(recenzie a cărţii Lean In de Sheryl Sandberg”[1])
De-a lungul istoriei, preocupările femeilor s-au schimbat şi în timp ce noi suntem curioşi să aflăm care erau preocupările femeilor de acum două sute de ani, mai rar ni se intâmplă să reflectăm la preocupările femeilor din zilele noastre. Care sunt pietrele de încercare pe care le tocesc femeile generaţiei de azi? Dacă ar fi să faci chiar tu o listă, aceasta cum ar arăta? În anul 2013, Sheryl Sandberg[2] a adunat in jurul ei mai mulţi cercetători în ştiinte sociale, alături de care a sintetizat câteva subiecte de discuţie privind viaţa şi preocupările femeilor. Discuţiile au fost publicate în cartea întitulată Lean In. Aş dori să amintesc pe scurt în cele ce urmează unul dintre subiectele acestei cărţi.
În trecut, femeile credeau că trebuie sa aleagă între a avea o carieră de succes sau o familie de succes. Citând rezultatele mai multor studii, dar şi prin exemplul personal, autoarea susţine că nevoia de a face această alegere constituie o falsă dilemă. Bariera s-ar ridica de fapt în momentul în care femeile “aleg” una sau cealaltă dintre variante, chiar înainte de a încerca să vadă dacă reuşesc sau nu să le aibă pe amândouă. Se pare, însă, şi se mai intâmplă şi astăzi, că cei din jur nu se aşteaptă de la femei să fie ambiţioase. Spre exemplu, acelaşi comportament manifestat de un bărbat este considerat normal, în timp ce dacă e manifestat de o femeie este considerat agresiv, nefeminin. De la femei încă nu se aşteaptă să se auto-promoveze (să-şi laude munca), să ia decizii (chiar şi în situaţiile în care ele sunt cele mai bune cunoscătoare ale problemei), să spună lucrurilor aşa cum le văd ele, să-şi negocieze salariul la primul loc de muncă şi alte exemple interesante amintite în carte. Şi-atunci, în condiţiile în care aceeaşi muncă nu este răsplătită cu aceleaşi satisfacţii, se mai poate observa o direcţie: o bună prietenă de-a mea, care mi-a vorbit pentru prima dată despre carte, a menţionat următoarea idee ce i-a ramas în minte: în timp ce mamele şi bunicile noastre s-au luptat pentru dreptul la vot, pentru dreptul la muncă, multe dintre femei visează în prezent la o viaţă de soţie full time.
În special în Moldova am intâlnit această teamă a femeilor de a nu-şi altera din feminitate prin manifestarea ambiţiei în viaţă, fie că este vorba despre urmarea unei pasiuni sau a unei cariere de succes. Am observat un paradox: pe de o parte femeile muncesc până la epuizare, preluând majoritatea responsabilităţilor din familie, dar pe de altă parte, ele participă foarte puţin la luarea deciziilor, pe motiv că nu ar fi o chestiune feminină. Din păcate, mi se pare că bărbaţii le încurajează să gândească astfel. Am văzut oameni (femei şi bărbaţi deopotrivă) care cred feminin înseamnă sexy sau matern. Am intâlnit însă mai puţini oameni care cred că feminin înseamnă şi matur. În tonul acestei cărţi, despre care vă vorbesc astăzi, dacă ar fi să mă adresez bărbaţilor, le-aş spune aşa: dragi bărbaţi, uitaţi-vă la mamele voastre: ce atuuri şi ce defecte le observaţi? Vi se pare că mamele voastre muncesc sau au muncit prea mult? Încercaţi să vă susţineţi partenera mai mult. Vi se pare că mama voastră are sau a avut cuvinte înţelepte de spus/decizii bune pe care ar fi putut să le ia? Ascultaţi mai mult ce are de zis partenera voastră.
Dragi femei, în această zi frumoasă de 8 martie, daţi-mi voie să vă doresc să îndrăzniţi să vă doriţi! Nu încetaţi să visaţi, pentru că între vise şi realitate este o distanţă mult mai mică decât îndrăzniţi să vă imaginaţi. Nu încetaţi să vă doriţi să fiţi iubite, frumoase, feminine; nu uitaţi însă că toate acestea se ating numai prin împlinire. Gândiţi-vă cum v-ar plăcea să vă amintiţi de voi când veţi avea 90 de ani şi începeţi să organizaţi de pe acum toate evenimentele din viaţă care vă vor face mai apoi mândre. Vă urez să vă implicaţi cât mai mult în viaţa voastră, precum şi în vieţile altora, să vă faceţi soţul un adevărat partener, prietenele – aliate pe viaţă, să le oferiţi copiilor modele de urmat. Răsturnaţi regulile nescrise, lăsaţi urme pe care să le admire şi să le admită toţi. Acum a sosit momentul!
[1] 1 Sandberg, Sheryl (2013): Lean In. Editura WH Allen. Londra, UK.
[2] Sheryl Sandberg este una dintre executivii companiei Facebook. Are o avere estimata la un milliard de dolari, pe care i-a castigat fiind director la Facebook si la Google. In topul revistei Forbes, a fost votata in top 10 cele mai puternice femei ale lumii.
am citit demult cartea… s-ar putea sa fi uitat cate ceva… imi amintesc insa ca am avut un fel de nemultumire cu autoarea: povestea ei, personala si de succes, e totusi cumva greu generalizabila la alte situatii si alte femei. mai explicit: o serie de lucruri de care Sandberg beneficiaza – grafic de munca flexibil, studii bune, abilitati de socializare, contacte – sunt inaccesibile unor femei care lucreaza part-time si fara contract la McDonald’s, ori care muncesc in locuri unde graficul de munca e rigid, ori care nu au avut acces decat la studii de proasta calitate etc… Nu vreau sa discalific cartea – doar vreau sa spun ca ea ignora (sau nu e constienta ori nu mentioneaza explicit) contextele sociale si institutionale diferite in care se gasesc femeile… ca sa nu mai zic ca, companiile unde lucreaza femei din categoria lui Sandberg – apple, google, yahoo – se fac vinovate de fraude fiscale, evaziuni si refugii in tax heavens, adica incearca sa evite impozitele care ar merge la finantarea statului social – lucru care ar aduce beneficii directe altor femei…
in fine, e un fe lde middle si upper-class feminism… unul necesar, dar insuficient…
Da, cred ca stiu ce vrei sa zici, am vazut si eu CEO care povesteste ca el a ajuns CEO pentru ca a lucrat mult („put in the hours”) :))) https://www.youtube.com/watch?v=FExQ0JaYang
Dar macar Sheryl Sandberg nu recruteaza in aceasta carte :))
Pe scurt, recomand cartea pentru ca te ajuta sa te ambitionezi.
Acuma – la ce se ambitioneaza fiecare – ramane de vazut 🙂
Oameni buni, aveti grija la ce va ambitionati! 🙂
Sunt interesante ideile recenzate. Prima. Aceea cu falsa dilema cariera – familie. Toata lumea atat femeile, cat si barbatii se confrunta cu ea. Demult am inteles ca e falsa, dar… foarte influenta. Doi. E foarte adevarata treaba cu maturitatea. Desi un pic exagerata. a.Varsta conteaza poate mai mult. Mi-au spus femei mai mari „cum vorbesti, poti fi copilul meu!?” E o infantilizare pe care toata lumea o foloseste. b. Tocmai datorita internalizarii acestei imaturitati, multe femei nici nu constituie un sprijin moral adevarat pentru sotii sau copiii lor. Ci critica, critica, critica, in ideea de a arunca orice responsabilitate de pe umerii lor.
Un articol minunat, felicitari autoarei, iar femeilor acelasi indemn: indrazniti, indrazniti, indrazniti! Viata e minunata!
Pai da, inegalitatea de gen este internalizata si de femei si de barbati…
Un alt exemplu din carte era ca la serviciu, atunci cand o fata isi manifesta ambitia (isi lauda propria munca spre exemplu, primeste feedback negativ de la echipa, atat de la barbati, cat si de la femei. Din pacate, femeile nu prea sunt bune la coalitii (deocamdata)… Cica trei colege au observat acest lucru si au inceput sa-si laude munca ele intre ele si au avut succes. Multe exemple interesante in carte!
Acuma, ca ti-a zis o femeie mai mare „cum vorbesti, poti fi copilul meu” nu exclude faptul ca femeia se duce acasa si sotul ei ii inchide gura…
Complicata treaba cu femeile! 😀 😉
Foarte complicata. Ceea ce vreau sa spun e ca dihotomiile in general sunt foarte superficiale. Mai aduc un exemplu amuzant. O carte tradusa si in romana: @Date like a man@ Am ramas cu gura cascata: Daca as fi aplicat macar o tehnica din cartea aceea … 🙂 Ma si intrebam daca nu sunt de fapt femeie sau poate binomul barbat femeie nici nu are legatura cu fizicul nostru.
Caline poti sa ne dai mai multe detalii? 😀
Cu privire la ce te-a lasat cu gura cascata…. si cu referire la dilemele tale (daca nu cumva esti femeie)?! :))
Cred ca pot reveni cu o critica ceva mai elaborata a cartii – Sandberg plaseaza focarul de schimbare in motivatia personala…Care e ok cand situatia femeiii e buna (functioneaza ca un fel de justificare a posteriori), dar care devine foarte probematica cand situatia e proasta… Si atunci argumentul motivatiei personale, a valorilor ”corecte”, a eticii potrivite intervine.
Vitalie, suna foarte convingator. Intra cumva in logica sociobiologica a generarii discursive.
Sociobiologia inseamna cu totul altceva. Poti fi mai explicit?
Vitalie, gandindu-ma la critica ta, am inteles ca aceasta e mai degraba o critica a recenziei, decat o critica a cartii. Cartea este un manifest feminist in sine, descrie pe larg nedreptatile din societate, indeamna la revolutie etc. Cartea mi se pare buna nu atat pentru ca in ea se descrie povestea personala de succes a lui Sheryl Sandberg, cat mai ales pentru faptul ca autoarea a adunat in jurul ei cativa cercetatori, care au ajutat-o sa sintetizeze mai multe subiecte de discutie pertinente cu privire la conditia femeii. Imi mai place ca e scrisa recent.