Cîndva, într-o zi,
intelectualii
apolitici
ai țării mele
vor fi întrebați
de oamenii
cei mai ordinari
ai poporului nostru.
Li se va cere
să răspundă:
Ce făceau ei
cînd țara lor
se stingea lent
ca un foc cald,
mic și izolat.
Nimeni nu-i va întreba
despre hainele lor,
despre siestele lor lungi
după prînz,
nimeni nu va fi interesat
să audă despre
luptele lor sterile
cu nimicul,
sau despre
cum făceau ei
rost de bani.
Nu vor fi întrebați
despre mitologia greacă,
sau despre dezgustul lor,
cînd cineva din rîndul lor
moare ca un laș.
Nu vor fi întrebați nimic
despre justificările lor absurde
crescute în umbra
unei minciuni totale.
În acea zi
oamenii ordinari
vor veni (la conducere).
Cei pentru care
nu s-a găsit loc
în poemele și cărțile
intelectualilor apolitici,
dar care au livrat în fiecare zi
pentru intelectualii apolitici
pîinea și laptele,
lipiile tortillas și ouăle,
cei care au șofat
automobilele intelectualilor apolitici,
cei care au îngrijit de cîinii și
grădinile lor,
cei care au muncit pentru
intelectualii apolitici,
și acești oameni ordinari
vor întreba:
”Ce ați făcut voi
cînd cei săraci sufereau,
și se stingea lent în ei,
blîndețea și viața?”
Intelectualii apolitici
ai țării mele iubite,
nu veți fi în stare să răspundeți ceva.
Un vultur al tăcerii
vă va devora măruntaiele.
Propria voastră mizerie morală
vă va roade sufletul.
Și veți tăcea,
rușinați de voi înșivă.
Originalul în spaniolă:
INTELECTUALES APOLÍTICOS
Un día,
los intelectuales
apolíticos
de mi país
serán interrogados
por el hombre
sencillo
de nuestro pueblo.
Se les preguntará
sobre lo que hicieron
cuando
la patria se apagaba
lentamente,
como una hoguera dulce,
pequeña y sola.
No serán interrogados
sobre sus trajes,
ni sobre sus largas
siestas
después de la merienda,
tampoco sobre sus estériles
combates con la nada,
ni sobre su ontológica
manera
de llegar a las monedas.
No se les interrogará
sobre la mitología griega,
ni sobre el asco
que sintieron de sí,
cuando alguien, en su fondo,
se disponía a morir cobardemente.
Nada se les preguntará
sobre sus justificaciones
absurdas,
crecidas a la sombra
de una mentira rotunda.
Ese día vendrán
los hombres sencillos.
Los que nunca cupieron
en los libros y versos
de los intelectuales apolíticos,
pero que llegaban todos los días
a dejarles la leche y el pan,
los huevos y las tortillas,
los que les cosían la ropa,
los que le manejaban los carros,
les cuidaban sus perros y jardines,
y trabajaban para ellos,
y preguntarán,
«¿Qué hicisteis cuando los pobres
sufrían, y se quemaba en ellos,
gravemente, la ternura y la vida?»
Intelectuales apolíticos
de mi dulce país,
no podréis responder nada.
Os devorará un buitre de silencio
las entrañas.
Os roerá el alma
vuestra propia miseria.
Y callaréis,
avergonzados de vosotros.
(sursă)
Otto René Castillo a fost un poet guatemalez. Cele mai cunoscute cărți ale sale rămîn „Poema Tecún Umán” și „Vámonos patria a caminar”. S-a implicat activ în Partidul Muncii, a fondat un teatru experimental și s-a alăturat mișcării de gherilă din munții Zacapa. În 1967 a fost capturat de forțele guvernamentale guatemaleze, împreună cu alți luptători și țărani. A fost torturat cu bestialitate și ucis la 23 martie 1967, la doar 32 de ani.
Imagine de fundal: Malaquías Montoya, Blanton Museum of Art, The University of Texas at Austin, Gilberto Cárdenas Collection, Gift of Gilberto Cárdenas and Dolores Garcia, 2024.351.
