INTENSIV DE ȘASE ZILE, 22-27 IULIE 2025 LA IAȘI ȘI CHIȘINĂU.
DESCHIDERE: 22 IULIE 2025, ORA 17:00.
TRANZIT.RO/IAȘI, STR. SF. ATANASIE NR. 25, IAȘI
Chestiunile politice au fost abordate în practica artistică și în sistemele artistice mai largi cu o intensitate crescândă în ultimele decenii. În același timp, pare că asistăm la transformări radicale ale realităților culturilor politice cotidiene, la nivel local, național și internațional. Ne confruntăm cu provocarea de a ne întreba dacă, având în vedere rapiditatea transformărilor mai largi, aceste forme de angajament – strategii, moduri de a acționa, principii de operare în artă și politică – sunt adecvate acestor condiții modificate? Și din ce unghi abordăm aceste întrebări?
Astfel, senzația unei lumi ce se schimbă rapid și radical s-a accelerat și mai mult în ultimii ani. Imaginarele acestei răsturnări se înmulțesc zilnic: războaie transmise în direct, genocide, purificări etnice, dezastre ale crizei climatice și foamete indusă de om; instigări, provocări militare și sabotaj ca lingua franca a relațiilor internaționale și a diplomației beligerante; și mărturii ale tuturor acestora transmise și împărtășite lumii prin intermediul dispozitivelor mobile ale celor din prima linie.
Aceste imagini ajung la noi într-o formă sau alta, indiferent unde ne găsim. Narațiunile sunt întotdeauna supuse unor forțe destabilizatoare, dintre care unele, odată cu deregularea deja extrem de limitatelor posibilități de autoreglare a rețelelor de socializare, au devenit recent și mai puternice. Întrebările cu privire la unde suntem poziționați, cum ne înțelegem situarea, din ce punct de vedere privim devin din ce în ce mai importante: Sunt aceste poziții regionale, geopolitice, ideologice, identitare sau toate acestea laolaltă?
Chestiunea punctului de vedere și a (Post)socialismului
Tranzițiile de la lumile Războiului Rece de la sfârșitul secolului al XX-lea la lumile nesigure ale globalizării anilor 1990 se numără printre marile transformări ale istoriei recente. Acestea au condus la impunerea unei (dez)ordini mondiale neoliberale în care violența și-a multiplicat și diversificat formele sale deja numeroase. Aceste tranziții au arătat foarte diferit în funcție de locul din care au fost experimentate sau contemplate.
Pentru unii, aceasta a constituit o tranziție istorică mondială marcată de apariția bruscă a unei noi și fără precedent, condiții (post)socialiste. Prăbușirea (dez)ordinii geopolitice a Războiului Rece este încă contestată – Ce a însemnat această transformare? Ce s-a schimbat cu adevărat și ce a rămas sau a reapărut la fel? Cine devenim “noi” în contextul unei (dez)ordini mondiale prăbușite? Și totuși, chiar dacă aceste întrebări rămân contestate, în momentul actual există din nou un sentiment că această (dez)ordine mondială globalizată, neoliberală se prăbușește.
Modul în care răspundem la aceste întrebări de poziționare provoacă reacții care tind atât spre stânga, cât și spre dreapta spectrului politic. Totuși, chiar și acest spectru stânga-dreapta este posibil să nu mai fie adecvat pentru a gândi dezordinea culturilor politice aflate în schimbare rapidă. Diviziunile dintre stânga și dreapta par a se multiplica în interiorul fiecărui individ, și nu doar la nivelul disensiunilor dintre indivizi. Sub impactul unei astfel de perturbări haotice, poate părea că devine o chestiune morală sau o cerință etică să iei clar o “parte” și să rămâi “fidel” unei identități politice. În aceste circumstanțe, (Post)socialismul s-a transformat pentru unii într-o chestiune de identitate: totul a ajuns să fie despre identitatea unei regiuni (“estul”, înțeles nu doar diferit sau contrastant față de “vest”, ci mai degrabă fiind într-o opoziție activă.) Ce este neobișnuit, ce este divergent, în interiorul și de-a lungul numeroaselor (Post)socialisme ale anilor 2020 care ar putea să nu fie vizibile prin astfel de lentile esențialiste? În mijlocul noilor politici teritoriale ale marilor puteri, în mijlocul schimbării rapide și radicale, ce diferențe pot fi văzute dincolo de aceste dichotomii dintre est și vest? Ce câștigăm și ce pierdem din capacitatea noastră de a gândi prezentul prin această esențializare a “trecutului socialist” și a “regiunii”? Din ce puncte de vedere ar putea fi posibil să considerăm aceste întrebări?
Dacă luăm cazul contextului post-socialist în care operează tranzit.ro/ Iași, observăm o serie de posibile lecturi. Pentru unii, ceea ce se întâmplă aici este o reînnoire a diviziunilor dintre “Est” și “Vest”, reinventarea lor reciprocă în opoziție unul față de celălalt, și reinstalarea unei narațiuni de auto-victimizare a “Estului” ca fiind prădat de către Vest. Aceasta produce o narațiune care dezavuează agentivitatea (capacității noastre de a acționa, de a ne se implica în mod real și liber), responsabilitatea și diversitatea în cadrul unei construcții monolitice a “Estului”. Pentru alții, ceea ce se întâmplă este intensificarea și mai mare a exploatării și subordonării “Estului” de către “Vest”, consolidând pierderea reală de agentivitate ce a început și continuă din 1989. Aceasta produce un cadru narativ diferit, unul care, deși fiind folosit de unele forțe progresiste, poate fi de asemenea exploatat de forțe represive, inclusiv cele ale naționalismului autoritar. Se poate argumenta că aceasta este ceea ce am văzut în retoricile folosite de unele partide în primul tur al alegerilor prezidențiale din 2024 din România.
Iași și Chișinău
Această întâlnire de șase zile (22-27 iulie 2025) analizează ce ar putea oferi un punct de vedere mobil care se mișcă între și în jurul Iașului și Chișinăului pentru a reflecta în compania colegilor din alte părți ale lumii asupra acestor întrebări. Cum ar putea acest punct de vedere să ajute la desfacerea nodurilor momentului politic actual?
Chișinăul și Iașiul, deși fizic la mai puțin de 150 de kilometri distanță unul de celălalt, sau la o călătorie de 2 ore și jumătate cu mașina, oferă între ele un punct de vedere care problematizează orice reducere a perspectivei la simplă geografie. Chișinăul, capitala Republicii Moldova, și-a completat călătoriile istorice prin tulburările geopolitice, inversiunile și valurile succesive de expansiune și retragere ale imperiilor otoman și rus. Iașiul, situat la marginea nord-estică a României; fost centru al principatului Moldovei și fostă parte a limitei nordice a imperiului otoman, este acum un oraș de frontieră al Uniunii Europene, în proximitatea conflictului ucrainean. Aceste orașe vecine ne oferă o oportunitate de a gândi multiplu întrebarea perspectivei.
Fiecare oraș și-a generat propriul câmp cultural particular și propriile energii și dinamici culturale la scară similară și în ceea ce poate fi considerată zona de intersecție a conglomeratelor politice mai mari. Scene artistice precum cele ale Iașiului și/sau Chișinăului pot permite un punct de vedere mobil datorită intersecțiilor și tensiunilor acestor conglomerate politice mai mari, dar și datorită specificității și independenței lor relative. Scopul nostru nu este să gândim o vedere esențialistă dintr-un loc dat, ci mai degrabă să gândim nuanțele schimbătoare ale vederii în mișcările între locuri diferite, pe măsură ce ne adunăm din multe locuri într-o poziție schimbătoare între două locuri vecine.
Detalii pe pagina de internet UnuPlusUnu (Iași).
