Da, pentru că nu sunt antilaptopuri, sunt doar împotriva unui sistem care face laptopuri pe cârca unor muncitori prost plătiți; laptopuri care se strică inevitabil după câțiva ani doar ca să se vândă altele noi; laptopuri care, din cauza acestui exces inutil de producție, contribuie masiv la poluarea planetei; laptopuri care aduc firmelor profituri obscene pentru care plătesc taxe derizorii etc.
Bine-bine, dar am fi putut avea laptopuri fără capitalism? Inginerii, tehnicienii și muncitorii care le produc o pot face și fără patroni care să facă miliarde din munca lor. Profitul nu e un stimulent fără de care, vezi Doamne, angajații și-ar pierde ingeniozitatea ori abilitățile tehnice. Profitul oricum nu ajunge la ei, ci la patronii care nu contribuie cu nimic decisiv la produsul finit. Profitul e un stimulent doar pentru patronii care vor să facă și mai multe miliarde. Scoateți imperativul profitului din ecuație și vom avea laptopuri mai ieftine și mai durabile.
Dar cine ar investi atunci? Cine și-ar asuma riscurile asociate cercetării și dezvoltării care fac posibil progresul tehnologic? Același actor care o face și acum – statul. De la GPS la microcipuri și inteligența artificială, mai tot progresul tehnologic din ultimele decenii s-a bazat pe investiții publice. Profiturile însă sunt într-adevăr complet private. E doar unul dintre modurile în care statul servește interesele capitalului.
Da, de-a lungul istoriei, capitalismul a fost un motor pentru progresul tehnologic. A fi anticapitalist nu înseamnă să-ți dorești revenirea la o stare precapitalistă (pe vremuri, cei care gândeau așa se numeau conservatori) ori să refuzi beneficiile lucrurilor inventate în capitalism. Progresul nu înseamnă să distrugi tot ce există în prezent, ci să te folosești de tot ce e mai bun în prezent (aici intră și laptopurile) pentru a construi un viitor și mai bun. Însă capitalismul actual, tot mai rentier și speculativ, investește și inovează tot mai puțin. Acolo unde o face, se bazează pe bani de la stat, iar asta se cheamă „externalizarea costurilor” sau de-risking.
De fapt, capitalismul e acum mai mult o frână decât un catalizator pentru progresul tehnologic. Chiar și cu tehnologia actuală s-ar putea lejer produce telefoane, laptopuri, mașini de spălat, periuțe de dinți electrice care să dureze decenii, însă imperativul profitului dictează altceva. Ce avansuri tehnologice ar fi posibile în absența acestui imperativ? Câtă creativitate s-ar descătușa prin investiții masive în cercetare și dezvoltare, fără presiunea profiturilor pe termen scurt? Guvernul SUA a făcut astfel de investiții în timpul explorării spațiale, iar beneficiile colaterale se regăsesc în mai toate electrocasnicele pe care le folosim azi.
Deci nu, nu e ipocrit să scrii texte anticapitaliste de pe laptopuri produse în capitalism. Și primii capitaliști au folosit tiparul, deși fusese creat în feudalism. Așa funcționează, în general, progresul. Faptul că trăiești într-un sistem nu înseamnă că nu-ți poți dori altul mai bun. De fapt, un motiv pentru care să-ți dorești altul mai bun e tocmai că nu ai opțiunea, ca individ, să evadezi din capitalism. Spre deosebire de sistemele anterioare, în capitalism nu poți supraviețui decât dacă îți vinzi forța de muncă în schimbul unui salariu (ori dacă te numeri printre puținii care fac profit din munca altora). Cum să nu te opui unui sistem care te obligă să participi la el și care caută să zdrobească orice alternativă – inclusiv prin propaganda diseminată zilnic pe toate canalele posibile? Aproape că sună a totalitarism.
Vladimir Borțun este un politolog materialist, care actualmente predă la Universitatea din Oxford, unde cercetează interesele de clasă ale populismului de dreapta. Ocazional, scrie pentru Cross-Border Talks, Jacobin, The Conversation și Transform Europe.
Imagine de fundal: Clivaj.
Articolul a apărut inițial pe platforma CLIVAJ și a fost preluat cu acordul redacției și autorului.
