Oare și tu tânjești, în fiecare an, după iernile copilăriei noastre?
Oare și tu tânjești, în fiecare an, după verile în care se putea respira și aerul condiționat încă nu devenise aproape singura cale de răcorire?
Oare și tu te bucuri de o după amiază de vară sub cupola unui arbore măreț, primitor, ca peste câteva secunde să simți o undă de șoc și tristețe adâncă, ecouri de disperare în piept, la amintirea kilometrilor de păduri arse, tonelor de combustibili fosili deversate în oceane, miilor de vieți pierdute de la dezastrele climatice doar în această vară?
Oare și tu te uiți neputincios și furioasă cum guvernele europene investesc miliarde în arme și război, în timp ce educația, sănătatea, locuințele și acțiunea climatică sunt sacrificate? Cum generația noastră este pregătită pentru război și distrugere, în loc să i se ofere un viitor?
Aceste experiențe fac parte din spectrul larg al doliului climatic. Doliul, iubirea fără destinație clară. Doliul, partea cealaltă a iubirii.
La atelierul de scriere creativă vom explora, prin practici de scriere, încetinire, corporalizare și observație relația noastră cu doliul climatic, dar și cu speranța climatică.
Vom folosi spațiul scrisului în comunitate ca pe o oază conținătoare, pentru că doliul are nevoie de măcar o relație și destulă siguranță în care să fie ascultat, primit, exprimat, mișcat, respirat.
Vom avea momente de ancorare în corp și exerciții de observare somatică, pentru a face loc complexității emoționale a doliului, cât și a speranței, și a ne aduce în spațiu și în scris cu toată ființa noastră. (mereu în funcție de alegere și capacitate, nimic nu e obligatoriu!)
Ne vom conecta cu poveștile altor autoare/i/x despre realitățile climatice ale prezentului; vom scrie, gândi, povesti, simți împreună tot ce așteaptă să fie simțit, scris, povestit.
Apoi, vom căuta să urcăm, prin scris, simțit, povestit, dealul de la disperare spre speranță. Între emoțiile astea e un drum. Uneori abrupt, uneori aproape imposibil, alteori agățându-ne de cel mai mic și fragil firișor, pe care ni-l oferim unx altora. De multe ori, drumul trece prin doliu, prin stat față în față cu tot ce nu mai poate fi întors, prin jelit tot ce-am iubit.
Mariame Kaba, Rebecca Solnit și alte autoare-activiste contemporane scriu despre speranță ca o decizie, mai degrabă decât emoție. Ca un punct de orientare spre lume și viață, o alegere.
Împreună, vom intra într-un laborator scriitoricesc și somatic, unde vom explora cum arată speranța pentru fiecare dintre noi. Ce ingrediente sunt necesare pentru a aprinde acea luminiță de la capătul tunelului? Ce resurse, procese, ființe, relații, ancore o fac posibilă? Și când spunem: simt speranță, ce simțim de fapt? Cum arată universul speranței în corpurile și mințile noastre?
Speranța, ca doliul, se lasă simțită și crescută în siguranță și conexiune. De aceea, procesele din aceste ateliere vor fi somatice (de adus prezență în corp și conectat la resurse, pentru a crea mai multă siguranță), relaționale (de trăit experiențe emoționale împreună cu alte persoane, suficient de safe, pentru a crea conexiune) și creative (de metabolizat trăirile care apar prin scris; povestitul fiind una dintre abilitățile primare și străvechi ale oamenilor de a găsi sens și de a face pace cu ce se întâmplă). Deoarece timpul pe care-l avem e limitat, nu ne vom concentra pe cizelarea literară a textelor, ci pe folosirea scrierii creative ca instrument ajutător în a face față complexității prezentului.
___________
Durată atelier:
17.00-21.00 vineri 11 septembrie, 45 minute pauză de cină
11.00-17.00, 1 h pauză de prânz, duminică 13 septembrie
Criterii de participare:
Atelierul se adresează persoanelor interesate de scrierea creativă, care rezonează cu temele și metodele de lucru ale atelierului.
Nu e nevoie de experiență literară prealabilă, doar de dorință și curiozitate! Participarea este gratuită, în urma selecției, prin formularul de înscriere.
Vârsta minimă: 20 ani
Vă rugăm să completați formularul de participare până pe data de 7 septembrie 2026: https://forms.gle/3N76K1Crr1BDNRNg7
______
BIO:
Carolina Vozian – scriitoare, facilitatoare, lucrătoare culturală și activistă.
Facilitează ateliere de scriere creatoare, face comunicare pentru justiție locativă și multitasking între proiecte culturale. A publicat eseuri, poeme, proză și o piesă de teatru. Co-îngrijește platformele de literatură contemporană Revista Strîmbă și Lumi Posibile.
Dintotdeauna îi plac poveștile și crede în puterea scrisului de a ne deschide, conecta și îndruma spre ce contează pentru noi. E interesată de procesele de transformare și vindecare colectivă, spre ecosisteme ale grijii și reciprocității. Caută des să ajungă într-un ritm mai lent și în natură, de unde învață cel mai mult.
______
Atelierul este organizat printr-un efort colaborativ de către Comunități active pentru democrație participativă, și activista Tacu Elena, cu sprijinul financiar al New Democracy Fund și al programului de activism Allianz Fellowship.
