Egalitatea de gen în Moldova… e doar în strategii şi planuri

[label shape=”” type=””] Victoria Apostol [/label]

 

Igor Corman, fuck off! – adresarea mea e o chestie relativă, depinde din ce perspectivă privești…

„Consider că încă nu a venit timpul să vorbim despre câte femei au fost propuse la funcţia de ambasador, în contextul în care noile candidaturi nu au fost încă aprobate. Dar, din experienţa mea de ambasador, pot să vă spun că: cu cât mai multe femei sunt, cu atât e mai bine. La ambasadă numărul de femei era mai mare decât cel de bărbaţi, în Comisie la fel, aşa că nu pot spune că nu este egalitate de gen, iar faptul că ele nu ocupă poziţiile de frunte, ci stau în spatele liderilor, este o chestie relativă, depinde din ce perspectivă priveşti: cine stă de fapt în faţă şi cine în spate”, ne-a spus Igor Corman, preşedintele Comisiei de politică externă. (sursa: Ziarul de Gardă)

Nestimabilul Igor Corman consideră că este o chestiune relativă, care depinde de perspectivă, că femeile se află în poziții inferioare, în timp ce bărbații se află în poziții de lideri. Adică pentru acest politician, votat și de femei, este absolut firesc ca o femeie să spele podele, iar un bărbat să conducă țara. Pentru că, vezi mai sus, totul depinde de perspectivă.

Corman nu are nicio problemă cu faptul că pe lista celor 19 candidați la funcția de ambasadori se regăsesc doar 2 femei și, ne mai spune el că, vezi tu, în ambasade ar exista egalitate de gen, deoarece numărul femeilor în aparatul tehnic al ambasadelor e mai mare, fapt care ar compensa inegalitatea de gen. În această logică perversă numărul mare de femei în funcții subordinate asigură… egalitatea  de gen prin faptul că echilibrează numărul mare de bărbați în funcții de conducere. (Declarația lui Corman ar putea cîștiga la mare distanță concursul: „Cea mai stupidă declarație a anului!”).

Serios, asta e mintea unui fost speaker al parlamentului, fost ambasador în Germania  și membru al Partidului Democrat?  Nici nu știu dacă are rost să mai întreb dacă Igor Corman cunoaște ce e egalitate de gen. Mi se pare evident răspunsul, și anume că nu știe! Iar dacă totuși știe și face astfel de declarații, înseamnă că nu-i pasă, chiar dacă semnează/votează proiecte de legi referitoare la implementarea politicilor privind egalitatea de gen.

 

Ce este egalitatea de gen?

Egalitatea de gen se referă la oportunități, șanse, drepturi și tratament egal indiferent de sex și gen. Egalitatea de gen mai include și lipsa discriminării, combaterea stereotipurilor, reprezentativitate și acomodarea unei situații în funcție de caracteristicile specifice ale unei persoane sau ale unui grup de persoane. De exemplu, o femeie cu dizabilități locomotorii are nevoie de pante și lifturi accesibile ca să poată intra într-o clădire și urca la etajul 2 că să participe la o conferință.  Pe lîngă asta, ea are nevoie de trotuare bune și/sau o mașină adaptată uzului persoanelor cu dizabilități pentru ca să ajungă la acea clădire. Iar lista nu se termină aici. E nevoie de aceste condiții, astfel încît femeia cu dizabilități locomotorii să se afle în aceleași condiţii de participare la viața publică ca și femeia și bărbatul fără dizabilităţi. Neavând aceste condiții, femeia cu dizabilități locomotorii nu va fi în stare să participe la viața publică, ea va fi exclusă, nu va fi vizibilă. În acest fel se va crea impresia falsă potrivit căreia femeile cu dizabilități locomotorii nu sunt interesate de viața publică, nu sunt capabile să se implice în viața publică și nici nu ar merita. Prin urmare, egalitatea nu e doar o CANTITATE, ci e mai degrabă legată de CALITATE. Astfel, nu e de ajuns să ai MULTE femei în ambasadă în comparație cu bărbații și să afirmi că asta e egalitate de gen. Nu, asta nu este egalitate de gen. Pentru a înțelege dacă avem egalitate de gen trebuie să ne întrebăm ce poziții ocupă acele femei în ambasade? Secretare? Bucătărese? Spălătorese? Si ce poziții ocupă acei puțini bărbați în ambasade? Ambasador? Paznic? Șofer? Cu cât sunt plătite aceste poziții? De ce un bărbat e șofer în ambasadă, iar o femeie e bucătăreasă? De ce nu e invers?

Dacă Igor Corman s-ar întreba aceste lucruri, și-ar da și răspunsuri, atunci poate nu ar face declarații sexiste. Atenție, Igor Corman nu e singurul. Întreaga clasă politică gândește ca el.

Zeci și sute de foi scrise despre egalitatea de gen sub forma unor planuri și strategii aprobate de toate partidele trecute pe la guvernare, participări la conferințe naționale și internaționale, seminare, prezentări glamuroase (cum a fost participarea ministrei de externe Natalia Gherman  la o întâlnire pe tema promovării femeilor la ONU câteva săptămâni în urmă).

Care e rezultatul: zero! De ce e așa? E simplu și revoltător în acelașii timp: sintagma „egalitatea de gen” a devenit în Moldova o statagemă de atragere a banilor europeni!

O scriem în strategii, planuri și rapoarte FĂRĂ a avea în minte o egalitate de gen reală…

Cauzele inegalității de gen sunt diverse și complexe. Vorbim de stereotipuri, vorbim de o istorie discriminatorie în care femeile nu aveau măcăr cele mai elementare drepturi recunoscute și erau considerate inferioare bărbaților din punct de vedere intelectual, vorbim de condiții de dezvoltare inegale, vorbim de excludere, vorbim de atribuirea unor roluri arbitrare în societate. În același timp, vorbim de stereotipuri şi față de bărbați – aceștia nu pot crește copii, ei sunt făcuți pentru politică; vorbim de o istorie patriarhală care i-a avantajat pe bărbați; vorbim de un sistem creat de bărbați și menit să-i promoveze doar pe ei. Nefiind conștienți și conștiente de aceste cauze nu vom avea niciodată egalitate de gen, indiferent de cât de multe strategii și planuri ar scrie guvernele Moldovei și indiferent de cât de multe femei ar angaja Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova.

Cei de la MAEIE au scris pe Facebook următoarele: „…in urma concursurilor de angajare din ultimii ani, circa 90% din cei selectati sunt femei. Deci, cu timpul, vor fi toate premisele pentru a fi propuse mai multe femei in functia de ambasador.”. Și când am întrebat de ce acum nu sunt propuse mai multe femei? Care e cauza? Lipsesc din sistem? Candidaturile sunt decise politic și liderii politici nu propun femei? Nu am primit niciun răspuns (oarecum ironic, Ministerul Afacerilor Externe răspunde prompt la comentariile pe pagina de Facebook, dar trece cu vederea un ditamai apel de protest semnat de câteva zeci de organizații și inițiative civice).

Meritul vs. egalitatea de Gen

Mereu când au loc discuții despre egalitatea de gen, în special despre cotele de gen, apare și meritul în discuție. Invocarea meritului pe mine mă omoară (la figurat, desigur), deoarece într-o societate inegală să vorbești despre merit e ca și cum ai vorbi despre apă în deșert. Meritul nu e un dat de la sine; meritul se construiește în timp și e dependent de multe condiții sociale și economice. Meritul nu este egal cu capacitățile persoanei. Mai mult, meritul nu e reprezentativ. Dacă ai 10 posturi de muncă deschise și la concursul de angajare vin 20 de candidați dintre care 15 merită să fie angajați și dintre care doar 5 sunt femei. Ce faci? Alegi 10 bărbați? Alegi 5 la 5? Alegi 7 la 3? etc.

Alegi 5 la 5 dacă respecți egalitatea de gen – reprezentativitate (sau dacă, într-un univers paralel femeile au aceleași condiții de acces la studii, educație, dezvoltarea capacităților proprii și intereselor). Ce fel de merit când în anumite facultăți (relații internaționale, drept, stomatologie) ajung doar un grup restrîns de inși provenind dintr-un mediu foarte restrîns?

Îmi pare rău pentru „meritocratoți”, dar într-o societate nu locuiesc și contribuie doar bărbații, ci locuiesc și contribuie și femeile. Prin urmare, e important ca acestea să fie reprezentate, e important când ai deja 5 candidați bărbați aleși pentru o funcție, următoarele candidate să fie 5 femei. Asta se aplică și invers. Alegând numai bărbați pentru un post sau numai femei (o situație ipotetică în ambasade, dar deloc ipotetică la facultatea de pedagogie!) se creează falsa realitate că femeile și bărbații au merite diferite, că femeile și bărbații au capacități de muncă diferite, doar pentru că au organe genitale diferite. De altfel, egalitatea de gen nu exclude meritul.

Dar cel mai interesant, în cazul celor 19 candidați propuși pentru funcția de ambasadori, puțini s-au întrebat câți dintre cei 17 bărbați propuși merită să devină amabasadori. Aproape niciodată meritul nu apare în discuție atunci când se analizează o situație inegală deja creată. Doar atunci când se încearcă să se facă loc și pentru cei/cele care au fost excluși/excluse de la viața publică pentru o perioadă lungă de timp, atunci brusc ne amintim de merit și ne întrebăm: dar oare merită femeile astea? Oare merită minoritățile astea etnice? Invocarea meritului în asemenea situații este, de fapt, o formă de perpetuare a inegalităților și o încercare de a păstra dominația unui grup asupra altuia. În cazul dat este vorba de dominaţia masculină.

În fapt, dacă nu se ia în calcul condițiile inegale pre-existente, discuția despre merit e o formă explicită de sexism. Numai cei cărora le este frică să piardă puterea și pozițiile de putere se întreabă dacă femeile merită să fie ambasadoare, să facă politică, să fie lidere de partide etc.