În ultimele luni Serbia a fost zguduită de proteste studențești.
Ceea ce a început, inițial, ca o acțiune izolată cu scopul de a onora memoria decedaților și a solicita pedepsirea celor responsabili după prăbușirea unei copertine a gării din Novi Sad, s-a transformat rapid într-o mișcare masivă care îl pune pe președintele sârb Aleksandar Vučić în fața celui mai dur test de până acum.
La sfârșitul anului 2024, studenții din Serbia au inițiat un val de proteste care a dus la ocuparea clădirilor universitare, blocarea școlilor și demonstrații de protest în mai multe orașe din întreaga țară.
Catalizatorul acestei mobilizări masive a fost prăbușirea tragică a unei copertine de beton a gării din Novi Sad, la 1 noiembrie, accident care a provocat moartea a 15 persoane. Dezastrul a șocat întreaga țară și a generat discuții despre responsabilitate: gara fusese recent renovată ca parte a unei modernizări a infrastructurii feroviare din Serbia condusă de China.
Cronologia protestelor
La 22 noiembrie, studenți și profesori de la Facultatea de Arte Dramatice a Universității din Belgrad s-au reunit pentru a onora memoria victimelor de la Novi Sad. Evenimentul a luat o turnură violentă atunci când un grup organizat, care ar fi inclus membri de rang înalt ai Partidului Progresist Sârb (SNS), aflat la putere, a atacat participanții la întâlnire.
Drept răspuns, studenții au inițiat o blocadă a facultății la 25 noiembrie, acțiune de protest care s-a extins rapid la alte facultăți și universități din Serbia.
Până în prezent, cererile studenților includ: publicarea tuturor documentelor legate de reconstrucția gării din Novi Sad, eliberarea protestatarilor reținuți și renunțarea la acuzațiile împotriva lor, precum și o creștere cu 20 % a finanțării pentru universitățile de stat.
Chiar dacă tragedia de la Novi Sad a fost tema centrală a mișcării protestatare, de asemenea, protestele au devenit și un mijloc de exprimare a nemulțumirilor cu privire la aspecte precum presupusa fraudă electorală, dar și repornirea unui proiect major de exploatare a litiului. Protestele de azi se înscriu într-o serie de valuri protestatare care au loc în Serbia începând din 2016.
Totuși, amploarea și intensitatea acestei mișcări sunt fără precedent în istoria recentă a Serbiei – și în întreaga istorie a mișcărilor studențești din Europa. Studenții au obținut un sprijin larg în mediul academic și nu numai.
Aproximativ 5 000 de profesori universitari au semnat o scrisoare online în care își exprimau solidaritatea cu protestatarii, iar până la sfârșitul lunii decembrie 2024 85 de facultăți – 74% din toate facultățile din țară – s-au alăturat protestelor.
Fermierii au blocat principala autostradă din Serbia în decembrie, iar artiștii, elevii de liceu, profesorii, sindicatele din educație, avocații și asociațiile media și-au exprimat, de asemenea, sprijinul, 73 de școli suspendând cursurile în semn de solidaritate cu elevii. În cadrul campaniei „Zastani, Srbijo” („Oprește-te, Serbia”), oamenii au ieșit în stradă în 58 de orașe și comune din întreaga țară și au păstrat 15 minute de tăcere în memoria celor 15 victime ale tragediei de la Novi Sad. Apoi, la 22 decembrie 2024, aproximativ 100 000 de persoane s-au adunat în Piața Slavija din Belgrad în cadrul celui mai mare protest din Serbia din ultimii douăzeci de ani. Studenții, însoțiți de fermieri, sindicate și grupuri de opoziție, au purtat bannere cu mesaje precum „Mâinile voastre sunt însângerate”, „Studenții nu tac” și „Corupția ucide”.
Nu există niciun semn că protestele vor înceta în 2025. La moment numărul de orașe în care au avut loc demonstrații era de 151. La 24 ianuarie, elevii au lansat un apel la grevă generală, care a generat acțiuni publice în întreaga țară și la suspendarea cursurilor în 68 și 48% din școlile secundare și primare din țară. De asemenea, diaspora sârbă și celebritățile au manifestat un mare sprijin, inclusiv jucătorul de tenis Novak Djokovic, care și-a exprimat solidaritatea cu protestatarii de la turneul de tenis Australian Open.
Apel popular al mișcării.
Mișcarea studențească a adoptat o abordare participativă, evitând conducerea centralizată și influența partidelor politice tradiționale. În universitățile ocupate, studenții organizează adunări generale în care toți participanții pot vota. Această strategie la nivel local a conferit mișcării credibilitate și autenticitate, ajutând-o să se răspândească în întreaga Serbie. Un sondaj realizat de Centrul pentru Cercetare, Responsabilitate și Transparență (CRRT) la sfârșitul lunii decembrie 2024 a arătat amploarea sprijinului public acordat mișcării: 61 % dintre cetățeni susțin protestele, iar 58 % cred că cererea studenților de pedepse pentru responsabilii pentru tragedia de la Novi Sad este reală.
Doar 33 % din respondenți consideră că protestele fac parte dintr-o conspirație a „dușmanilor interni și externi” pentru destabilizarea Serbiei. Sondajul a arătat, de asemenea, o dezamăgire generalizată față de liderul sârb: 52% dintre respondenți au declarat că ar vota împotriva președintelui Aleksandar Vučić în cadrul unui referendum, în timp ce doar 34% și-au exprimat încrederea în acesta.
Reacția statului: între indulgență și reprimare.
La început guvernul a ignorat protestele. Cu toate acestea, pe măsură ce acestea s-au transformat într-o mobilizare în masă, oficialii, inclusiv președintele Vučić, au început să abordeze cererile studenților.
La 13 decembrie guvernul a anunțat publicarea documentelor referitoare la catastrofa de la Novi Sad. Între timp, Vučić a încercat să îi liniștească pe studenți promițând o creștere cu 20 % a finanțării pentru învățământul universitar în 2025.
Săptămâna aceasta, prim-ministrul Miloš Vučević a demisionat și Vučić a anunțat că va înlocui jumătate din cabinetul său și va acorda grațiere studenților și profesorilor hărțuiți de procuratură pentru participare la proteste. Prin aceste declarații și acțiuni, el susține că a îndeplinit toate cerințele studenților și a cerut încetarea protestelor.
În același timp, studenții care continuau greva au fost supuși unei presiuni sporite din partea autorităților. Vučić a susținut că mișcarea a fost finanțată de interese occidentale și sprijinită de studenți croați care lucrează în numele și pentru serviciile de informații croate. Președintele Adunării Naționale, Ana Brnabić, a amenințat, de asemenea, că, dacă protestele studențești continuă, peste 100 000 de studenți vor pierde bursele și subvențiile de stat, care le permit la moment să studieze în universități.
Mass-media pro-guvernamentală a publicat informații personale despre unii protestatari și organizatori ai protestelor, iar o parte dintre aceștia au primit apeluri telefonice de la Agenția de informații de securitate din Serbia. Protestele au fost, de asemenea, obiectul unor atacuri violente din partea unor provocatori despre care se crede că sunt apropiați de partidul de guvernământ.
O istorie regională bogată a protestelor studențești
Activismul studențesc a fost adesea un catalizator pentru schimbările politice din Balcani. În anii 1990 și 2000, studenții au jucat un rol esențial în valurile de proteste antiguvernamentale. Mai recent, activismul studenților împotriva comercializării educației a condus la ocuparea facultăților și la proteste de stradă în Serbia, Croația și Macedonia de Nord.
Protestele actuale din Serbia amintesc de o perioadă de activism studențesc în Bulgaria în toamna anului 2013, când studenții au dat un nou impuls unei mișcări antimafie și au atras atenția la nivel internațional asupra problemei corupției din politica bulgară. Toate aceste mișcări s-au bazat pe o combinație similară de strategii, inclusiv ocuparea universităților, adunări generale deschise și demonstrații de stradă.
Următoarele săptămâni sunt decisive
Fiind cea mai mare mișcare studențească din Europa contemporană, protestele studențești din Serbia au și o imensă putere simbolică, discursivă și strategică.
Declanșate de indignarea publică legitimă pornită în urma unui accident incident tragic cauzat de un proiect de construcție făcut aiurea, protestele pornite de studenți au căpătat o asemenea amploare încât au ajuns punctul în care reprezintă o provocare majoră la adresa domniei lui Aleksandar Vučić.
Studenții transmit un mesaj puternic societății sârbe, și anume că tânăra generație este hotărâtă să producă o schimbare sistemică și să își revendice viitorul. Pe măsură ce mișcarea progresează, studenții și aliații lor vor trebui să ia decizii cruciale privind menținerea impulsului și obținerea de rezultate instituționale concrete.
Echilibrul dintre autonomia lor și nevoia de a forma coaliții largi împotriva corupției și a acaparării statului va fi vital pentru succesul lor. Studenții din Serbia devin o forță motrice pentru transformarea societății, oferind speranță nu numai pentru prezent, ci și pentru viitorul unei țări care se confruntă cu un declin demografic acut și stagnare politică.
Ivaylo Dinev este politolog și cercetător postdoctoral la ZOiS, unde coordonează laboratorul de date multi-metodă al rețelei de cercetare KonKoop.
Articolul a apărut inițial pe platforma Centrului de Studii Est Europene și Internaționale (ZOiS).
Traducere din limba engleză: redacția PLATZFORMA
Imagine de fundal: Studenții din Belgrad cer pedepsirea funcționarilor responsabili după ce 15 persoane și-au pierdut viața în urma prăbușirii unei copertine a gării din Novi Sad, pe 1 noiembrie 2024. IMAGO / Aleksandar Djorovic
