De ce PSD, de ce USR, chestiunea premierului Dragnea

[label shape=”” type=””] Costi Rogozanu [/label]

Niște comentarii ceva mai la rece, după rezultatele numărate în proporţie de 99%.

PSD a făcut o campanie pasiv-agresivă. A reușit să impună cea mai soft formă regională de naționalism și conservatorism. O “revoltuţă” împotriva ”străinilor din țară”, dar așa, cât să nu se audă prea tare. Cum zicea Ponta, strigă ăia de la PRU ce gândim noi. Externalizarea extremismului. Și să mai zică cineva că ăștia nu știu management. Păi au făcut fix ce făcea Microsoft cu contractele, externaliza mizeria și încasa.

De aceea pasul decisiv de după alegeri nu va fi dacă preia Dragnea sau nu șefia guvernului, ci mai ales dacă vor avea tupeul să încerce cheltuieli semnificative sociale care să le întărească baza în stil PIS sau FIDESZ, baza. Și aburelile naționaliste au nevoie de bază economică. Trebuie ajutate familii, micii antreprenori, investiția locală. Vor avea tupeu să încerce naționalizarea unor companii care trebuiau de foarte mult timp naționalizate? (Vezi firmele de distribuție de energie care și-au încălcat toate contractele de privatizare). Vor avea tupeul să taxeze mari companii. Ponta a pierdut momente cheie în 2012 fiind prea preocupat să-și cumpere vouchere de premier model pentru capitalul european, adică să lingă clanțele ușilor pe care anul ăsta s-a prefăcut că le lovește cu piciorul. Dragnea a gonflat românismul și autonomismul, dar nu poți s-o ții doar din vorbe, trebuie tupeu politic să te ții de așa ceva.

Experienţa ne arată că naţionalismul e cel mai “din vorbe” pe aici. Practicile austerităţii au fost tratate cu opium naţionalist. Dar fără pansament social real. Instabilitatea e de aceea mare în continuare în ciuda scorului zdrobitor.

USR a obținut enorm în București, 25% din cei peste 700 000 prezenți la vot, o prezență covârșitor mai mare decât la locale (8% peste). E clar că fără mobilizarea metropolei, nu s-ar fi întâmplat minunea. Dar au fost rezultate bune și în alte orașe mari, generate de dezintegrarea PNL sau de politici dezastruoase ale liderilor: Iași, Galați, Vrancea chiar unde au obținut 5% poate și pentru că PNL a făcut un joc penibil prin frații Bostan.

Scenariul tip Brexit-Trump nu e foarte îndepărtat. Și prin consolidarea votului de metropolă împotriva țării “înapoiate”. Dar și prin războiul principal duc între neoliberalism cu aer european dar fundamente conservatoare, tip noile drepte USR, PMP, și naționalism tip PSD, cu promisiuni pentru clasele de mijloc inferioare și câteva promisiuni pentru păturile de jos. Dreapta elitelor vs. conservatorismul maselor reinventat. Stânga social-democrat reală care a tras totuşi ceva profit şi în SUA şi în UK, în Est a fost făcută praf la contactul dintre blocul naţional coservator şi cel birocrat-neoliberal.

PNL a căzut pentru că a încercat același rol ca PSD și și-a consolidat domeniile deţinute de baroni. Era singura mişcare pe care putea s-o facă în situaţia unei crize evidente de cadre şi idei.

Cioloș a contribuit decisiv la urcarea USR. USR nu e nici o revelație, e partid guvernamental. Când mai auzim câte un entuziasmat explicând antisistemismul şi străpungerea democratică pe care a reuşit-o USR, să-i reamintim câţi oameni “de sistem” a avut, secretari de stat, un ministru, sprijinul altor miniştri şi instituţii guvernamentale. Cu aşa susţinere, 10% nu mai pare atât de spectaculos. Singurul outsider spectaculos al ultimului deceniu a fost Dan Diaconescu. Iar electoratul lui a fost înghiţit de PSD, PMP, PRU etc.

Băsescu a fost salvat (din nou) de votul diasporei. Şi cam atât. Nucleul băsiştilor din ţară s-a mutat în alte zări.

Chestiunea premierului Dragnea

Dragnea părea că și-a recuperat culoarea în obraji și că un rezultat așa clar i-ar da curaj să se propună premier. Or se propune premier, or cedează șefia PSD în plin avânt. Îi va fi greu să reziste primei tentații, deși nu mi se pare improbabil să alegi un tehnocrat mai pesedist, așa, să facă rol de premier, iar Dragnea să se pregătească de prezidențiale. Ce-i în mână nu-i minciună, ar putea forța funcția de premier. Dar și alte dosare așteaptă, dosare care pot da chef de negociere și cumpătare. Iohannis a anunțat prin comportamentul din ultima lună (vezi ziua națională) că ar juca dur. Să nu uităm însă că cei doi s-au mai înțeles. Că Dragnea a fost întotdeauna ”rezonabilul” pentru președinție și a fost bun la condus țara când Ponta ajunsese în cârje.

Cea mai interesantă discuţie a campaniei a fost despre legea dată şi modificată de Năstase prin care condamnaţii penal nu pot fi premieri:

“Pot fi membri ai Guvernului persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară, se bucură de exerciţiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnări penale şi nu se găsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute în cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.”
De la ultimele modificări operate în 2004, legea nu a suferit alte modificări şi este în vigoare şi azi. Proiectul de lege care interzice unei persoane condamnate să fie membru al guvernului a fost depus în Parlament în 1998, că iniţiativa a guvernului Radu Vasile dar a fost votată abia în 2001, sub guvernarea Năstase, ca o condiție de aderare a României la NATO și UE. (sursa)

Dragnea a făcut eschive până la spasme, nu a vrut să răspundă nici aseară dacă se autopropune premier sau nu.

Cert e că, dacă se propune, dă o butelie de oxigen preşedinţiei care e înţepenită de rezultate. Cum încalci legea, ce metode foloseşti ca s-o eviţi etc. Deşi avem rezultat clar, Dragnea e în momentul ăsta într-o dilemă reală.

Poate cea mai importantă observaţie, deocamdată: Bucureştiul s-a dus la vot. Bucureştiul e cam singurul cu un plus serios de prezenţă faţă de locale. Pentru comparaţie, la locale anul acesta s-au prezentat puţin pe 33% în capitală. Au fost la vot puţin peste 39,3% la parlamentarele din 2012. În timp ce astăzi erau peste 41% la 20.30 în Bucureşti. Rămâne de văzut în amănunt dacă asta a avantajat USR, PNL, PRU, PMP, poate fiecare a încercat mai multă mobilizare pe felia lui. Cel mai probabil, USR a luat caimacul.

Trendul e invers în alte judeţe cu posibili alegători pentru noua dreaptă, USR: în Iaşi, Timiş, Cluj erau mult mai puţini alegători decât la locale, aproape de închiderea urnelo. O chestie previzibilă, dar care ne arată că alte mari oraşe nu au fost mobilizate de noua dreaptă tehnocrată.

Teleormanul, atât de înjurat, nu s-a apropiat de prezenţa de la locale: vreo 14% în minus.

L-aş numi un soi de efect “brexit”, iese la iveală inegalitatea dintre cîteva centre, şi mai ales Bucureşti, şi restul ţării (rural, oraşe medii şi mici). Metropola s-a activat pentru că îşi conştientizează din ce în ce mai mult diferenţa de restul ţării. Votează diferit, trăieşte diferit, are o clasă de mijloc puternică, o pătură mai groasă de oameni cu venituri mult peste medie, cu statut etc.

USR pare să fi cîştigat fix din mişcarea de segregare metropolă – restul ţării. Bucureştiul a băgat USR în parlament. Mă rog, Bucureşti plus câteva oraşe mari cu o clasă de mijloc solidă. Nu mai avem separaţia clasică rural/urban, ci o suprapunere între urbanul mare şi restul lumii.News.ro anunţau diferenţe enorme între USR şi PNL, în favoarea celor dintâi pe Bucureşti cu orea înainte de închiderea urnelor.

Articolul e o sinteză a două postări ale lui Costi Rogozanu care au apărut pe platforma Voxpublica.realitatea.net (una și alta).