Hai să vorbim despre gîlceava politică pe tema refugiaților (Palanca, Moldexpo și altele) dintre guvern și primăria Chișinău.
Nu am nici un cal în cursa asta (chiar dacă eforturile mele de voluntariat sînt parte a inițiativei Moldova pentru Pace (MpP) care e aproape de guvern, eu nu sînt angajat al guvernului, membru de partid ori simpatizant PAS și nici nu văd Moldova pentru Pace ca fiind un braț umanitar sau de voluntariat al guvernului). Însă cunosc mult mai bine eforturile guvernului (și partea acestuia în gîlceavă) și s-ar putea ca pe alocuri această asimetrie de cunoaștere să îmi joace puțin festa.
Cel mai important lucru care trebuie remarcat despre această gîlceavă este regretul că, în pofida acestei crize umanitare de proporții, una în care societatea moldovenească este antrenată la maxim (90 % din refugiații cazați în Moldova stau nu în centre de plasament gestionate de autoritățile publice centrale și locale ci pe cont proprii și în spații private: case particulare, biserici, pensiuni, hoteluri etc), alde ilita politică de la Chișinău continuă luptele de partid infantile, căutînd să adune puncte în interminabila cursă electorală. Altfel spus, gîlceava orgoliilor (acum orientată spre alegerile locale din Chișinău care ar trebui să fie în 2023) continuă chiar și în contextul acestei crize umanitare, avînd acum tema: cine face mai mult pentru refugiați și de ce celălalt (guvernul, primăria Chișinău) nu se descurcă deloc…
Adică, chiar și în momentele cînd pentru sute de mii de cetățeni moldoveni și ucraineni asigurarea cotidiană cu hrană și adăpost rămîne grija primordială, ilita politică locală se gîndește la alegeri, se pregătește de alegeri, se comportă de parcă în jur nu ar fi război cu mii de morți și răniți dar…campanie electorală.
Vina trebuie distribuită în mod egal, atît guvernării (PAS) cît și opoziției de la primărie (Ion Ceban și cele zece partide și mișcări din care face parte). Exact la fel cum, pentru a dansa un vals e nevoie de doi, pentru această concurență electorală stupidă pe fundal de război, e nevoie de nebunia și nesăbuința ambelor tabere. Și ele o asigură cu prisosință.
Lucrurile sînt mai nuanțate în legătură cu gestionarea fluxului de refugiați.
Să începem cu Palanca, care este cel mai important punct de trecere a frontierei pentru refugiatele ucrainene.
La Palanca e încă haos și sînt probleme. Iar pentru asta se face responsabil doar guvernul și subdiviziunile sale pentru că ele gestionează punctul de trecere a frontierei, centrul de plasament (numit ba centru de plasament temporar, ba centru de triere) și autogara improvizată Palanca.
Pentru Palanca, repet, vina e a guvernului.
Că a reacționat prea greu și nu a știut să organizeze acea autogară încă din prima zi și de asta zecile de mii de oameni care au traversat frontiera pe la Palanca în prima săptămînă de război s-au înghesuit lîngă barieră, au stat în glod și au înghețat așteptînd să vină ceva transport.
E de vină ANTA că nu a putut să facă o schemă de transport previzibilă cu orar clar, cu informație și traseu precis (asta nu funcționează nici la moment).
E de vină MAI că nu a știut să gestioneze traficul spre Palanca astfel că drumul spre punctul de trecere a frontierei era permanent blocat de sute de mașini încît autocarele nu puteau să treacă.
E de vină BMA că nu se cunoaște cu exactitate cîte din corturile din Centrul de triere se încălzesc (nu toate!), cîte nu se încălzeau în nopțile cu minus 7 grade afară, că în primele nopți nu permiteau oamenilor de la autogara improvizată să rămînă pe noapte în centrul de triere pentru că..acela ar fi avut nu știu ce statut special.
E de vină IGSU și MAI și Ministerul Infrastructurii că autogara de la Palanca arată ca un talcioc: instalarea veceurilor bio a luat vreo 6 zile și cam tot atîtea ele nu au fost curățate, autobuzele se opreau în glod și abia peste cîteva zile au început să aducă pietriș, pe care l-au turnat în gropi dar nu uniform peste tot.
E vina ANTA și MAI că în jurul autogării Palanca planează rechini de transport care promit refugiaților că îi transportă pe gratis pînă la Chișinău și cer apoi de la 80 euro în sus (am auzit prețuri nesimțite), ori care pescuiesc pasageri pentru rute comerciale în Europa.
E vina MAI, IGSU și Ministerului Infrastructurii că lipsesc panouri informaționale elementare la autogara Palanca, că oamenii nu cunosc cînd vine următorul autobuz și unde pleacă acesta, că oamenii sînt îmbarcați într-un autocar spre Chișinău apoi sînt coborîți pentru că autobuzul a primit între timp ordin să plece la Huși sau Giurgiulești.
E vina MAI și a Ministerului Apărării că, în loc să funcționeze o bucătărie mobilă normală, la moment voluntarii locali de la diverse biserici protestante dar și oameni darnici din localitățile din jur hrănesc refugiatele care trec prin Palanca, dar și angajații statului de pe loc.
Pentru Palanca vina cea mai mare aparține guvernului (și subdiviziunilor sale) și dacă există un vinovat aici el trebui căutat în clădirile legate de instituția cu sediul în Piața Marii Adunări Naționale.
Primăria are o vină și ea, chiar dacă nu e responsabilă direct: autobuzele PUA Chișinău au venit la Palanca doar de cîteva ori, mai mult pentru efect mediatic, în loc să fie acolo în mod regulat, cel puțin pe timp de noapte, cînd era mare nevoie de ele. Aici e vina primăriei care nu sare în ajutor decît atunci cînd aceasta dă bine.
Mai rămîn alte probleme ce se nasc din confuzie și tot felul de improvizații ce nu sînt controlate de nimeni: refugiații din Azerbaijan, de exemplu, în momentul în care treceau frontiera sunau la Ambasada azeră (pe un oarecare Cinghiz) care le zicea că ambasada a pregătit pentru ei cazare la Moldexpo, oamenii urcau în autobuze (organizate de guvern) și mergeau la Moldexpo (gestionat de primărie) iar primăria se plîngea că guvernul îi aduce refugiați la Moldexpo. Dacă e să credem oficiul avocatului poporului o mare parte a cetățenilor azeri încă nu au părăsit Moldova pentru că autoritățile azere nu s-au implicat prea mult.
La modul general e o problemă că guvernul a lăsat chestiunea cu acoperirea cheltuielilor pentru ajutorul refugiaților pe seama primăriilor locale (care oricum aveau calculate bănuț cu bănuț cheltuielile și nu dispuneau de rezerve sau fonduri suplimentare).
Situația de la Moldexpo și Manej și alte centre de plasament e o altă discuție. Aici responsabilitatea pentru probleme și pentru dificultăți trebuie distribuită egal între cucoșii din guvern și cei din primărie. Pentru că marea parte a problemelor vin din incompetența și orgoliile lor.
(Repet: în condițiile în care 90 % din refugiate și refugiate sînt găzduiți în spații private altele decît cele ale statului, măsurarea asta a orgoliilor nu doar că e inutilă dar și ridicolă).
Pentru noi, voluntarii din punctele de trecere a frontierei (din vămi, cum zicem noi) nu a fost deloc clar că Moldexpo nu reprezintă un centru unic de triere și înregistrare a refugiaților organizat de stat, ci un centru gestionat de primărie în beneficiul lui Ion Ceban și angajat deopotrivă în efortul de gestionare a refugiaților dar și în lupta electorală locală. Am orientat oameni spre Moldexpo și le-am povestit despre Moldexpo nu pentru că am vrut să îi fac rău lui Ceban ci pentru că am vrut să scot oamenii din frig și ploaie și să îi trimit spre un loc călduț, de unde puteau fi trimiși spre alte locuri călduțe.
A fost o problemă că nu am avut niciodată o informație clară despre cîte locuri (și dacă) mai sînt disponibile la Moldexpo și alte centre gestionate de primărie ca să știm dacă să mai povestim oamenilor despre Moldexpo sau nu.
Sistemul de triere și plasament, organizat în paralel de primărie și guvern a funcționat ca două lumi separate ce nu se întîlnesc și nu prea colaborează. Oamenii, evident, nu aveau de unde ști asta. Mulți refugiați știau deja de Moldexpo dinainte de a trece granița și căutau să ajungă cu orice preț acolo (cu autobuzul, trenul sau sutele de automobile oferite pe gratis și cu plată de voluntari).
E o problemă că centrele de plasament funcționează neregulat, haotic și imprevizibil. Acum cîteva zile două refugiate care fuseseră cazate la Botanica, într-un centru de plasament în apropierea Spitalului Republican (una din ele face regulat dializă) au fost anunțate că centrul se închide în două ore și trebuie fie să plece la Moldexpo (de unde e dificil să ajungi la centrul de dializă) fie să meargă în altă parte… Asta chiar dacă dimineața directorul centrului de plasament ne asigura că centrul va funcționa cîtă vreme e nevoie. În două ore am găsit o altă cazare, la un cămin al unei universități, dar cîti alți oameni au fost puși în situația asta în care centrele de plasament municipale se deschid (pentru presă) și apoi se închid (pentru refugiate)? Aici e clar vina primăriei și nu ajunge toată apa din Bîc să o spele.
La firul ierbii (la depozite, în punctele de trecere a frontierei) frustrarea e că, în loc să avem un efort conjugat și unic al autorităților vedem că mega-criza refugiatelor și refugiaților e forțată să se plieze pe orgolii personale, calcule electorale, ranchiună și mici răzbunări. Că autobuze nu ajung la Palanca, guvernul nu vrea să se roage de primărie iar primarul așteaptă să fie curtat pentru a trimite autobuze. Că refugiații care ajung la Moldexpo pe frig și ploaie nu sînt oameni ce trebuie ajutați ci…probleme pentru guvern și primărie ori prilej de laudă în presă despre cine mai bine gestionează situația.
Ajung la lucrurile cu care am început: autoritățile cred că participă într-o competiție în care adună puncte pentru ”ajutorarea” refugiaților dar realitatea e că participă de fapt într-un efort idiot de autodiscreditare și demotivare.
Imagine de fundal: Panou informațional improvizat la autogara Palanca.
