motiv rolul de opoziție reprezintă de fapt un dar pentru SPD.
Social-democrații vor avea în sfîrșit ocazia de a-și clarifica și afirma pozițiile pe problema viitorului UE, drepturile de muncă și imigrația în afara umbrei Angelei Merkel.
Ca lider al opoziției, Martin Schulz ar putea arăta acum unde îi stă adevărata putere: în abilitatea sa de a fi un politician european experimentat. Un Martin Schulz cu mîinile mai libere ar putea apăra mai bine valorile unui continent incluziv și deschis în fața urii xenofobe.
Martin Schulz trebuie să înțeleagă că vremurile dificile cer soluții inedite. Să vedem dacă partidele tradiționale germane se vor ridica la înălțimea misiunii lor de a opri creșterea populismului de extremă dreaptă din Uniunea Europeană.
Articolul a apărut inițial pe Political Critique. Imagine de fundal – Petra B. Fritz, Flickr.
Traducere din limba engleză – Vitalie Sprînceană.
