În secolul acesta, în care femeile încă se luptă împotriva violenței structurale și instituționale, împotriva violenței domestice, împotriva stereotipurilor, în care femeile sunt ucise doar pentru că sunt femei…un grup de poeți locali pășuniști au găsit că e hazliu să facă un recital ce are în titlu fraza „Femeia – cel mai bun prieten al omului”.
Ei cred că asta e hazliu.
…În Moldova secolului 19, femeia era considerată ființă sub-umană, femeia nu avea dreptul să citească, să dețină proprietate, să lucreze, să depună mărturie în judecată împotriva bărbaților…
Grupul Poetelor care chiar scriu Poezie vine cu o replică pășuniștilor care încă mai trăiesc în secolul 19.
Femeia - cel mai bun prieten al omului.
Bărbatul are în general o părere foarte bună despre sine însuși
O părere atât de bună, încât
de la începuturi a decis singur (și nesilit de nimeni)
că El și doar El a fost pus stăpân al pămîntului,
în centrul Universului
și s-a numit pe sine Om
adică ființă rațională
iar toate celelalte ființe
(plante, pietre, animale, sclavi, femei)
au fost subjugate
în categorii
non-umane
sub-umane
în ființe ne-gânditoare.
Pe când lumea era încă foarte mică –
atât de mică încât hotarele ei
se contopeau cu hotarele vizibile ale orizonturilor,
pe când egoul bărbaților era deja foarte mare –
atât de mare încât hotarele sale
se contopeau cu hotarele vizibile ale orizonturilor lumii
bărbații credeau în modelul geocentric –
o teorie cosmologică
abandonată azi
conform căreia bărbații se află în centrul universului
iar toate stelele, planetele, femeile și celelalte corpuri
orbitează în jurul lor.
Odată, prin 1543
când femeile nu erau admise în școli și universități,
pe vremea când femeile din familii bogate
puteau să învețe să citească doar dacă
un tutore plătit de vreun bărbat
le învăța să brodeze, să coase, să danseze
să croșeteze, să cânte la pian,
să gătească
și printre altele
să citească doar cărți permise creierului feminin –
cărți care să nu pervertească ”natura” feminină
cărți care să nu le obosească
cărți care să nu le facă prea mult să gândească
pe vremea când
femeile sărace
puteau să învețe să citească
doar cu plata propriei vieți –
călugărindu-se –
pe acea vreme
însuși un bărbat, Copernic, a exercitat o violență simbolică asupra
stăpânilor universului
și a strămutat bărbații din centrul universului –
în centrul lumii
iar bărbații umiliți și trădați
au acceptat să creadă de bunăvoie și nesiliți de nimeni
că bărbații se află în centrul lumii
iar toate femeile și celelalte corpuri
orbitează în jurul lor.
Odată, prin 1791, când bărbații
se mai credeau în centrul lumii
o femeie pe nume Olympe de Gouges
îndrăznește să proclame
că femeia este om.
Revoluție.
Libertate. Egalitate. Fraternitate.
(evident, doar între bărbați)
În scurt timp,
capul femeii care a îndrăznit
să gândească
se tăvălește pe jos –
de ghilotină secerat
Odată, prin 1893, când bărbații continuau
de bunăvoie și nesiliți de nimeni
să creadă că se află în centrul lumii –
că sunt stăpânii lumii
că pot decide cine să trăiască
cine să citească
cine să legiuiască
femeile câștigă
în Noua Zeelandă,
pentru prima dată
dreptul la vot.
bărbații sunt înfuriați și revoltați –
cetatea este asaltată.
Odată, prin 1908,
când bărbații înfuriați și revoltați
se mai credeau în centrul lumii
15 000 de femei, obosite și revoltate,
cereau dreptul la vot
și dreptul la muncă.
Odată, prin 1975,
8 martie a fost declarată
ziua în care femeile celebrează
eforturile a mii de femei
de-a lungul timpului
care au luptat
pentru
dreptul de a citi și scrie
dreptul la viață și sănătate
dreptul la muncă
dreptul femeii
de a fi Om.
De atunci și până astăzi,
pământul nu mai este plat
soarele nu se mai învârte în jurul pământului
de atunci și până astăzi
bărbatul continuă de bunăvoie (și nesilit de nimeni)
să creadă că El este Omul
și Omul este în centrul lumii.
