Corona-criza: măsuri economice utile sau o farsă de 1 aprilie?

Măsurile anunțate cu Caps Lock de prim-ministrul Ion Chicu drept un „NOU SET DE MĂSURI PRO-BUSINESS și PRO-CETĂȚENI”^[1] pe 30 martie s-au concretizat pe 1 aprilie, cînd Guvernul și-a asumat răspunderea pentru un șir de modificări temporare și nu numai a mai multor acte legislative.^[2] Deși Guvernul comunică preponderent despre măsurile referitoare la subvenționarea companiilor în perioada stării de urgență și la mărirea ajutorului de șomaj, Hotărîrea vine la pachet cu un șir de măsuri care sunt evident scoase din sertar și erau pregătite înainte de criză. Mai mult, măsurile Guvernului par a fi luate în stil autoritarist. În lista partenerilor consultați de Guvern apar doar asociații de business și lipsesc cu desăvîrșire sindicatele.^[3]

Despre ce fel de subvenții este vorba și vor fi acestea cu adevărat eficiente?

Vom clarifica din start: subvențiile introduse de Guvern prin HG din 1 aprilie nu sunt echivalente cu finanțarea șomajului tehnic așa cum se întîmplă în România sau statele vest-europene și care au fost descrise într-un articol precedent pe sic.md.

Citește „Corona-criza: avem urgent nevoie de un nou mecanism de protecție a salariaților”

Conform Codului Muncii, oprirea activității unei întreprinderi poate avea două forme: șomajul tehnic și staționarea. Diferența este mai degrabă de durată: șomajul tehnic apare atunci cînd firma are dificultăți pe o perioadă mai lungă de timp, iar staționarea intervine pe perioade scurte de timp, de exemplu din cauza unor incidente tehnice. Regimul remunerării este de asemenea destul de similar și în ambele cazuri firma suportă de una singură costul. Totuși, există o diferență importantă: pe perioada șomajului tehnic contractul de muncă poate fi suspendat prin acordul părților (iar angajatorii au o putere de negociere mai mare și pot impune această suspendare), ceea ce lipsește angajatul de orice drept de indemnizație. Indiferent de regim – șomaj tehnic sau staționare (oricum, denumirea e lăsată la latitudinea angajatorului) – din plățile făcute către angajați se rețin și se plătesc toate cotizațiile și impozitele aplicabile salariilor.

HG din 1 aprilie nu modifică cu nimic cadrul legal de mai sus. Firmele trebuie în continuare să plătească singure salariații pe perioada de inactivitate, indiferent cum se numește aceasta. Ceea ce oferă Guvernul este rambursarea, post-factum, a contribuțiilor sociale și medicale și a impozitului pe venit aferent salariului către întreprindere. Deși se numește subvenție, pentru că practic firmele vor primi transferuri de la Serviciul Fiscal, în fapt este vorba de o scutire.

Ca să exemplificăm: dacă un salariat avea un salariu de încadrare de 7000 de lei, pînă la criza Covid-19 el primea un salariu net de 5753 lei,^[4] iar angajatorul transfera către stat 2822 lei, atunci pe perioada șomajului tehnic indemnizația ar reprezenta 2996 lei (calculată pornind de la 50% din salariul de încadrare), iar taxele angajatorului 1291 lei. Conform HG din 1 aprilie, această din urmă sumă urmează a fi rambursată firmelor după ce este plătită. Nu există nicio prevedere care să indice ce anume vor trebui să facă firmele cu acești bani primiți înapoi.

În practică, vorbim așadar de o scutire mascată sub forma unei subvenții. Acest lucru este important și din perspectiva echilibrelor bugetare. În ultimă instanță, guvernul doar acceptă să încaseze mai puțin pentru ca firmele să-și păstreze salariații. Astfel, statul nu oferă surse de finanțare suplimentare pentru a acoperi costurile indemnizațiilor de șomaj tehnic.

Cum e în alte țări?

Nu la fel se întîmplă în țările care chiar finanțează șomajul tehnic. De exemplu, în România bugetul acoperă o indemnizație de pînă la 75% din salariul mediu brut pe țară pentru angajatorii direct sau indirect afectați de măsurile sanitare, în baza unei declarații pe proprie răspundere.^[5] Deși nu este lipsită de probleme,^[6] soluția pusă în practică de guvernul României este apropiată de modelele din vestul Europei, unde statul acoperă pînă la 100% din costul indemnizației de șomaj tehnic.^[7]

În Republica Moldova, statul joacă așadar un rol minor – nu plătește efectiv șomajul tehnic, ci doar scutește indemnizațiile de taxe.

Subiecți și alți subiecți

Mai mult, subvențiile-scutiri sunt condiționate de aprobarea organelor fiscale și nu vor fi aceleași pentru toată lumea. Hotărîrea Guvernului introduce o diferență destul de ambiguă între „subiecții subvenției” și „alți subiecți.” În primul caz e vorba de cei care și-au sistat total sau parțial activitatea conform deciziilor autorităților și care vor primi rambursarea a 100% din taxe. „Ceilalți subiecți” vor primi doar 60%. Diferențierea dintre prima și a doua categorie se va face probabil în baza listei elaborate de Consiliul Economic pe lîngă Prim-ministru^[8] și în orice caz va ține în ultimă instanță de decizia organului fiscal.

În practică așadar, firmele vor solicita rambursările deja după ce vor transfera contribuțiile și impozitele aferente remunerării personalului inactiv și vor aștepta decizia organului fiscal de a le întoarce sau nu banii. Astfel, angajatorii vor trebui în continuare să suporte costul indemnizațiilor de șomaj tehnic și mulți dintre ei nu vor avea certitudinea rambursărilor în momentul plății cotizațiilor și a impozitelor.

Faptul că măsura este implementată ca o subvenție și nu ca o scutire are probabil o motivație politică: prima arată și sună mai bine decît a doua. Totuși, în această formă apare un efect pozitiv (dorit sau nu de guvern) asupra salariaților vizați și anume continuarea stagiului de cotizare în sistemul asigurărilor sociale pe perioada șomajului tehnic.

În fine, din perspectiva implementării, gestiunea unui număr foarte mare de rambursări de către organele fiscale este un exercițiu nou și complex care poate cauza multe disfuncții într-un sistem care nu este obișnuit să întoarcă bani contribuabililor.

Care sunt șansele ca această măsură să funcționeze și este impactul estimat de guvern unul real?

Rămîne de văzut dacă această soluție va motiva firmele să-și păstreze salariații, deși este puțin probabil ca o reducere a costului șomajului tehnic de aproximativ 30% sau 20% (pentru cele care vor avea doar 60% din taxe rambursate) să motiveze cu adevărat firmele să recurgă la o asemenea soluție. Premierul a estimat rambursările către business la „circa 43% din cheltuielile aferente salariului”,^[9] dar această estimare în mod vădit nu ia în calcul scutirile personale, care reduc esențial ponderea taxelor din remunerările mici, or pe perioada șomajului tehnic plățile către salariați pot fi reduse la jumătate.

În Nota informativă aferentă proiectului de lege, Ministerul Finanțelor estima impactul bugetar al subvențiilor la aproximativ 300 milioane de lei. Dacă este să pornim de la datele disponibile privind numărul de salariați din sectorul real și salariul mediu prognozat pentru 2020, suma estimată de guvern ar putea acoperi 100% din taxele aferente indemnizației de șomaj tehnic pentru 100 mii de salariați timp de 2 luni, perioada pentru care a fost anunțată starea de urgență. Numărul pare exagerat de mare, din mai multe motive:

• în primul rînd, este puțin probabil ca 22% din salariații din sectorul real să intre în șomaj tehnic sau staționare,
• în al doilea rînd, o parte din firme vor primi rambursări de doar 60%, iar altele nu vor primi niciun fel de rambursare,
• în al treilea rînd, nu este foarte clar care firme se vor califica și care nu pentru primirea subvenției.

Modul practic în care va fi implementată măsura urmează încă să fie definit și în acest moment este neclar ce va însemna „sistare parțială” a activității în interpretarea organelor fiscale. Numărul de întreprinderi care vor beneficia de această măsură e greu de estimat, pentru că nu există surse transparente care să arate în ce măsură firmele au recurs la șomajul parțial în această perioadă.

Sunt celelalte măsuri utile?

În afară de subvenționarea firmelor în șomaj tehnic, guvernul a mai luat o serie de măsuri: amînarea taxelor locale și restituirea sumei contribuțiilor de asigurări sociale pentru titularii de patentă pentru perioada de inactivitate. Aceste măsuri sunt totuși minore, ceea ce este vizibil și în impactul estimat de Ministerul Finanțelor, de doar 20 milioane de lei – un cost probabil și în acest caz rotunjit în sus.

Mai semnificativ, guvernul a anunțat o serie de măsuri pentru susținerea șomerilor și a familiilor cu venituri mici. În ambele cazuri este vorba de majorări ale plăților: pentru șomeri pînă la cel puțin 2775 lei (echivalent cu cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real), iar pentru familiile cu venituri mici cuantumul venitului lunar minim va fi mărit de la 1107 lei pînă la 1300 lei (respectiv de la 775 lei la 910 lei pentru fiecare alt membru adult al familiei și de la 553 lei pînă la 975 lei pentru fiecare copil). Deși sunt utile, aceste măsuri se adresează unui număr relativ redus de beneficiari: la finalul anului 2019, ANOFM avea înregistrați 16599 de șomeri,^[10] iar programul de ajutor social avea 43542 de beneficiari.^[11] Dacă în cazul ajutorului social costul creșterii poate fi estimat la aproape 25 milioane de lei pentru o perioadă de 2 luni, cheltuielile suplimentare pentru mărirea ajutorului de șomaj sunt mai greu de calculat.

E simplu să fii șomer

Costul total al ajutorului de șomaj pe perioada situației de urgență depinde de numărul de șomeri, care este de așteptat să crească – guvernul a anunțat o simplificare a condițiilor de eligibilitate, dar procedura va necesita în continuare parcurgerea unor pași birocratici.^[12] Dacă numărul de șomeri ar atinge 20 de mii în prima lună și 40 de mii în luna a doua a stării de urgență (un scenariu de altfel destul de generos în termeni de rată de intrare în șomaj), costul suplimentar al ajutoarelor de șomaj (peste sumele bugetate) ar fi de 157 milioane de lei. Acești bani ar fi putut acoperi șomajul tehnic în valoare de 50% din salariul mediu pe economie pentru 20 mii de salariați timp de 2 luni cu păstrarea locurilor de muncă!

În total, estimările noastre arată un cost total al celor două măsuri sociale de pînă la 182 milioane de lei pe o perioadă de 2 luni (valoarea ar putea fi și mai mică dacă în șomaj vor intra mai puțini oameni), semnificativ mai puțin decît cel rezultat din calculele Ministerului Finanțelor, de 264 milioane de lei.

Republica Moldova poate intra în istorie drept prima țară unde indemnizația minimă de șomaj e mai mare decît salariul minim.

Pentru anul 2020, Guvernul a bugetat un fond total de 51,9 milioane de lei pentru ajutoarele de șomaj. Distribuit unui număr de 16,6 mii de persoane (cîți șomeri erau la final de 2019), acest fond acoperă ajutoare de șomaj de doar 260 lei pe lună în medie. În comparație cu această sumă, valoarea de 2775 lei anunțată de guvern poate părea foarte ridicată și chiar… atrăgătoare.

Practic, odată cu aplicarea acestui ajutor de șomaj tranzitoriu, vom fi într-o situație în care un șomer va cîștiga mai mult decît un angajat cu salariul minim de 2775 lei și chiar decît unul cu salariul legal de 3200 lei (nu în șomaj tehnic!), pentru că din salariile celor cu contracte de muncă se rețin contribuțiile sociale și impozitul pe venit! Republica Moldova poate intra în istorie drept prima țară unde indemnizația minimă de șomaj e mai mare decît salariul minim.

Mai mult, noul ajutor de șomaj este mai mare decît indemnizația de șomaj tehnic pe care ar primi-o un salariat cu salariul de încadrare de 7000 de lei! Conform datelor BNS, aproape 65% din salariații din Republica Moldova au un salariu sub acest prag.^[13] Cu alte cuvinte, pentru aproape două treimi din salariați ajutorul de șomaj în caz de concediere ar fi mai mare decît indemnizația de șomaj tehnic în caz de păstrare a locului de muncă. Acest lucru ar putea justifica concedierile și stimula plecările voluntare ale salariaților, chiar dacă firmele și-ar dori să implementeze șomajul tehnic.

În aceste condiții, oamenii concediați care vor intra direct în șomaj ar putea avea falsa siguranță a unui venit care nu este decît temporar, iar odată cu terminarea stării de urgență s-ar regăsi fără loc de muncă și cu un ajutor de șomaj (redus la nivelul pre-urgență) infim.

Surprize-surprize

De fapt, doar primele 5 din cele 24 de articole ale HG din 1 aprilie introduc măsuri expres necesare pentru gestionarea efectelor economice ale stării de urgență. Celelalte prevederi, foarte numeroase de altfel, sunt introduse în HG pentru a rezolva de urgență și cît mai simplu posibil o serie de alte chestiuni aflate pe agendă. Cu alte cuvinte, guvernul încearcă să împuște vreo douăzeci de iepuri dintr-un foc.

Multe dintre modificările propuse sunt de formă, vizînd ajustări ale textelor legale pentru a corespunde mai bine reformei fiscale făcute în 2018. Dar o serie de modificări sunt substanțiale.

Modificările sunt eșalonate în timp: unele întră în vigoare la data publicării, altele de la 1 mai 2020, 1 iulie 2020 sau chiar 1 ianuarie 2021.

În lungul șir de schimbări legislative, cel puțin două merită o atenție deosebită.

Prima reprezintă reducerea cotei TVA de la 20% la 15% pentru produsele alimentare și sectorul HoReCA cu valabilitate dincolo de perioada stării de urgență. Sectorul HoReCa este printre cele mai afectate de măsurile de carantină și reducerea cotei TVA nu va ajuta în mod direct hotelurile, cafenelele și restaurantele să traverseze această perioada. Totuși, reducerea cotei TVA a fost intens solicitată de reprezentanții sectorului anul trecut, de aceea decizia guvernului vine în acest moment să consoleze oarecum reprezentanții acestui sector. Oarecum.

A doua este și mai cuprinzătoare. În textul HG, Guvernul strecoară o reformă fiscală asupra salariilor, care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2021 și care constă în transferul asigurărilor sociale plătite de angajat în sarcina angajatorului și a contribuțiilor medicale integral în sarcina angajatului. Măsura va avea drept efect creșterea costurilor totale ale companiilor, a veniturilor nete ale salariaților și a încasărilor la buget. Calculate în baza salariului mediu prognozat pentru 2020, efectele vor fi de 1,2% pentru costul total al angajatorului, 1,6% pentru veniturile nete ale salariaților și 0,4% pentru încasările la buget.

Dincolo de utilitatea și oportunitatea acestei reforme fiscale, în mod normal asemenea decizii ar trebui să facă obiectul unor discuții tripartite între partenerii sociali (Guvern, patronate și sindicate) și să fie dezbătută în Parlament, nu să fie introduse de urgență, într-o perioadă de criză sanitar-economică, cu 9 luni înainte de implementarea efectivă. În orice caz, este evident că această reformă nu este în niciun caz stringentă și utilitatea ei pentru starea de urgență este nulă.

Ce concluzii ne putem face?

Este clar că guvernul, ca și întreaga societate, se află într-o perioadă dificilă și atenția guvernanților este canalizată asupra luptei cu coronavirusul și gestionarea efectelor epidemiei, inclusiv prin săparea anticipativă de gropi pentru victime.^[14] Situația este gravă nu numai din perspectivă sanitară, dar și în privința felului în care guvernul a ales să gestioneze impactul economic.

Cadrul legal a fost relaxat la maximum pentru ca firmele să poată concedia cu ușurință angajații, iar ajutorul de șomaj pe perioada carantinei a fost ridicat la un nivel care să atenueze pe termen scurt impactul pierderii locurilor de muncă.

Subvenția anunțată de guvern pentru firmele care vor opta pentru șomajul tehnic (sau staționarea, mai mult sau mai puțin echivalentă) este de fapt o scutire de contribuții și taxe cu efect minor asupra capacității firmelor de acoperi cu forțe financiare proprii costurile inactivității. Republica Moldova este departe de țările europene în implementarea unor măsuri care să ajute firmele să-și păstreze salariații în această perioadă.

Prin acordarea unui ajutor de șomaj mai mare decît șomajul tehnic aplicabil în majoritatea firmelor, guvernul a arătat că preferă să orienteze mijloacele financiare spre persoanele aflate în afara relațiilor contractuale de muncă (șomeri), în loc să apere cu adevărat persoanele în relații contractuale de muncă (șomajul tehnic). De fapt, guvernul stimulează concedierile și plecările voluntare ale salariaților, ajutînd indirect angajatorii pentru care cea mai comodă soluție este să dea oamenii afară.

Costul global al măsurilor adoptate de guvern, anunțate la nivelul de 816 milioane de lei, sunt foarte probabil puternic supraevaluate. În primul rînd, chiar și în Nota informativă a Ministerului Finanțelor doar 584 milioane de lei sunt direct atribuiți măsurilor care vizează susținerea firmelor, a familiilor vulnerabile și a șomerilor în perioada stării de urgență, restul „impactului bugetar” reieșind dintr-un număr foarte lung de modificări permanente ale cadrului legislativ, care nu vizează în mod direct carantina. În al doilea rînd, din cele 584 milioane de lei, mai mult de jumătate reprezintă o estimare a valorii scutirilor care urmează să fie acordate, deci nu o cheltuială în adevăratul sens al cuvîntului. În al treilea rînd, așa cum am arătat mai sus, cheltuielile aferente suplimentării sprijinului social și a măririi alocației de șomaj sunt și ele foarte probabil supraevaluate.

Per total, faptul că guvernul a utilizat ocazia asumării răspunderii pentru a introduce nu doar măsuri care sunt mai mult sau mai puțin necesare pe perioada carantinei, dar și modificări legislative de fond în mai multe legi fundamentale ale țării, neprioritare la această etapă, reîntăresc imaginea unui guvern cu apucături autoritare care ignoră partenerii sociali (sindicatele, patronatele) și se substituie organului legislativ în această perioadă dificilă.

REFERINȚE: 

1. Postare de Ion Chicu, 30.03.2020, facebook.com ↩︎

2. Hotărîre de Guvern pentru angajarea răspunderii asupra proiectului de lege privind instituirea unor măsuri de susținere a cetățenilor și a activității de întreprinzător în perioada stării de urgență și modificarea unor acte normative, gov.md ↩︎

3. Postare de Ion Chicu, 30.03.2020, ibid. ↩︎

4. Calculator salarii brut – net – total 2020, salarii.com ↩︎

5. Șomajul tehnic. Tot ce trebuie să știi dacă ești angajator, wearehr.ro ↩︎

6. Șomajul tehnic: 8 probleme la ordonanța de urgență 30/2020, pentru firme, startupcafe.ro ↩︎

7. Corona-criza: avem urgent nevoie de un nou mecanism de protecție a salariaților, sic.md ↩︎

8. Consiliul Economic al Prim Ministrului: Obligații, interdicții, restricții prevăzute de actele emise de CNESP și CSE (COVID-19) aplicabile activităților persoanelor juridice de drept privat, consecon.gov.md ↩︎

9. Postare de Ion Chicu, 30.03.2020, ibid. ↩︎

10. RAPORT STATISTIC privind măsurile de ocupare şi protecţie socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, realizate de către agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă ale Republicii Moldova în ianuarie – decembrie 2019, anofm.md ↩︎

11. Ministerul Sănătății îl contrazice pe Dodon: Chiar și cei cu televizor pot beneficia de ajutor social, jurnal.md
    Conform bugetului Ministerul Sănătății, Muncii și Protecţiei Sociale, mărimea medie a ajutorului social reprezintă în jur de 80% din cuantumul venitului lunar minim garantat. Vezi Bugetul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecţiei Sociale, 2019 ↩︎

12. Înregistrarea cu statut de șomer, angajat.md ↩︎

13. Repartizarea salariatilor conform marimii salariului calculat pentru luna septembrie, pe activitati economice, 2018-2019, statbank.statistica.md ↩︎

14. Moldova: 1500 de morminte pentru oameni încă vii, dw.com ↩︎

Marcel Spatari este economist, director Syndex România.

Acest articol a apărut inițial pe SIC.MD.