Peisajul post-electoral bulgar poate fi rezumat într-o singură frază: totul a decurs conform planului. Caravana a trecut. Câinii care lătrau anul trecut aplaudă acum. Iar stânga este pe moarte.
Acest articol a fost publicat în limba engleză a site-ului, The Barricade, pe data de 17 noiembrie 2021 și în limba română pe Baricada pe 18 noiembrie 2021.
Alegerile din Bulgaria de duminica trecută (14 noiembrie) au ridicat problemele obișnuite pentru oricine care a urmărit măcar tangențial procesul politic al țării.
De ce în cea mai săracă țară din UE, devastată de neoliberalism, acolo unde inegalitatea socială și un sistem de sănătate complet disfuncțional ar fi trebuit să transforme cel puțin jumătate din populație în comuniști revoluționari, stânga continuă să agonizeze?
De ce fac bulgarii aceleași greșeli la nesfârșit? De ce semnează de bunăvoie un cec în alb pentru falși eroi?
De ce pompoșenia aristocratică (Simeon al II-lea), grosolănia ludică (Boyko Borissov) sau feblețea juvenilă cu pașaport canadian (Kiril Petkov) sunt atât de atrăgătoare încât cetățenii bulgari cu drept de vot acceptă că asemenea personaje stranii sunt noii salvatori?
Fiecare dintre aceste întrebări necesită o dezbatere separată, dar firul comun va fi lașitatea și indolența stângii bulgare, capitularea politică și morală în fața adversarilor săi și nepăsarea față de propriul electorat.
Cu toate acestea, examinarea acestor factori și a manifestării lor în acest sezon electoral trebuie să fie precedată de o descriere a două circumstanțe importante. Această caracteristică aproape unică în peisajul politic bulgar manifestată în cadrul recentelor alegeri ne ajută să înțelegem mediul socio-cultural al Bulgariei contemporane mai bine decât orice.
În ciuda previzibilității lor, aceste alegeri au fost relativ interesante; cel puțin în anumite privințe. A fost pentru prima dată când s-au desfășurat concomitent alegeri prezidențiale și alegeri parlamentare. Dar nimic din toate acestea nu contează cu adevărat, pentru că ceea ce va rămâne în memorie va fi o scenă bizară.
La Sofia, la una dintre secțiile de votare, o femeie de vârstă mijlocie a refuzat să dea chitanța comisiei electorale după ce și-a exprimat votul pe calculator, în ciuda faptului că era obligată prin lege să facă acest lucru. Somată să dea hârtia, a a început să fugă. A fost urmărită de membrii comisiei, acești oameni providențiali, și de un ofițer de poliție care se afla în apropiere. În momentul în care aceștia erau pe punctul de-a o prinde, cetățeana a mototolit chitanța, a băgat-o în gură, a mestecat-o și a înghițit-o într-un act de protest și disperare…
Dar să ne întoarcem la alegeri, despre care acum știm aproape totul. Alegerile prezidențiale vor fi prelungite până duminica viitoare din cauza victoriei “zdrobitoare” a actualului președinte Roumen Radev, care și-a demotivat susținătorii până la punctul în care va fi nevoie de un tur de scrutin. După cum s-a afirmat anterior, rezultatul este mai degrabă o concluzie previzibilă – Radev va fi reales.
Mai notabile sunt rezultatele alegerilor pentru Adunarea Națională (parlamentul unicameral al Bulgariei). Șapte partide își vor trimite reprezentanți, dar numai unul dintre ele este considerat de stânga, Partidul Socialist Bulgar (BSP).
Din păcate, acesta se află acum în pragul morții, după ani de agonie sub conducerea actuală a Korneliei Ninova. Retrogradat pe locul cinci, aflat în clasamentul votanţilor împreună cu un plancton exotic pentru Bulgaria, format din liberali (Bulgaria Democratică) și naționaliști (Renașterea), se îndreaptă spre cimitir, trăgând după el un bagaj de “realizări” pe care mulți din dreapta vest-europeană l-ar invidia.
Timp de treizeci de ani, BSP și-a păzit eficient peluza de stânga, împiedicând orice altă organizație să concureze cât de cât în termeni de competiție programatică. În al doilea rând, partidul a implementat un impozit forfetar de 10% în Bulgaria. De asemenea, a trimis trupe în Irak, a invitat Statele Unite să construiască baze militare la Marea Neagră, a sprijinit asaltul deschis al mafiei bulgare asupra serviciilor speciale, a tăiat capul singurului proiect industrial serios în care Bulgaria urma să fie implicată – South Stream – și, în cele din urmă, a declarat război Convenției de la Istanbul și “ideologiei de gen”.
BSP nu a cunoscut niciodată până acum o prăbușire atât de brutală, în ciuda faptului că era în mod clar pe cale să o facă.
Este în întregime vina actualului lider al partidului, Kornelia Ninova. Ideea ei de a etala “conservatorismul de stânga”, de a “proteja familia de gender-iști” și implicarea întregului aparat de partid într-o reprimare internă brutală a oponenților au anihilat complet rămășițele de stângism pe care cei mai mari fani și cei mai fermi simpatizanți ai BSP le mai vedeau în el. Norocul BSP s-a deteriorat de la o alegere la alta. Era imposibil să nu observi, având în vedere că Bulgaria a avut trei alegeri numai în sezonul politic precedent. De mai bine de un an, cercurile de opoziție ale Ninovei, pe care încă nu le-a zdrobit cu instrumentele ei birocratice, au tras cu disperare un semnal de alarmă. Dar președinta era de neclintit și chiar și ieri, după ce a fost dezvăluită întreaga amploare a tragediei din BSP, a declarat reporterilor că demisia “nu este luată în considerare”. După ce a declarat acest lucru, ea a trecut la scenarii apocaliptice pentru “democrația bulgară” dacă prezența la vot rămâne atât de scăzută.
Cu toate acestea, Ninova, în mod convenabil, trece cu vederea un factor critic în preocuparea sa pentru implicarea electorală a cetățenilor – ea însăși.
De la începutul tranziției, BSP a fost de fapt fundamentul “democrației bulgare”.
Da, este mică, plină de handicapuri și dezechilibrată, dar este totuși un fel de democrație liberală. Doar la suprafață acest lucru pare a fi un paradox.
La urma urmei, acesta este singurul partid care funcționează în cadrul paradigmelor stabilite de ordinea politică actuală pentru astfel de organizații. Este un partid care, cel puțin până de curând, avea un electorat cu segmentele sale corespunzătoare: hard și soft. Avea un program cu care nu se obosea în mod deosebit, dar îl folosea în dezbaterea publică și, în mare măsură, și-a consolidat poziția datorită postulatelor sale politice, mai degrabă decât emoționale; precum și datorită istoriei sale. Cu alte cuvinte: a reprezentat o parte a societății bulgare. De asemenea, a servit ca un tampon psihologic pentru majoritatea populației, care tânjea după Republica Populară încă de la începutul anilor 1990.
În istoria recentă a Bulgariei, niciun alt partid nu a îndeplinit cu adevărat criteriul de a fi un partid adevărat. Acestea au fost și sunt cluburi aleatorii, ansambluri de birocrați (din trecut și din prezent), lipsite de principii, complet apolitice și axate exclusiv pe un efort concertat de a jefui tot ceea ce a produs Bulgaria în epoca Jivkov. Frăția destul de ciudată de foști polițiști și mafioți siniștri condusă de Boyko Borisov, adică partidul GERB, este fără îndoială vârful acestei patologii. Să adăugăm – Angela Merkel și colegii ei politicieni au fost cei care au creat și cultivat de fapt acest monstru.
Între timp, tenacitatea lui Ninova a făcut ca electoratul BSP să se dezintegreze. Chiar și cei mai înfocați și uneori temerari susținători ai partidului nu au putut rezista unei presiuni atât de intense. Ei s-au simțit abandonați sau chiar atacați de “partidul-mamă”. Un alt factor care descurajează simpatizanții și activiștii este perfidia ostentativă a Ninovei față de opoziția internă. Campaniile de calomnii și insulte lansate de această femeie ar putea servi drept model pentru departamentul de urmărire penală al Institutului Polonez de Memorie Națională. Este dificil de spus cât de conștientă este această persoană de contextul mai larg al acțiunilor sale, dar rămâne faptul că inițiativele sale au contribuit cel mai mult la scăderea participării la vot, deoarece a dat o lovitură dură propriului electorat, cel mai important grup social pentru “democrația bulgară”.
Obsesia președintelui BSP este acum ‘disponibilitatea pentru dialog’.
Ea speră că învingătorii alegerilor, ”frații din Harvard” (ambii absolvenți ai aceleiași universități), așa cum sunt cunoscuți în Bulgaria, Kiril Petkov și Assen Vassilev, vor fi dispuși să negocieze o coaliție cu ea. După ce un alt “partid” tipic bulgar, Continuăm Schimbarea (PP), pe care l-au format în grabă, a câștigat alegerile, cei doi au declarat tuturor că sunt gata să discute cu toate partidele, cu excepția GERB și a la fel de discreditatei Mișcări pentru drepturi și libertăți (DPS). Deoarece frații Harvard i-au făcut deja cu ochiul Ninovei, este foarte posibil, deși nu este necesar, ca ea să fie implicată în procesul de formare a guvernului. Printre altele, prin utilizarea celebrei sintagme “atingerea unor obiective de stânga cu instrumente de dreapta”. Acest lucru, pe lângă faptul că a demonstrat indolența generală a clasei politice bulgare, a fost un semnal clar pentru BSP de a abandona lupta împotriva “genurilor” și de a se întoarce rapid la pozițiile sale cele mai perfide din vremurile în care de la introducerea impozitului forfetar la începutul secolului. Nu există nicio îndoială că intenția fraților Harvard nu este altceva decât consolidarea și aprofundarea distopiei neoliberale din Bulgaria.
Ninova, pe de altă parte, nu este preocupată de acest lucru. Ea speră doar că, promițând sprijin deplin pentru noul guvern, i se va oferi, dacă nu o poziție ministerială, atunci cel puțin o poziție guvernamentală de “expert”. Ea se va proclama apoi “învingătoare” și “mare strateg” pentru “readucerea BSP la guvernare”. Bineînțeles, această afirmație va fi adevărată doar într-o realitate paralelă în care Kornelia Ninova și clica ei operează de mult timp.
Între timp, în lumea reală,
alți factori determină calitatea unui lider politic. În ultimele 48 de ore, cel puțin câțiva dintre colegii de partid ai lui Ninova au sugerat în mod public ca aceasta să demisioneze imediat. Unul dintre ei, Anton Kutev, care este și purtătorul de cuvânt al guvernului interimar, a făcut un apel similar și a adăugat: “Demisia în aceste circumstanțe necesită curaj personal, motiv pentru care cred că Kornelia Ninova nu va demisiona. Pentru aceasta este nevoie de moralitate și de o personalitate puternică. Ambele calități îi lipsesc în mod clar președintei”.
Pe de altă parte, determinarea lui Ninova de a face rapid o vânătoare de vrăjitoare și de a găsi un țap ispășitor era de netăgăduit. Kristian Vigenin, șeful de campanie al BSP, s-a dovedit a fi vinovatul. Este rezonabil să comparăm această reacție cu cea a altor lideri. De exemplu, Hristo Ivanov și Atanas Atanasov, liderii micii secte de liberali bulgari cunoscută sub numele de Bulgaria Democratică, au acceptat imediat responsabilitatea pentru performanța electorală slabă a partidului lor, în ciuda faptului că vor fi aproape sigur invitați mai întâi la discuții de coaliție cu PP. Chiar și Krasimir Karakacianov, liderul grupării naționaliste VMRO, a demisionat împreună cu restul conducerii partidului, după ce a devenit clar că acesta nu va trimite deputați în Adunarea Națională. În aceste circumstanțe, este dificil să nu se ajungă la concluzia că dreapta bulgară are o busolă morală mai puternică decât stânga bulgară.
Cu toate acestea, deliberările etice sunt mult mai puțin importante în acest moment decât evaluările și concluziile politice. Acestea sunt cele la care stânga bulgară este cea mai deficitară. Cu toate acestea, există câteva figuri, am putea spune, speciale, care continuă să dea speranță celor din stânga care sunt mai fermi.
Elena Ionceva, un europarlamentar bulgar cu convingeri social-democrate destul de stabile și una dintre cele mai active opozante din cadrul BSP, este una dintre aceste persoane. Iată o remarcă pe care a făcut-o în timpul unei conversații cu jurnalista Baricada.org, Kadrinka Kydrinova, pe care a împărtășit-o și pe rețelele sociale.
”Noi, cei din stânga, avem responsabilitatea de a proteja BSP; nu trebuie să permitem ca acest partid să fie scos din politica activă. Stânga bulgară trebuie să fie în fruntea schimbărilor esențiale. Pentru a reprezenta și proteja oamenii muncii, trebuie să luptăm pentru putere. Cu Kornelia Ninova în fruntea partidului, este clar că acest lucru nu se va întâmpla niciodată.
După alegerile din 14 noiembrie, ea a declarat public că problema demisiei sale nu a fost ridicată în cadrul partidului. Așa că, pentru a fi clar, o ridic chiar acum. Înfrângerea partidului este dramatică, după cum o demonstrează rezultatele acestui scrutin și ale alegerilor anterioare. În astfel de circumstanțe, singura măsură adecvată este ca liderii să demisioneze, fără nicio cerere specială. În astfel de circumstanțe, busola morală a oricărui politician indică o singură cale: demisia din proprie inițiativă.
Pentru a treia oară în acest an, rezultatele BSP arată că încrederea în cursul conducerii partidului este în scădere. Unii au crezut că nu se poate mai rău după ce partidul a primit doar 370.000 de voturi pe 11 iulie 2021. Duminică, 14 noiembrie, s-a dovedit că, da, se putea. Numărul de voturi exprimate scăzuse sub 200.000.
Nu există niciun lider de partid european care să nu demisioneze în fața unui astfel de rezultat dezastruos. Stânga bulgară nu merită o astfel de umilință. Sunt încrezător că stânga va fi prima forță politică. Acest lucru este demonstrat de faptul că președintele Rumen Radev se bucură de un sprijin larg și va fi aproape sigur reales pentru un al doilea mandat.
Partidele social-democrate devin din ce în ce mai importante în întreaga Europă. În Bulgaria, Ninova a transformat BSP într-un partid conservator, apropiat de naționaliști și, uneori, în mod deschis în complicitate cu GERB. Chipul lui Ninova nu este chipul schimbării; este chipul status quo-ului.
De mai bine de un an, am avertizat asupra pericolelor pe care le reprezintă alegerile politice ale conducerii partidului. Acceptarea vinovăției de către Ninova pentru înfrângerea BSP nu va slăbi poziția partidului în viitoarele discuții de coaliție. Dimpotrivă, va avea un impact pozitiv, deoarece va trimite un semnal clar partenerilor potențiali că BSP are un viitor și că este un partid responsabil, capabil să-și tragă la răspundere proprii lideri.
A trecut timpul să rupem tăcerea asupra BSP și să ne întoarcem la modelul și cultura politică care ne-a dat putere: dezbatere deschisă, gândire critică, politică socială și soluții progresiste. Nu putem amâna cea mai importantă conversație: cea despre criza profundă a conducerii, lipsa de idei de stânga autentice și incapacitatea de a inspira alegătorii și de a oferi soluții adecvate la problemele lor. Ajunge cu aerele și cu aroganța! Nu vom reuși să reformăm și să schimbăm țara decât dacă vom reuși să ne reformăm propriul partid!”
Ionceva își încheie comentariul într-o notă pozitivă, afirmând că stânga bulgară, unită sub stindardul Partidului Socialist Bulgar, poate lupta pentru autenticitate și independență politică, precum și pentru a conduce schimbări sistemice în țară. Acest optimism necesită multă determinare, dorința de a munci din greu și o seninătate pe care ar trebui să o dorim pentru fiecare activist de stânga bulgar în aceste vremuri dificile.
