Azi Guvernul va adopta o hotărîre privind ”stabilirea moratoriului temporar privind încadrareapersonalului din sectorul bugetar în funcțiile vacante înregistrate”.
Îmi permit să traduc această expresie întortocheată și seacă – ”moratoriu privind încadrarea personalului în sectorul bugetar în funcțiile vacante înregistrate” – drept ”slăbire deliberată a statului”.
Îmi permit să afirm că această măsură, instituită de Guvernul Alexandru Munteanu pînă pe 31 decembrie 2026, reprezintă un act prin care este subminată capacitatea statului și a instituțiilor sale de a-și exercita eficient și competent funcțiile.
Îmi mai permit să afirm că, în rezultatul aceste acțiuni, făcută cică cu scopul de a economisi bani publici, au de pierdut toți cetățenix țării: prin servicii publice mai proaste, prin oportunități de dezvoltare ratate, dar și prin supraexploatarea aparatului public existent care trebuie să facă nu doar munca sa dar și munca pentru locurile lipsă…
Îmi permit să numesc acest moratoriu drept act conștient de sabotare a statului Republica Moldova. Pot chiar să îi zic – război hibrid împotriva aparatului de stat – un război pe care-l duc de vreo 10 ani toate guvernările țării – albastre, roșii, pro-europene, pro-ruse, stataliste etc.
În ce constă acest moratoriu? Ideea lui e extrem de simplă – pe o durată anumită (poate fi cîteva luni, poate fi un an, după care moratoriul ”se extinde”) – este suspendat procesul de angajare pentru funcțiile vacante din sectorul public, iar toată munca de administrare curentă a statului și instituțiilor sale este lăsată pe mîna funcționarilor care deja sînt angajați,
Măsura este făcută cu scopul declarat de a economisi bani publici – ceea ce reprezintă o motivație nătîngă. Despre asta mai la vale.
Lucrul cel mai trist și cinic, în istoria acestor moratorii (Munteanu nicidecum nu este primul care l-a instituit!) este consensul deplin între forțele politice din țară: și socialiștii stataliști, și social-democrații corporatiști și tehnocrații de stînga sau neoliberali – toată lumea politică face front comun pentru slăbirea statului. Poate nu există un lucru care să unească mai mult partidele politice din Moldova, în pofida diferențelor declarate, decît aderența la procesul de slăbire deliberată a statului.
Moratoriile de acest fel au o istorie de aproape 10 ani.
Primul moratoriu de care îmi amintesc, este cel instituit în august 2016, de guvernul Pavel Filip, la sugestia Fondului Monetar Internaţional, și interzicea angajarea în funcțiile publice vacante pe o perioadă de cîteva luni, din septembrie pînă la sfîrșitul anului. Pavel Filip era prim-ministrul ”tehnocrat” al lui Vlad Plahotniuc, oligarhul care controla parlamentul printr-o făcătură de coaliție social-democrată (faptul că fostul premier a fost demnitarul de buzunar al oligarhului, ulterior a participant la lovitura de stat din iunie 2019, iar acum e director de fabrică de zahăr și prieten al partidului de guvernare, doar adaugă ironie situației).
Următorul moratoriu a fost aprobat în 2018, de același guvern ”social-democrat” al lui Pavel Filip. Cu începere din 2019, moratoriul este prelungit anual: în 2019 și 2020, el a fost prelungit pentru încă un an de premierul ”socialist”, ”prorus”, ”tehnocrat” și ”statalist” Ion Chicu, în 2021 și 2022 – de guvernul ”tehnocrat” și ”proeuropean” al Nataliei Gavriliță, în 2023 și 2024 – de guvernul ”luptătorului cu mafia” proeuropeanul Dorin Recean, iar în 2025 – de premierul parașutat Alexandru Munteanu.
Vedem că, indiferent ce-și scriu în programele electorale și ce declară la tribună despre stat și țară (iar unele partide chiar își zic ”stataliste”), despre vectori de politică externă și valori culturale, partidele politice moldovenești sînt în acord complet cînd vine vorba de subdezvoltarea intenționată a aparatului de stat. (Un alt punct în care există un acord complet e că, imediat ce ajung la putere, partidele umplu funcțiile publice bănoase din instituții și companii de stat cu oameni loiali partidului sau din familiile partidului, ca să răsplătească loialitatea membrilor).
Altfel spus, aparatul de stat nu este consolidat pentru a deveni mai competent, eficient și abil, dar este ținut într-o stare de incapacitate și subdezvoltare permanentă.
Despre economisirea banilor publici…la modul serios.
Hai să luăm și partea cu economisirile, care reprezintă argumentul central al celor care instituie moratoriile.
În anul 2019, primul an complet în care a fost instituit un moratoriu la angajarea în funcțiile publice vacante, măsura viza 8.147 funcții vacante.
Calculez suma ”economisită” de stat (pentru comoditate voi lua drept referință valoarea cîștigului salarial mediu lunar în sectorul bugetar în 2019 – aceasta a constituit 6564,1 lei). Pentru cele 8147 funcții vacante, plătite cu salariul mediu lunar în sectorul bugetar, pe o perioadă de 12 luni, statul a ”economisit”, prin aplicarea moratoriului – 642 milioane lei.
Calculul este, în mod cert, aproximativ și probabil exagerat spre limita de sus – pozițiile vacante sînt, de cele mai multe ori la posturile plătite sub salariul mediu, iar majoritatea salariaților – peste 50 % primesc cam 60-70 % din salariul mediu. La fel, întrucît statul uneori respectă legislația și plătește suplimentar angajații existenți pentru îndeplinirea sarcinilor de la pozițiile vacante, economisirea este și mai mică.
Pare mult?
Să ne amintim că, tot în 2019 statul a demarat lucrările de construcție a Arenei Naționale de la Stăuceni, care a costat bugetul național aproape 1 miliard de lei.
Adică, în loc să-și crească aparatul birocratic, ce i-ar permite să-și exercite mai bine funcțiile pentru cel puțin un an, statul Republica Moldova a investit o sumă ce depășește valoarea economisită pentru funcționarea sa optimă, pentru o un spațiu de concerte și showbiz, care, doar în anul 2024 a înregistrat pierderi de peste 37 milioane lei.
Putem face același calcul și pentru anul 2025 – statul își propune să ”înghețe” pînă la sfîrșitul anului 2026, angajarea pentru 9213 funcții vacante. Să presupunem că aceste funcții ar fi plătite cu salariul mediu în sectorul bugetar (pentru 2025 valoarea e de 12 963 lei) – ”economisirea” ar fi de 1 miliard 433 milioane de lei (70 milioane de euro).
E mult?
Guvernarea tocmai se pregătește să aloce 12 milioane de lei pentru un studiu de fezabilitate pentru construcția unui stadion republican a cărui costuri de construcție s-ar ridica, conform unor estimări preliminare, la 85 milioane de euro (adică cam 1 miliard 700 milioane de lei).
Adică, dacă e să comparăm țara cu un automobil atunci, în loc să repare motorul care s-a defectat și funcționează sub limita puterii sale nominale, guvernările din Moldova preferă să vopsească mașina în diverse culori și să adauge luminițe…
Mai mult, statul Republica Moldova ar putea lua banii necesari pentru funcționarea sa la capacitate deplină din Mecanismul de Reformă și Creștere pentru R. Moldova, aprobat de UE, în valoare de 1.9 miliarde de euro. Pentru anul 2026, cei 85 milioane de euro necesari ar constitui…4.47 % din întreaga sumă… Mai ales că, în acest Mecanism, 20% din granturi urmează a fi utilizate pentru a consolida instituțiile publice…Însă Guvernul preferă să prelungească Moratoriul și să arunce o parte din acești bani pentru interminabila reforma judiciară decît să utilizeze banii pentru a-și fortifica capacitățile.
De ce Moratoriul este un fel de împușcat în picior pentru stat?
Pentru că, funcțiile vacante nu reprezintă doar bani, ci mai oameni care prestează funcții publice pentru cetățenix – informație, educație, sănătate, justiție, protecția drepturilor, securitate, prosperitate, planificarea viitorului, elaborarea și implementarea unor strategii de dezvoltare etc…
Printre funcțiile publice vacante sînt multe care se referă la servicii publice de cercetare, protecție socială, educație, administrație, adică funcții ce consumă resurse financiare. Subfinanțarea la ministerul culturii sau la cel al sănătății înseamnă servicii de sănătate sau cultură mai puține, mai proaste și distribuite inegal. Mai puțini funcționari la justiție înseamnă un act al justiției mai prost.
Dar, printre funcțiile publice vacante sînt și funcții ce generează venituri și resurse financiare pentru stat. Astfel, funcțiile publice vacante la Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării înseamnă mai puține politici economice sau mai puține intervenții competente în economie, mai puține persoane implicate în elaborarea politicilor de dezvoltare economică a țării.
Funcțiile vacante de la Ministerul Finanțelor înseamnă mai puțin oameni care să monitorizeze banul public. Mai puțini oameni la Inspectoratul Fiscal care să colecteze impozite ori să supravegheze și să combată evaziunea fiscală. De exemplu, Republica Moldova a avut un nivel al încasărilor din impozite de aproximativ 20 % din PIB în 2023, ceea ce e de două ori mai mic decît media UE (40 %) și mai mic decît țările din regiune (România – 26-28%).
Altfel spus, tocmai pentru că își subfinanțează aparatul de colectare a veniturilor, cel de servicii publice și cel de dezvoltare economică, prin prelungirea Moratoriului la angajarea în funcțiile vacante, pe de o parte, și prin aruncarea banilor pentru proiecte megalomanice și inutile care fac doar găuri în bugetul de stat – cum este Arena Națională sau viitorul Stadion Republican – Moldova este mai săracă și mai sărăcită an de an…
Proiectele care ne sărăcesc și ne îndatorează – Arena Națională, viitorul Stadion Național
Tot azi Parlamentul va examina și va vota în lectura a doua Bugetul de Stat pentru anul 2026…
E un buget auster pentru cadrele didactice – salariile lor nu vor fi mărite în anul care vine. E un buget auster și pentru sectorul protecției sociale – pentru sectorul de protecție socială vor fi alocate cu 2.5 miliarde de lei mai puțin în 2025.
E un buget însă generos cu tot felul de proiecte dubioase, care au efectul de a arăta bine pe hîrtie, dar care crează găuri în bugetul public pe ani de zile (și mai alimentează și diverse scheme imobiliare).
Un asemenea proiect este studiul de fezabilitate pentru un nou stadion național, introdus în buget prin amendamentul deputatului PAS Maxim Potîrniche, și co-semnat de Radu Marian și Lilian Carp. Studiul va costa cam 12 milioane de lei, iar prețul de construcție a stadionului s-ar ridica la vreo 85 milioane de euro.
Argumentele autorilor sînt feerice:
– ”Republica Moldova este singura țară din Europa care nu dispune în prezent de o arenă multifuncțională de nivel internațional”. (Mai în glumă, acest argument amintește de bancul potrivit căruia Brejnev a primit cea mai înaltă distincție în stat pentru că nu avea niciuna…Să zici că avem nevoie de un mega-stadion național pentru că nu avem încă niciunul, iar pe cel existent l-am lăsat în paragină, e un monument de prostie… Altfel, despre multe lucruri se poate spune că Moldova nu dispune de ele în prezent – spitale moderne și accesibile pentru tratarea unor maladii complexe, proiecte de dezvoltare a unor modele de Inteligență Artificială, o cale ferată modernă, programe de explorare a spațiului, centre de producție a micro-cipurilor etc…În plus, încă nici un sondaj credibil nu a arătat că, nevoia construcției unui Stadion Național s-ar încadra în top 1000 nevoi ale cetățenilor Moldovei).
– ”Un stadion modern, de categorie internațională, va permite organizarea nu doar a competițiilor sportive, ci și a concertelor și show-urilor de mare anvergură, festivalurilor muzicale, evenimentelor multimedia, precum și a ceremoniilor naționale, evenimentelor publice majore și manifestărilor culturale sau comemorative”. (Păi, pentru asta este Arena Națională, lîngă Stăuceni, care a fost construită exact pentru acest scop!)
– ”Totodată, o asemenea infrastructură creează premisele dezvoltării unui pol
economic și de afaceri, prin găzduirea de conferințe internaționale, forumuri economice, expoziții”. (Asta e o inovație locală – conferințe internaționale și forumuri economice pe stadion – pentru că se știe, cel mai bun loc pentru conferințe în care discuți chestii serioase este stadionul…)
Nu știu cine a scris nota de fundamentare a amendamentului, dar nivelul ei e cel al unor oameni care nu au fost niciodată la vreo conferință sau forum economic și care își imaginează, nu știu din ce calcule, că dacă vor umple un Stadion pe jumătate (să zicem 20 mii oameni la un concert) o dată pe an și la cele 3-4 meciuri ale Naționalei, vor asigura profitabilitatea obiectului…
Nu trebuie să mergem prea departe – ne putem uita la celălalt proiect megalomanic de showbiz din Moldova (construit și el cu justificarea că va oferi infrastructură pentru sportivi) – Arena Națională.Din cei 5 ani de la creare, Arena Națională SRL a înregistrat profit într-un singur an, în 2022, iar în ultimii doi ani – 2023 și 2024, a înregistrat pierderi de respectiv 20 și 37 milioane de lei.
Asta în pofida faptului că aproape săptămînal la Arena au loc evenimente majore – concerte, concursuri etc.
De ce un Stadion Național, construit din bani și mai mulți, ar fi mai rentabil?
Imagine de fundal: Tabloul ”Sisif” al lui Tițian, care îl arată pe Sisif, erou din mitologia greacă condamnat să urce un pietroi pe un vîrf de munte. Imediat cum ajunge sus, pietroiul se rostogolește la vale, și Sisif trebuie să reia din nou munca… Chinurile lui Sisif se referă la o muncă grea și inutilă.
