Politicile sociale – înțelese ca măsuri de protecție a populației – ocupă o poziție tare joasă în prioritățile partidelor politice moldovenești – undeva sub discuțiile despre limbă, identitate, Mîna Moscovei, credință strămoșească. Mult mai jos decît discuțiile despre despre necesitatea unui ajutor constant pentru business, mediul de afaceri, ”creatorii de locuri de muncă”, economia reală, antreprenori. Și mai jos decît discuțiile despre culoarea pantalonilor/fustelor/ștrampilor/rochiilor/sacourilor/hanoracelor diverșilor demnitari. Mai jos chiar decît bîrfele despre ce bea, mănîncă sau fumează bomondul provincial moldovenesc. Mult mai jos de… Ați înțeles ideea, nu? Ele-s cel mai jos.
În mod tradițional e așa pentru că în mod tradițional establishmentul politic moldovenesc își bate capul de societatea pe care cică o guvernează doar în ajun de alegeri.
Asta ar trebui să avem în minte privind olimpiada de dărnicie socială ce a cuprins scena politică moldovenească care se întinde din decembrie anul trecut încoace.
Ba Parlamentul votează un fel de anulare (inutilă ca și consecință, dar bombastică în calitate de petardă de publicitate) a așa-zisei Legi a Miliardului, ba tot Parlamentul votează scăderea vîrstei de pensionare, ba săptămîna trecută ”stînga off-shore” și Șor cel din exil trăsnesc o măsură prin care va fi compensat consumul de electricitate al cetățenilor pe durata a 2 luni de stare de urgență, ba Guvernul vine cu ideea de a compensa cheltuielile de tratare Covid la domiciliu (la numai un an de la începutul pandemiei!), ba Președinția vine cu inițiativa de a reduce tarifele la gazele naturale.
Ce urmează? Prînzuri gratuite pentru toată lumea la Gălbenuș plătite din bani publici?
E clar, pomenile astea sînt praf în ochi. Unele sînt întîrziate (cum să vii abia la un an după pandemie cu ideea de a compensa cheltuielile legate de tratamentul Covid la domiciliu cînd oamenii anul trecut au scos mii de lei pentru tratament, zeci de mii de lei pentru recuperare și reabilitare? Asta trebuia să o faci în prima zi de pandemie).
Altele sînt pentru mînjit ochii.
Și majoritatea lasă în vigoare schemele de afaceri existente. Ca să fim mai concreți: e una să îți asumi că plătești o parte din factură pentru electricitate pe două luni. E cu totul altceva (și mult mai eficient) să scoți diversele firme căpușă ce umflă prețul la electricitate și care storc bani de la consumatori prin facturi în celelalte 10 luni ale anului. E chiar cu totul altceva să crești pensiile măcar la minimul de existență iar salariile – la salariul de trai. E politică socială adevărată să începi să implementezi, de exemplu, venitul universal necondiționat. Pentru început.
Și poate, lucrul cel mai important, motivația principală a acestei întreceri stahanoviste de politici sociale este… să pună într-o poziție proastă oponentul/oponenta, ori să răspundă la o politică socială promovată de acesta/aceasta prin alta ”mai generoasă”.
Un fel de politici sociale care nu-s pentru societate, ci în primul rînd împotriva rivalilor politici.
Eu le zic politici sociale ”назло”.
Istoria recentă îmi confirmă această perspectivă.
Să începem cu stînga off-shore, adică așa-zișii socialiști locali.
Politica socială a absentat pe agenda PSRM atît pe vremea cît erau în opoziție ”constructivă și glorioasă” (un fel de opoziție cu voie de la vodă) față de oligarhi, cît și pe vremea cînd aveau cam toată puterea în mînă.
Stînga off-shore a preferat să hrănească populația cu sperietori despre gay, pericolul ce planează asupra valorilor creștine din partea celor 2-3 atei din țară, despre trilioanele de migranți sirieni ce sînt gata să năvălească în țară în loc să bage mai multă, știți voi, pîine, spitale, școli și alte chestii.
Igor Dodon, un magnat cu avere, însă fără vreo afacere în spate alta decît ocuparea diverselor fotolii, era mai preocupat să scoată în public în cadrul vlogului său vreun gadget nou de la Apple decît vreo politică socială pentru electoratul său (care, așa cum arată sondajele și cercetările este, probabil, electoratul cel mai sărac: pensionari și pensionare, diverse segmente ale sărăcimii rurale).
Așa a înțeles Vodă să fie de ”stînga”: să le arate săracilor la televizor, la ecranele telefoanelor și calculatoarelor ce divais și-a mai tras președintele și … cît de mult i-a mers lui în viață.
Nici măcar în pandemie, cînd alte guvern și-au dezlegat buzunarele să-și ajute cetățenii, autoritățile moldovenești, conduse de Vodă Vloggerul și de Vodă Socrul Mare (Chicu) nu și-au amintit de politicile sociale.
Așa-zisul ”ajutor” a fost extrem de modest și a venit în două forme: măsuri fără efect (gen scutiri și amînări minime de taxe) și … îndemnul ”Stați Acasă!” (în precaritatea sau în sărăcia ta lucie sau, din contra, cu cele douăzeci de mașini și case ale tale).
Prin primul instrument guvernul se prefăcea că transferă bani de la stat spre cetățeni (nu a transferat), iar prin al doilea – amenzile absurde pentru plimbări în parcuri sau evacuarea gunoiului – guvernul transfera real bani din buzunarele sărăcite ale cetățenilor în ”fondul public”.
Despre politici sociale Vodă Vloggerul și-a amintit în decembrie. Nu pentru că era sfîrșit de an și s-ar fi cuvenit, ca un Moș Crăciun ce se vede în oglindă, să fie mai bun.
Vodă Vloggerul și-a amintit de politici sociale doar…după ce a pierdut alegerile prezidențiale. Cînd a văzut că electoratul a preferat o Mămucă a Națiunii în loc de Tătuc, Vodă Vloggerul și-a dat două palme peste cap și și-a redescoperit pasiunea de socialist, și-a amintit că țara pe care o conduce nu stă chiar la cheremul tuturor ”partenerilor internaționali” și a dat cu pumnul în masă, zicînd că de azi înainte totul va fi altfel.
Astfel s-au născut, și continuă să se nască așa-zisele măsuri sociale din ultimele luni ale stîngii off-shore care și-a dat seama că, dacă nu se împarte, din banii noștri (electricitatea de pomană nu va fi plătită, evident de Corneliu Furculiță ori de Ilan Șor, ci din bugetul public) tot cu noi, atunci riscă să piardă totul.
De aia vocația socială de ultimă oră a socialiștilor e o fumigenă. Îs sensibili la probleme sociale doar pentru că…stau sub riscul de la a fi alungați de la ulciorul cu miere.
În fapt, de dragul păstrării unui loc apropiat de ulciorul cu miere, stînga off-shore a tras peste țară și o panaramă de situație de urgență care, deși nu ajută în nici un fel la combaterea răspîndirii virusului, încurcă excelent tuturor (cît face monumentul de negîndire care a fost interdicția de plimbări în parcuri) și mai ales, păstrează PSM cu o mînă pe lingura de miere cel puțin pentru încă cîteva săptămîni.
…Să trecem și la Vodă de facebook, Maia Sandu. Istoria luptelor pentru egalitate și justiție socială a partidului cu ”solidaritate” în nume e și mai puțină. E drept, PAS are o scuză – nu a fost la putere decît 3 luni de vară și două de toamnă în 2019 așa că nu prea au avut cînd să guverneze, adică să aibă o pîine pe care să trebuiască să o împartă și să o crească.
Dar nici prestația din opoziție nu a strălucit prin dedicație aparte față politicile sociale. De exemplu, lipsa de imaginație politică a guvernului Chicu în construcția unui ajutor masiv în timpul pandemiei, a fost însoțită, de o lipsă de imaginație la fel de evidentă a opoziției (PAS și restul). În loc să forțeze limitele și să impună soluții neordinare pentru vremuri extraordinare, alde opoziția s-a războit cu Vodă Vloggerul pe teme vechi și eterne precum relația cu Rusia (creditul rusesc), relația cu România (vă amintiți de celebra bătălia de sub podul de la Telecentru), statutul limbii ruse etc. Despre rolul de partener al PSRM în ”lupta” de diseminare a virusului la alegerile din Hîncești în martie anul trecut nu mai vorbim acum, ea doar merită amintită.
Un capitol aparte e și insistența lui Vodă de facebook și a partidului ei pentru alegeri anticipate.
Faptul că partidul ei din Parlament a înaintat doi candidați la funcția de prim-ministru care nu au fost votați măcar de propria fracțiune ar trebui să vorbească, dincolo de preferințele electorale, de realitatea că primul punct de pe agenda politică a lui Vodă de facebook este, la fel ca și al lui Vodă Vloggerul, alegerile anticipate. Adică jucăria politică ce aduce mai multă putere.
Unica politică socială a lui Vodă de facebook în acest răstimp – alegerile anticipate. Adică, hai să facem alegeri anticipate. După aia, vedem.
De aia o să afirm că propunerea de revizuire a tarifelor la gaz inițiată de președinție nu are altă motivație decît avansarea unei contra-politici sociale la activizarea ”socială” a rivalilor.
O să sune patetic, dar o să mai amintesc că scenetele astea de așa-zisă luptă se întîmplă în timp de pandemie, cu oameni care mor zilnic și a căror vieți puteau fi salvate, cu alți oameni care privesc cu frică cum cei din jurul lor mor, cu un aparat de stat ce nu se poate mobiliza să-și ajute cetățenii dar se mobilizează excelent pentru a săpa tranșee înainte de marele război electoral. Un stat care și-a vaccinat doar 2.5 % din populație și toate exclusiv din donații.
În fața morții avem dreptul și chiar trebuie să fim patetici.
În fața morții avem dreptul să cerem politici sociale – pensii peste minimul de existență, salarii de trai, investiții în spitale și școli – care-s pentru societate, nu ”împotriva partidului cutare”.
