Ce este o conspirație?
O conspirație este o acțiune secretă, de obicei planificată de un grup de persoane, cu scopul de a obține un avantaj sau de a influența un eveniment important, adesea prin mijloace ilegale sau imorale.
În general, termenul este folosit pentru a descrie teorii sau planuri care implică manipularea adevărului, ascunderea unor informații cruciale pentru a păstra controlul asupra unei situații sau pentru a atinge un anumit scop malefic.
Ele sunt asociate cu anumite evenimente, de obicei destul de tragice, care au cauzat o panică socială puternică, și se caută a fi explicate ca fiind intenționat organizate de anumite grupuri, excluzând posibilitatea că aceste evenimente de fapt nu au o cauză intenționată.
Exemple sunt multe, ca evenimentele din 11 septembrie 2001, asasinarea lui John F. Kennedy, pandemia Covid-19 sau extratereștrii ce conduc lumea etc. Putem spune că conspirațiile sunt despre manipulare și control, iar teoriile conspirației redau un scepticism profund față de sursele oficiale de informație.
Ele influențează asupra gândirii critice și oferă răspunsuri la unele întrebări care însuși nu au răspuns, sau cel puțin nu unul rațional.
Care sunt factorii principale ai apariției și răspândirii conspirațiilor?
Oamenii au tendința de a căuta explicații simple pentru evenimente neclare sau imprevizivile. Conspirațiile oferă un mesaj ușor de înțeles, în care o grupare de indivizi influenți controlează sau manipulează situațiile pentru a obține un avantaj.
De exemplu, un accident tragic sau un eveniment istoric complex poate fi explicat printr-o conspirație, deoarece aceasta oferă un sens mai coerent și mai ușor de procesat decât explicările oficiale. “Teoriile conspirației sunt adesea atractive în fața incertitudinii și fricii. În perioade de criză sau schimbări majore (de exemplu, războaie, pandemii sau colapsuri economice), oamenii pot căuta un „dușman” comun sau o explicație simplă pentru situațiile dificile, iar conspirațiile oferă o modalitate de a face față acestei frici, înlăturând incertitudinea printr-o narațiune clară.”
Un alt motiv este că oamenii nu au acces la informații complete sau corecte despre un anumit subiect, ei pot deveni vulnerabili la teoriile conspirației. Media sau sursele de informație care nu sunt transparente sau care difuzează informații parțiale pot contribui la formarea unor teorii care umplu golurile de cunoaștere cu explicații false, sau pur și simplu este o metodă de a explica niște lucruri, adică a crede în conspirații,fără a mai fi nevoie de dat search pe google sau într-o carte pentru a verifica unele informații( actualul caz cu gazul sau “ Chișinăul prin criza energetică vrea să întoarcă Transnistria”).
Sau pur și simplu oamenii au tendința de a căuta informații care susțin ceea ce deja cred (de a-și valida propriile păreri, convingeri). Dacă cineva are deja o fobie sau o teamă față de o anumită autoritate sau grup, este mai probabil ca acel cineva să caute și să creadă teorii care confirmă aceste temeri.
De exemplu, cineva care nu are încredere în guvern va fi mai predispus să creadă într-o conspirație guvernamentală, exemplul care l-am menționat mai sus).
În momente de criză sau de incertitudine, oamenii pot simți nevoia să identifice un „vinovat” sau o cauză exterioară care stă la baza problemelor lor. Filosoful grec Platon, în lucrarea “Republica” are o secvență intitulată Mitul peșterii. În acest mit, Platon relatează despre niște prizonieri care sunt legați de mâini și de picioare, privirea fiindu-le orientată permanent spre peretele acestei peșteri. În spatele lor este un foc gigantic, iar lucruile ce se întâmplă în jurul focului sunt doar zgomote pentru prizonieri, tot la ce au acces vizual sunt umbrele ce se reflectă pe pereții peșterii. Deci umbrele sunt sursele de informație care construiesc realitatea acelor prizonieri.
Platon relatează cum unul din prizonieri este fie eliberat și el iese din peșteră pentru a cunoaște că în afară este o lume cu totul nouă, plină de lumină, soare, flori mirositoare, animale, etc, o lume ce impresionantă ce îl face cu pasiune să o cunoască. După un timp însă decide să se întoarcă și să le povesteasă și celorlalți ce a văzut, că în afara peșterii există o lume frumoasă, unde este soare, lumină și tot e plin de culoare, însă ceilalți prizonieri nu îl cred, râd de el și îl batjocoresc, îl văd chiar ca un dușman, și ar fi greu să ne imaginăm un alt scenariu în contextul în care tot ce au văzut ei anterior au fost doar niște umbre proiectate pe un perete a unei peșteri întunecate.[1]
Această tedință de a căuta un „dușman” poate alimenta teoriile conspirației, care deseori oferă o explicație care implică entități puternice și malefice, cum ar fi guvernele, corporațiile sau alte grupuri influente. Teoriile conspirației pot oferi un sens mai clar și mai ordonat al lumii, explicând evenimentele mari sau neașteptate ca fiind parte a unui plan mai larg, ascuns și orchestrate de forțe malefice.
Într-o lume complexă și uneori haotică, aceste explicații pot oferi o iluzie de control și ordine. (o căciulă care apare în calea ta nu are ce căuta acolo, și începe de aici o adevărată poveste cum a ajuns acolo, de ce, etc.)
Uneori, teorii ale conspirației pot fi alimentate de stereotipuri sau prejudecăți culturale sau etnice. De exemplu, anumite grupuri pot fi acuzate de manipularea evenimentelor, alimentând astfel teama și divizarea în societate.
Înainte de a analiza cum influențează teoriile conspirației asupra gândirii critice, trebuie să formulăm o întrebare: în general ce înseamnă gândire critică?
Să încercăm să aflăm un răspuns. Gândirea critică nu este un instrument nou, încă filosofii din antichitate vorbeau despre importanța ei. Gândirea critică presupune capacitatea de a înțelege și analiza informațiile pe care le primim, fie că sunt dintr-o sursă scrisă, vorbită sau vizuală. Asta include identificarea presupunerilor, evaluarea dovezilor și examinarea logicii argumentelor.
Evaluarera argumentelor ne ajută să identificăm care din ele sunt valide și care sunt manipulative, care sunt construite coerent și sunt convingătoare și care nu sunt susținute de dovezi adecvate.
Gândirea critică este o abilitate mentală de bază care ne permite să înotăm ca peștele în apă prin complexitatea informațiilor cu care suntem în permanență bombardați.
Într-o eră a digitalizării și a rețelelor sociale, unde informațiile sunt din ce în ce mai ușor accesibile, dar și adesea inexacte sau parțial adevărate, gândirea critică devine mai importantă ca niciodată. Ea nu se rezumă doar la a accepta sau respinge informațiile pe care le primim, ci presupune un proces activ de analiza și evaluare a acestora, în scopul de a ajunge la concluzii bine fundamentate și raționale.
Gândirea critică presupune mai mult decât simpla înțelegere a unui subiect; implică o abordare activă, în care gândirea este direcționată de întrebări, argumente, dovezi și raționamente logice. Este procesul de a examina premisele unui argument, de a identifica erorile de logică sau de judecată, de a explora alternativele și de a ajunge la o concluzie bazată pe dovezi solide.
Un aspect central al gândirii critice este raționamentul logic. Acesta presupune utilizarea unor reguli de logică pentru a ajunge la concluzii corecte. Raționamentul logic include deductivitatea (de la premise generale la concluzii specifice) și inductivitatea (de la observații specifice la concluzii generale).
Gândirea critică evită erorile logice, cum ar fi apelul la autoritate, falsa cauzalitate sau generalizarea. Unele lucruri sânt atât de mult complicate din cauza gândirii noastre. Un aspect esențial al gândirii critice este deschiderea către idei noi și neconvenționale.
Un gânditor critic nu se teme să-și pună la îndoială propriile convingeri sau să accepte puncte de vedere diferite. Acesta recunoaște că învățarea este un proces continuu și că, pentru a înțelege mai bine realitatea, trebuie să fim dispuși să privim lucrurile din mai multe puncte de vedere.
De exemplu, într-o dezbatere politică, o persoană cu gândire critică va examina argumentele ambelor părți, fără a se limita doar la viziunea sa ideologică. Într-o eră digitală, în care informațiile circulă rapid și pot fi manipulate ușor, gândirea critică este mai necesară ca niciodată. De exemplu, în fața știrilor false sau a teoriilor conspiraționiste, abilitatea de a analiza și verifica informațiile poate face diferența între a rămâne informat sau a fi manipulat.
Gândirea critică ne protejează de capcanele manipulării și ale dezinformării. Este un scut împotriva opiniilor și ideilor superficiale, care sunt adesea prezentate ca fiind adevăruri absolute. În același timp, această capacitate ne permite să îmbunătățim deciziile în toate aspectele vieții, de la alegerea unui loc de muncă sau a unei cariere, până la alegerea unui lider politic sau la gestionarea relațiilor interpersonale.
De asemenea, gândirea critică este esențială pentru rezolvarea problemelor complexe, care nu au soluții evidente. În loc să reacționeze impulsiv, o persoană care gândește critic analizează problema, explorează diferite alternative și selectează soluția care are cele mai mari șanse de succes, ținând cont de contextul mai larg.
Unul dintre cele mai eficiente moduri de a-ți îmbunătăți gândirea critică este să te expui unui spectru larg de informații. Citește cărți din domenii variate, ascultă păreri diferite și explorează puncte de vedere care nu sunt neapărat pe placul tău. Aceasta îți va lărgi orizonturile și te va ajuta să înțelegi mai bine complexitatea lumii.
O carte fascinantă despre cum se construiesc conspirațiile este romanul “ Pendulul lui Foucault” de Umberto Eco. Romanul urmează povestea a trei cercetători (din domeniul istoriei și al simbolismului medieval) care creează un joc intelectual( Planul) o teorie a conspirației fictivă despre o organizație secretă medievală (Templierii) și un mister care implică cunoaștere ocultă. Aceștia creează o rețea complexă de indicii și simboluri care par să sugereze o conspirație globală, dar care nu sunt, în esență, decât invenții, asta devine clar abia spre final.
Este un exemplu de deconstrucție a conspirației, autorii ficționali sunt conștienți că ceea ce creează ei este doar o construcție, dar observă cum această construcție poate deveni realitate pentru cei care o cred. Eco arată cum, dintr-un joc intelectual, teoriile conspirației pot deveni o realitate subiectivă atunci când sunt luate în serios de persoane care nu sunt capabile să facă diferențe între ficțiune și realitate.
„Ce am făcut noi? Un joc. Dar este imposibil ca un joc să nu aibă consecințe”. Eco sugerează că conspirațiile sunt adesea construite pe această nevoie de a găsi un sens mai profund într-o realitate care poate părea haotică și inexplicabilă. Cu toate acestea, romanul sugerează că aceste semnificații sunt de obicei doar proiecții ale imaginației celor care le construiesc.
Personajele găsesc o explicație în faptul că întâlnirea din 1584 dintre maeștrii francezi și englezi nu are loc din cauza schimbării calendarului. Romanul este, de asemenea, o meditație asupra rolului victimei în conspirații. Într-un sens, personajele care ajung să creadă în propria lor conspirație ajung să se perceapă pe ele însele ca victime ale unui sistem mai larg, al cărui sens încearcă să-l descifreze.
Eco sugerează că, în multe conspirații, cei implicați ajung să se simtă paranoici și urmăriți, iar această percepție poate deveni tot mai intensă pe măsură ce caută dovezi care să le sprijine credințele. În acest sens, Pendulul lui Foucault analizează cum victima poate deveni, paradoxal, și autorul conspirației, contribuind la nararea unei realități fictive, dar totodată foarte reale în mintea sa.[2]
Teoriile conspiraționiste pot avea un efect negativ asupra gândirii critice. Gândirea critică presupune capacitatea de a analiza informațiile într-un mod rațional și obiectiv, de a face diferență între fapte și opinii și de a evalua dovezile într-un mod logic. Teoriile conspiraționiste, prin natura lor, afectează această capacitate și pot bloca procesul de gândire critică.
Conspirațiile oferă o viziune limitată despre lume, totul rezumându-se la principiul”toți contra noi”. Aceste teorii propun adesea că un grup restrâns de persoane sau organizații ascund adevărul și manipulează evenimentele mondiale.
Astfel, oamenii care cred în teorii conspiraționiste pot deveni mai puțin dispuși să ia în considerare alte perspective sau să accepte dovezi care contravin convingerilor lor. Acesta e un exemplu de validare a bias-ului, o eroare în gândire în care persoanele interpretează și își amintesc informațiile într-un mod care confirmă ideile lor. De exemplu o persoană, dacă crede în existența unei organizații care vrea să reducă numărul populației, va găsi toate dovezile în această direcție, și va conecta evenimente( covid-19 de exemplu) care să-i confirme credințele.
Bias-urile sunt de mai multe tipuri, cele mai relevante sunt biasul de auto-justificare( atribuirea unui eșec ghinionului) sau cel de ancorare( apare atunci când o persoană se bazează prea mult pe prima informație primită (ancora) atunci când ia o decizie. Biasurile sunt un obstacol major în dezvoltarea gândirii critice, deoarece ele distorsionează procesul de analiză obiectivă și rațională.
Când suntem afectați de un bias, nu mai suntem capabili să evaluăm informațiile sau argumentele într-un mod echilibrat. În schimb, tindem să luăm decizii bazate pe percepții subiective sau pe reguli intuitive care nu sunt întotdeauna corecte. Teoriile conspiraționiste contribuie la dezvoltarea acestei erori în gândire.
Teoriile conspiraționiste creează un tip de mentalitate în care indivizii sunt împărțiți în „noi” și „ei”. „Noi” suntem cei care știm adevărul și suntem victimele unui sistem de manipulare, în timp ce „ei” sunt cei care ne mint sau ne controlează. Acest tip de gândire face ca oamenii să respingă nu doar teoriile oficiale sau informațiile din surse de încredere, ci și orice fel de dezbatere sau argument logic din partea celor care nu împărtășesc aceleași convingeri.
Evident că întărirea acestui tip de gândire poate fi cauzat și de o guvernare iresponsabilă, însă în majoritatea cazurilor este o eroare de gândire provocată de conspirații. Trebuie să fim conștienți de faptul că golurile care se creează din lipsa de informații duce la umplerea lor cu lucruri care să ne ofere un tablou complet a ceea s-a întâmplat. Din cauza împărțirii în tabere, avem toată încrederea că cineva are ca scop să ne mintă, să ne ducă în eroare ca să trăim mai prost, de aceea guvernul și sursele oficiale nu mai devin de încredere, ele comploteazăcare să-și duc planurile la bun sfârșit, adică ca oamenii să trăiască rău.
În contextul protestelor și schimbărilor politice care au avut loc în Republica Moldova de-a lungul ultimilor decenii, inclusiv în perioada post-sovietică, au apărut teorii care sugerează că „revoluțiile colorate” din țările foste sovietice, inclusiv „Revoluția Twitter” din 2009 din Moldova, au fost orchestrate de Occident pentru a destabiliza regimurile pro-ruse din fostele republici sovietice și pentru a impune valori democratice în aceste regiuni.
Aceste teorii se centrează în jurul ideii că anumite organizații internaționale sau guverne occidentale, precum Statele Unite sau Uniunea Europeană, ar fi finanțat și susținut mișcările de protest pentru a destabiliza regimurile pro-ruse din Europa de Est. Astfel de teorii sugerează că Moldova, ca parte a „spațiului post-sovietic”, a fost un teren de experimentare pentru strategii politice occidentale.
În unele cercuri din Moldova, există o teorie conform căreia autoritățile române și/sau forțele externe ar încerca să impună „marea unire” (reunificarea Republicii Moldova cu România). Această teorie sugerează că există o conspirație subterană pentru a transforma Republica Moldova într-o anexă a României, sub pretextul integrării europene. Deși în mod oficial nu există mișcări politice care să sprijine unirea, anumite grupuri din Moldova consideră că România și Occidentul ar susține indirect acest proiect.
Datorită dependenței mari a Republicii Moldova de energia importată din Federația Rusă (în special gazul natural), au apărut teorii conform cărora anumite grupuri de interese din interiorul țării, dar și din exterior, ar manipula prețurile și livrările de energie pentru a controla politic Moldova. Această teorie sugerează că conflictele privind gazul și alte resurse energetice sunt folosite ca instrumente de presiune geopolitică, nu doar între țări, ci și în interiorul Moldovei.
Acestea sunt unele dintre cele mai întâlnite în spațiul media și care au impact major asupra divizării societății. O altă caracteristică a gândirii conspiraționiste este utilizarea frecventă a argumentelor ad hominem. În loc să se confrunte cu ideile sau dovezile prezentate, susținătorii teoriilor conspiraționiste tind să atace persoanele sau instituțiile care sunt criticate, punând la îndoială motivațiile sau integritatea acestora.
De exemplu, dacă un expert în energetică respinge o teorie conspiraționistă, susținătorii acesteia pot începe să atace expertul, acuzându-l că face parte din „sistemul corupt” sau că este plătit de „elita mondială”. Aceasta este o tactică care subminează gândirea critică, deoarece nu se adresează punctelor de argumentație, ci se concentrează pe discreditarea persoanei care le aduce.
Teoriile conspiraționiste sunt adesea construite pe raționamnete defectuoase, însoțite de falsa cauzalitate, care este o presupunere că un anumit eveniment este cauzat de o conspirație, deoarece nu poate fi o cauză mai evidentă sau generalizarea dusă la extrem, atunci când se presupune că la mijloc este o conspirație deoarece anumite evenimente sunt inexplicabile.
De exemplu, teoria conform căreia „toți politicienii sunt corupți” este o generalizare excesivă. Dacă o persoană sau un grup de politicieni sunt dovediți ca fiind corupți, acest lucru nu dovedește că toți politicienii sunt parte dintr-o conspirație globală. Plus, persoanele sunt mai tentate să admită un argument ilogic, ceea ce face ca teoria să se întărească.
În era digitală, rețelele sociale și internetul joacă un rol important în răspândirea teoriilor conspiraționiste. Algoritmii de pe platformele sociale tind să ofere utilizatorilor informații care sunt în acord cu interesele și convingerile lor anterioare, creând bule de filtru informațional. Astfel, o persoană care crede într-o teorie conspiraționistă poate fi expusă aproape exclusiv la informații care o susțin, ceea ce face și mai dificil pentru acea persoană să aplice gândirea critică.
Bulele de filtru informațional sunt un fenomen prin care utilizatorii de internet sunt expuși doar la un set restrâns de informații, în mod selectiv, pe măsură ce algoritmii platformelor online (cum ar fi motoarele de căutare, rețelele sociale și site-urile de știri) filtrează conținutul pe care îl primesc. Aceste platforme aleg ce informații să le afișeze în funcție de comportamentul și preferințele utilizatorilor, cum ar fi ceea ce au căutat sau cu ce au interacționat în trecut (like-uri, comentarii, distribuiri etc.).
Ultimele alegeri prezidențiale din România ar fi un exemplu bun la confirmarea și analiza cum funcționează aceste bule de informații. Unul dintre cele mai vizibile efecte ale bulelor de filtru în România a fost polarizarea opiniei publice pe rețelele sociale, în special pe Facebook în 2019, unde cetățenii interacționează aproape exclusiv cu oameni care gândesc similar. Aceasta a făcut ca oamenii să fie mai puțin dispuși să accepte puncte de vedere diferite și mai înclinați să se adâncească în propriile convingeri politice, fără a fi expuși la perspective opuse.
În 2024 am văzut cum algoritmii Tik Tok pot decide viitorul președinte a unei țări europene, deși aici e nevoie de o analiză mai amplă pentru a înțelege ce s-a întâmplat. Un grup vulnerabil la efectele bulelor de filtru a fost reprezentat de tineri, în special cei activi pe platformele de socializare. Tinerii, în general, se află în proces de formare a opiniilor politice și pot fi influențați rapid de informațiile care circulă pe internet. Bulele de filtru au făcut ca aceștia să fie expuși în mod neegal la anumite mesaje politice, influențând astfel deciziile lor de vot.
În plus,video-urile virale și postările cu mesaje puternice au fost adesea mai ușor de distribuit și mai greu de ignorat, iar tinerii care nu aveau o educație critică puternică în ceea ce privește informațiile din online au fost mai expuși la manipulare.
Teoriile conspirației deasemnea pot afecta într-un mod indirect procesele economice și administrarea fiscală a unui stat. Aici s-ar potrivi mai mult de zis că impactul este asupra cetățenilor, asupra psihologiei lor, ceea ce duce ulterior la scăderea încrederii în autoritățile fiscale și asupra comportamentului acestora poate duce la creșterea costurilor pentru colectarea taxelor. Să vedem câteva exemple.
Teoriile conspiraționiste pot influența încrederea publicului în autoritățile guvernamentale, inclusiv în instituțiile care se ocupă cu colectarea taxelor, cum ar fi FISC în Republica Moldova sau alte autorități fiscale din diverse țări. De exemplu, conspirațiile care sugerează că guvernele ascund informații esențiale despre impozite sau resursele naționale pot determina oamenii să creadă că taxele sunt folosite în mod ilegal sau iresponsabil.
Această scădere a încrederii poate duce la un comportament de evaziune fiscală mai mare. Cetățenii sau companiile care nu cred că taxele lor vor fi utilizate corect sunt mai încrezuți că evitarea plății acestora este firesc, normal, iar acest lucru impune autorităților fiscale să cheltuiască resurse suplimentare pentru a descoperi și sancționa infracțiunile fiscale.
Un articol de pe site-ul Agora, publicat la data de 13 iunie 2024 dă o știre despre o schemă de evaziune fiscală ce a fost destructurată: “O schemă de evaziune fiscală în proporții deosebit de mari a fost destructurată. Este vorba despre un agent economic, care încasa bani în numerar, fără a achita impozite și taxe la bugetul de stat. În cadrul perchezițiilor, oamenii legii au ridicat aproximativ 19 milioane de lei necontabilizați, informează Poliția R. Moldova. Schema de evaziune fiscală a fost destructurată de către o rețea de restaurante ce își desfășoară activitatea pe întreg teritoriul R. Moldova. Oamenii legii au stabilit că, urmare a evitării emiterii bonului fiscal clienților, agentul economic încasa bani în numerar, care nu se reflectau în evidența contabilă a întreprinderii.În una din subdiviziunile întreprinderii, au fost depistați și ridicați aproximativ 19 milioane de lei, în numerar”, ne spune sursa.[3]
Teoriile conspiraționiste care implică manipularea fiscală sau corupția guvernamentală pot duce la o creștere a numărului de cei care încearcă să facă tot posibilul să nu achite taxe,deoarece consideră că banii lor sunt furați și se duc în buzunarele câtorva persoane influente.
De exemplu, unii cetățeni sau antreprenori care cred că sistemul fiscal este corupt sau că statul îi taxează în mod injust pot încerca refuze să coopereze cu autoritățile fiscale. Aceasta poate crește costurile administrative pentru autorități, care trebuie să răspundă la aceste contestații, să organizeze procese și să pună în aplicare măsuri de recuperare a sumelor datorate.
În unele cazuri, autoritățile fiscale răspund teoriilor conspirației prin adoptarea de măsuri suplimentare de reglementare pentru a demonstra transparența și corectitudinea în gestionarea taxelor și resurselor publice, cel puțin asta ar trebui să se întâmple, la asta ar trebui să se gândească și autoritățile de la Chișinău. De exemplu, guvernele ar putea implementa proceduri și audituri mai detaliate pentru a asigura publicul că impozitele sunt colectate și cheltuite în mod corect, ca răspuns la acuzațiile de corupție sau fraudă fiscală.
De multe ori, conspirațiile pot crea condiții favorabile de dezinformare sau confuzie în rândul cetățenilor despre sistemul fiscal. De exemplu, zvonuri despre taxe ascunse, creșterea bruscă a impozitelor sau presupuse practici ilegale ale autorităților fiscale pot face ca oamenii să nu mai înțeleagă corect cum funcționează sistemul fiscal sau ce obligații au. Acest tip de confuzie poate duce la întârzierea plății taxelor sau la greșeli în completarea declarațiilor fiscale.
Pentru a preveni aceste efecte, autoritățile fiscale vor trebui să aloce resurse pentru educația fiscală a cetățenilor și pentru clarificarea normelor fiscale, ceea ce poate duce la costuri suplimentare de administrare. Un alt efect direct al teoriilor conspiraționiste este creșterea teorii fricii și suspiciunii față de stat și autoritățile fiscale. Unele teorii ale conspirației sugerează că guvernele sau instituțiile fiscale vor folosi datele fiscale ale cetățenilor pentru scopuri rău intenționate(de exemplu, supraveghere, expropriere, manipulare).
Acest tip de suspiciune poate determina persoanele sau companiile să-și ascundă veniturile sau să nu declare corect datele fiscale pentru a evita „exploatarea” de către Multe companii de pe Piața Republicii Moldova continuă să ofere bani în plic declarând venituri mici pentru a achita impozite mai mici, și iarăși un procent considerabil este de părere că asta e absolut normal, argumentând că oricum banii nu ajung la destinație, deci nu e nevoie de declarat și achitat plata impozitelor. Un stat funcțional n-ai cum să-l construiești pe astfel de principii, iar eșecul este ca și garantat, iar responsabilitatea se va transfera de la organizație la alta, de la o persoană la alta.
Credința în teoriile conspiraționiste pot afecta și relațiile, atât cele familiale încât și cele sociale. Asta se întâmplă în anumite situații. Dacă un membru al familiei crede în teorii ale conspirației, acest lucru poate crea conflicte între el și ceilalți membri care nu împărtășesc aceleași credințe. Această diferență de viziune poate duce la certuri și poate înrăutăți atmosfera familială. În cazul în care un membru al familiei promovează teorii ale conspirației, ceilalți pot simți că este imposibil să discute rațional cu acea persoană.
Persoanele care cred în conspirații pot ajunge să se izoleze de familia lor, considerându-i pe ceilalți ca fiind „naivi” sau „manipulați de mass-media”. În acest caz, încrederea în familia apropiată se înrăutățește, iar legăturile emoționale se slăbesc. Uneori, persoanele care cred în conspirații pot căuta alte grupuri sau comunități care le împărtășesc aceleași opinii, iar acest lucru poate înlocui relațiile tradiționale cu familia.
Teoriile conspirației pot afecta profund încrederea între membrii familiei. Dacă unii membri consideră că există o conspirație globală, ei pot deveni suspicioși chiar și față de intențiile celor din familie, întrebându-se dacă aceștia sunt „complice” sau „informați greșit”. Încrederea, care este esențială într-o relație sănătoasă, poate fi slăbită sau chiar distrusă. Aici e ușor de ajuns la ceartă, învinuiri care nu duc la altceva decât în a distruge relațiile, și a pierde încrederea unuia în altuia.
În multe cazuri, familiile se bazează pe încrederea și respectul reciproc. Când un membru al familiei este foarte implicat în teorii ale conspirației, acesta poate pune sub semnul întrebării valorile și tradițiile comune ale familiei. Unele familii pot ajunge chiar să se mute pe baricade diferite pe această temă, iar în cazul în care aceste credințe sunt puternic exprimate, poate duce la o pierdere a unității și armoniei în familie.
Niște linii concluzionale spre final.
Teoriile conspirației au un impact semnificativ asupra societății, fiind un fenomen social și psihologic complex care afectează modul în care indivizii percep realitatea și iau decizii. Deși de-a lungul istoriei au existat tot felul de teorii care au fost demonizate sau ridiculizate, în ultima perioadă, datorită internetului și rețelelor sociale, acestea s-au răspândit într-un ritm alarmant și au devenit un fenomen global.
Este esențial să înțelegem nu doar cum funcționează aceste teorii, ci și cum influențează comportamentele și relațiile sociale. Credințele în conspirații pot fi explicate printr-o combinație de factori psihologici, sociali și culturali. De multe ori, indivizii care aderă la teorii conspiraționiste nu sunt „naivi” sau „ignoranti”, ci au fost influențați de o serie de circumstanțe care fac aceste teorii atractive. Ele pot diviza societatea.
Odată ce o teorie conspiraționistă devine suficient de populară, ea poate contribui la fragmentarea societății. Persoanele care aderă la aceste teorii pot începe să vadă lumea într-o manieră polarizată – „noi” împotriva „lor”, „cei care știu adevărul” împotriva „celor care sunt manipulați”. Această diviziune poate afecta relațiile interpersonale și poate duce la conflicte în familii, la locul de muncă sau în comunități. eoriile conspiraționiste contribuie la creșterea dezinformării și a falsurilor care pot distorsiona realitatea.
Într-o eră digitală, știrile false se răspândesc rapid, iar oamenii pot ajunge să își formeze opinii bazate pe minciuni, nu pe fapte verificabile. Acest lucru poate submina încrederea în instituțiile democratice și poate influența alegeri politice, comportamente sociale sau chiar reacții în fața crizelor (precum pandemia de COVID-19). Oamenii refuzau să se conformeze recomandărilor medicilor, ceea ce a prelungit starea de instabilitate și a scăzut nivelul de siguranță.
De exemplu, răspândirea miturilor și informațiilor false despre vaccinuri a dus la scăderea ratelor de vaccinare și la creșterea numărului de infecții. Oamenii care cred că autoritățile ascund adevărul pot refuza măsurile de protecție sau tratamentele recomandate, punându-și în pericol sănătatea lor și a celor din jur. Este foarte imporant să ne educăm și să încercăm să-i educăm pe ceilalți, căci doar astfel putem construi o societate care să prospere.
Soluția este dezvoltarea gândirii critice. Totodată niște sfaturi cred că sunt utile cum ne comportăm și cum acționăm în cazul în care avem pe cineva care crede în conspirații sau nimerim într-un cerc de prieteni și nimerim în centrul discuție pe anumite teme legate de conspirații.
Întrucât teoriile conspirației pot avea efecte profund destabilizatoare asupra individului și societății, e important să ne concentrăm nu doar pe demontarea falsităților, ci și pe crearea unui mediu care să reducă terenul de cultivație al acestora. Un exemplu este Socrate, care prin metoda care îi poartă numele, dialog socratic, încurajarea ca oamenii să pună întrebări și să examineze sursele de informații cu un spirit critic.
De exemplu, poți să le sugerezi să verifice sursele sau să le arăți cum pot analiza mai atent faptele și dovezile.
Într-o eră digitală, în care informațiile circulă rapid, educația privind utilizarea corectă a internetului și a rețelelor sociale devine esențială.
Arată-le cum să identifice știrile false, să distingă între surse de încredere și cele care au un scop de a manipula.
Ar trebui permanent să ne întrebăm cine stă în spatele unui anumit conținut, cu ce scop lansează informația, cât de veridică e, adică cum o putem verifica și ce impact emoțional trezește, dacă e unul puternic din start, unul care sensibilizează careva emoții, trăiri, aici trebuie să se aprindă butonul de alertă.
Mulți oameni aderă la teorii conspiraționiste pentru a înțelege evenimentele incomode sau greu de explicat. În fața unor crize (precum pandemii, dezastre naturale sau evenimente politice majore), teoriile conspirației oferă o explicație aparent coerentă și simplă.
Dacă o persoană se confruntă cu dovezi contrare unei teorii la care ține, ea poate experimenta disonanță cognitivă și va căuta să respingă acele dovezi. Abordările trebuie să fie calme și pline de empatie. n loc să respingi rapid teoriile conspiraționiste, încearcă mai întâi să înțelegi motivele pentru care cineva crede în ele.
Arată-le că îți pasă de opiniile lor și încearcă să afli ce anume le face să fie atât de convingătoare. n loc să respingi rapid teoriile conspiraționiste, încearcă mai întâi să înțelegi motivele pentru care cineva crede în ele.
Arată-le că îți pasă de opiniile lor și încearcă să afli ce anume le face să fie atât de convingătoare.
Adesea, confruntările agresive sau atacurile directe asupra convingerilor cuiva pot închide discuția și pot întări poziția acelei persoane. În schimb, încearcă să pui întrebări care îi fac să reflecteze asupra ideilor lor fără a le contesta frontal.
Oferă exemple reale și verificabile care contrazic teoriile conspirației într-un mod clar, dar respectuos. De exemplu, în loc să spui „Asta este o minciună!”, poți întreba: „Cum explici acest fapt dovedit științific care contrazice ceea ce spui?”
Folosește surse de încredere și știri dovedite științific sau documentare obiective pentru a contrazice informațiile greșite.
Recomandă careva site-uri de știri care le urmărești și sunt verificate, sau chiar organizațiile de știri mainstream care respectă standarde etice de jurnalism pot fi foarte utile. Teoriile conspirației sunt adesea alimentate de neînțelegerea științei.
Oferă explicații simple și clare despre cum funcționează, de exemplu, cercetările științifice sau cum sunt analizate datele. Mulți susținători ai teoriilor conspirației trăiesc într-o „bulă informațională” în care sunt expuși doar la informații care susțin convingerile lor.
Oferă-le alternative la acele surse și încurajează-i să exploreze puncte de vedere opuse. Însă, acest lucru trebuie făcut cu tact, deoarece deschiderea bruscă a unui „nou set de informații” poate fi respinsă cu ușurință. Teoriile conspirației se nasc adesea dintr-o neîncredere generalizată față de autorități și instituții.
Este greu să depășești careva convingeri conspiraționiste, când de-a lungul anilor ai trăit, poate ai suferit în urma unor guvernări proaste care nu au făcut decât să nu le pese de propriul popor, de aici convingerea că “ toți politicienii sunt la fel” iar la nivel mondial ei au scopuri meschine de a “distruge lumea”. Schimbarea unui punct de vedere adânc înrădăcinat nu se întâmplă peste noapte.
Nu te aștepta să îți schimbi interlocutorul imediat. Cel mai important este să îți menții un ton calm și respectuos pe termen lung. Într-o grădină ce nu s-a lucrat mult timp, cresc buruieni cu tulpina groasă și adânc în sol îndărăcinate, iar pentru a o îndepărta este nevoie de depus un efort mai mare, căci dacă odată ce reușim să o scoatem din rădăcini, probabilitatea să fie îndepărtată definitiv este mult mai mare.
Bibliografie
- Platon, “Republica”, ed. Humanitas, Opera integrala. Volumul III. Cleitophon. Republica, a. 2022, pag 250-280 [1]
- Eco, Umberto, “ Pendulul lui Foucault”, ed. Polirom, an. 2013 [2]
Grigore Flocea este asistent universitar la UTM, predă lecții de filosofie și gândire critică. Consideră filosofia drept medicament pentru suflet, extrem de importantă în perioada actuală în care informația ne înconjoară la fiecare pas. Seminariile de filosofie și gândire critică îi place să le transforme în terapie de grup,prin care fiecare să învețe ceva pentru el. Predarea o vede ca o oportunitate de a comunica cu oamenii, un proces de schimb de informații, experiențe, emoții. Este pasionat de cărți, cafea și filme bune ce pot fi analizate printr-o sită a gândirii critice.
Acest text a fost scris în cadrul programului de practică realizat de Grigore Flocea la redacția PLATZFORMA și face parte dintr-un program de colaborare între PLATZFORMA și Departamentul Filosofie și Antropologie a Universității de Stat din Moldova.
