Se vorbește destul de mult în aceste zile de după alegeri despre diverse scenarii post-electorale. Unul din ele – o coaliție între PSRM și ACUM – pare să încingă spiritele. O asemenea alianță de conjunctură ar fi rațională (dacă nu „logică”) dintr-un anumit punct de vedere – ambele formațiuni au articulat mesaje anti-oligarhice în ultima campanie electorală. Totuși, criticii unui asemenea scenariu au expus piedici substanțiale în realizarea unei asemenea coaliții: cooperarea dintre fracțiunea PSRM din Parlament și președintele Dodon cu guvernarea coagulată în jurul PD în ultimii patru ani; campania agresivă de discreditare a candidatei PAS-PPDA în alegerile prezidențiale din 2016 (să ne amintim doar de știrea falsă cu cei 30 de mii de sirieni), cu unele ecouri și în alegerile din 2019; afinitățile pro-rusești (mai exact, pro-Putin) ale PSRM și mai ales ale liderului lor informal I. Dodon; luările de cuvânt contrarii drepturilor omului ale președintelui Dodon și ale altor activiști PSRM. Și totuși există numeroși susținători vocali ai celor două formațiuni care cheamă liderii celor două forțe politice la înțelegere și compromisuri pentru a forma o coaliție ad-hoc, tehnică și de moment cu scopul de a elibera instituțiile statului din captivitatea clanului Plahotniuc și de a organiza alegeri anticipate, în condiții corecte (s-a creat și un grup pe Facebook „ACUM+PSRM = alegeri anticipate LIBERE”. Un asemenea proiect, fie și provizoriu, nu este însă lipsit de riscuri.
Am propus unor experți să se pronunțe pe marginea unei eventuale coaliții (de conjunctură) PSRM-ACUM pentru a scoate în evidență avantajele și dezavantajele/ riscurile unui asemenea scenariu.
Iată întrebările pe care le-am adresat experților:
- Ce părere aveți despre o coaliție de conjunctură (și provizorie) între ACUM și PSRM pentru a forma un guvern de compromis, cu scopul de a elibera instituțiile statului din captivitate?
- Care credeți că ar fi cele mai importante avantaje și eventuale dezavantaje ale unui asemenea scenariu?
Și iată comentariile experților care au acceptat să participe la acest exercițiu (în ordinea în care au răspuns).
Victor Ciobanu:
Nu putem vorbi de o alianță dintre ACUM și PSRM din multiple motive. Ceea despre ce putem vorbi e o coaliție ad-hoc pentru demafiotizarea statului și o guvernare tranzitorie, strict limitată în timp care își va propune scoaterea din captivitate a principalelor instituții ale statului și organizarea unor alegeri noi libere și corecte. Punct. Acest lucru trebuie declarat din start pentru a se evita tot felul de speculații. 2. Acest scenariu pus pe cântar are avantaje mult mai grele, de fond – scoaterea statului de sub controlul cvasi-total al unui regim cleptocrat, deconectarea instituțiilor de la telecomandă, asigurarea unui proces electoral echitabil (or, aceste alegeri au fost fraudate la greu, indiferent de calificativele oportuniste ale instituțiilor internaționale de monitorizare – iarăși, am rămas ostaticii geopoliticii false) nu poate fi contrabalansat de eventualele pierderi de imagine locale care se vor specula. Țara și cetățenii vor avea doar de câștigat. Ar fi o mișcare politică matură și asumată, spre deosebire de eventuala păstrare a virginității ideologice fără nici un impact real care va conduce la degradarea în continuare a țării…
Având în vedere metodele de operare ale guvernării, acest scenariu va fi greu de realizat tehnic, nu și imposibil.
Alexei Tulbure:
În opinia mea o coaliție antioligarhică (temporară – nu cred în stabilitatea ei pe termen lung) este imperativă. Pentru că derivă din voința populară din rezultatele votării. Majoritatea alegătorilor au votat pentru dezoligarhizarea țării (peste 60%), iar forțele pentru care au votat ei (PSRM și ACUM) au mers în alegeri sub lozinci antioligarhice. În opinia mea anume o astfel de „coaliție antioligarhică” este firească… dacă vorbim de democrație, suveranitatea poporului, etc.
Avantajele sunt evidente. Prin dreptul și voința suverană a parlamentului proaspăt ales se eliberează instituțiile de reprezentanții grupării Plahotniuc și se creează premise elementare pentru un scrutin democratic, care, in opinia mea, trebuie să urmeze după crearea unei noi CEC, alegerea unui nou procuror general, schimbarea CSM și a componenței Curții Constituționale (CC). Revenirea la norme democratice elementare va fi începutul unei munci de reabilitate a democrației în Moldova. Este mult de lucru în toate domeniile, în primul rând educație, protecția muncii, protecția socială etc.
Dezavantaje nu văd. Riscuri – da. Unul este ca ACUM și PSRM nici nu vor înțelege care este misiunea lor în forul legislativ suprem al țării. Noi avem nevoie să ieșim din tiparele „politicii moldovenești”, asta este de fapt ceea ce se propune. Nu sunt, însă, sigur că o pot face anume aceste două forțe politice.
Bogdan Țîrdea:
Nu avem astăzi validate mandatele de Curtea Constituțională. Nu avem validate alegerile. PSRM a contestat alegerile în 6 circumscripții uninominale. Despre ce coaliții și negocieri putem discuta, dacă nu cunoaștem nimic, câți deputați avem, e validat mandatul sau nu? Haideți să trecem peste aceste etape și atunci vom discuta. Oricum, noi vedem 4 scenarii posibile.
- a) alegeri anticipate
- b) PSRM trece în opoziție
- c) alianța tehnică ACUM-PSRM
- d) alianța PSRM-PD.
Deci, orice scenariu credem că este posibil. Totul depinde de context, de capacitățile de comunicare ale liderilor, de consens și de voința politica. Și da, factorul extern e unul extrem de important. Deja observăm presiuni din Romania ca să fie recreată AIE-5. Avem ce avem. Respectiv, actorii implicați să-și asume toate consecințele.
Alina Radu:
Personal nu cred în funcționalitatea unei coaliții dintre ACUM și PSRM, nici în posibilitatea creării unui guvern de compromis. Or, dacă numeric, o asemenea coaliție ar dispune de suficiente voturi pentru ca o asemenea idee să aibă sprijin parlamentar, inclusiv pentru un eventual nou Guvern, sau pentru un nou șef al Procuraturii, de facto acest vot nu poate funcționa, din cauza modului foarte diferit de a înțelege democrația și guvernarea. Bănuiesc că deja cele 2 formațiuni care constituie blocul ACUM au divergențe pe multe chestiuni, având, totuși, principii comune, pe când PSRM se situează pe partea opusă a eșichierului politic, dar și pe partea opusă a principiilor declarate de transparență, standarde europene, luptă cu corupția. Dar, în primul rând, un asemenea fapt îmi pare neverosimil la această etapă, ținând cont de comportamentul abuziv al liderului PD, care nu a demonstrat că știe să își asume pierderile politice. Deci, o discuție despre orice coaliție care îl exclude pe liderul PD, care se produce înaintea validării mandatelor – va rezulta cu un exercițiu de abuz instituțional al lui Vlad Plahotniuc, care își va asigura prin toate instrumentele legale dar mai ales ilegale (inclusiv prin posibile invalidări ale mandatelor, arestări, dosare, condamnări, alte abuzuri ale puterii), o majoritate în favoarea sa. Cred că e foarte devreme să se vorbească de posibile coaliții înaintea validării mandatelor. Desigur, e bine să se facă planuri și scenarii, multe și diverse.
2.Avantaje: Pentru ca socialiștii să inițieze un dialog cu cei de la ACUM, ”ar fi logic” (parafrazând sloganul lor electoral) să își ceară scuze pentru multiplele mesaje neetice sau atacuri la persoană cu privire la statutul marital sau genul liderei PAS, sau cu privire la falsurile despre imigranți atribuite de către media socialiștilor acestor adversari politici. Acest limbaj a persistat și pe parcursul campaniilor anterioare, deci e un avantaj pentru un partid cu probleme de respect față de drepturile omului, dar și pentru societate – un eventual exercițiu al scuzelor publice. Pentru lansarea unei astfel de coaliții, ambele formațiuni va trebui inițial să își asume angajamente publice anti-corupție, anti-oligarhie, pro-transparență, inclusiv un șir de măsuri ”punitive” pe care și le asumă în cazul încălcării acestui angajament. Angajamentele publice sunt un exercițiu interesant pentru public.
Dezavantaje: Dezamăgirea electoratului ambelor formațiuni și deteriorarea și mai adâncă a încrederii cetățenilor în exercițiul alegerilor. Posibilitatea coruperii unui șir de deputați de către PD, care ar deturna coaliția, înainte ca aceasta să acționeze.
Ion Tăbârță:
1. Nu cred că o astfel de coaliție este posibilă, din mai multe motive. Un prim motiv ar fi că blocul ACUM este o construcție eterogenă și este greu de crezut că este posibil acordul marii majorități din membrii blocului să accepte o coaliție cu socialiștii. Pentru mulți din ei ar fi contrar principiilor lor vitale. Al doilea, noi nu știm cât de unit este PSRM pe interior. Faptul că de la ei în perioada 2015-2018 nu au plecat deputați nu denotă unitatea lor, ci mai degrabă că acest lucru nu și l-a dorit PDM. Mai multe surse spun că în cadrul PSRM sunt „bursieri” ai PDM, care în orice moment se pot desprinde de la socialiști și migra spre democrați. Trei, ține de funcționalitatea noi construcții. PSRM și ACUM sunt atât de diferiți, încât le-ar fi foarte greu să-și ajusteze pozițiile pentru a adopta un plan bine stabilit de funcționare.
2. În versiune ideală, această coaliție ar trebui să dezoligarhizeze Republica Moldova, aducând-o pe făgașul democratic. Însă în mod practic, ea poate constitui fie o vendetă personală care va duce la schimbarea unui clan cu altul la conducere, fie poate duce la întărirea pozițiilor Federației Ruse în Republica Moldova, cu o ulterioară „transnistrizare” prin federalizarea ei. Nici într-un caz, nici în altul, nu va fi vorba des democratizarea Republicii Moldova.
Igor Boțan:
1. O coaliție de conjunctură se poate face cu un inamic, să zicem, ideologic, dar în care, oricum, poți avea încredere. Ar putea oare ACUM avea încredere în PSRM, știind că liderii acestui partid au jurat sub semnătură că nu vor părăsi vreodată fracțiunea PCRM, iar peste o jumătate de an au făcut-o? Apoi, noi știm cu ce se termină cele mai celebre „compromisuri” istorice. Citadela comunismului – URSS, și pilonii capitalismului – UK și SUA, erau dușmani ideologici de moarte, dar pentru a învinge un dușman comun – nazismul, au făcut o coaliție. Când inamicul comun a fost răpus, a început războiul rece în care au învins cei mai puternici. Va fi ACUM peste o jumătate de an sau peste un an mai puternic decât PSRM? Mă îndoiesc.
2. Răspunsul la această întrebare transpare din răspunsul la prima întrebare. Compromisuri foarte riscante fac doar cei cu „așii în mânecă” sau cei cu înclinații sinucigașe. Practic nimeni nu pune la îndoială existența cartelului politic PSRM-PDM. De aceea, o coaliție de conjunctură între ACUM și PSRM, partenerul de cartel al PDM, poate fi avantajoasă pe termen lung doar pentru partenerii de cartel.
P.S. (Petru Negură):
Ca să testăm necesitatea unei coaliții (de conjunctură, provizorie) ACUM-PSRM, am putea inversa puțin ecuația problemei pentru a vedea nu doar posibilele avantaje sau dezavantaje ale unui asemenea scenariu, ci și ce s-ar întâmpla în cazul în care acest scenariu de alternativă nu ar fi urmat. Or, celelalte scenarii nu sunt o taină pentru nimeni. Scenariile principale sunt fie o coaliție PDM-PSRM (cu sau fără Șor), fie formarea un guvern minoritar cu colaborarea (citește: coruperea) unor deputați de la PSRM și ACUM (pentru a da mai multă legitimitate politică noii construcții hibride).
În sfârșit, ne putem întreba care ar fi scenariul, din toate cele existente, pe care l-ar prefera cel mai puțin oligarhul.
Sursă imagine de fundal: noi.md
eu o sa comentez in subsol:
Ce mă amuză, în șirul discuțiilor despre o posibilă coaliție anti-Oligarh este operațiunea de înălbire (involuntară, probabil) a PSRM…
Și asta e vorba de un partid care a utilizat discurs semi-fascist (hoarde de migranți ne invadează – patria e în pericol, gayii amush amush ne freaca pe toti, ortodoxia e in pericol, gayii și feministele is vinovați de toate, drepturile și libertățile îs capricii etc etc).
Și e un partid care a cam legiferat toți pilonii sistemului oligarhic – sistemul electoral mixt, fragilizarea drepturilor muncii, reforma fiscală, reforma administrației centrale, vînzarea de către Șor a combustibilului în duty-free.
Între timp au făcut și niște ruble, prin ofșoruri, prin fundații, ca și Plahotniuc.
Încă 5 min și partidul lui Igor Dodon ajunge să apară ca fiind victimă a regimului…
Salut. Dl Tirdea nu mai e expert odata ce e politician. Cum freestyler si cintatul cu back-up nu e tot aceeasi.
Petru, parearea mea subiectiva e ca cel mai inconvenabil scenariu pentru PUTEREsunt alegerile anticipate. Si daca ai observat deja mai multi experti din diferite paliere sugereaza ca alegerile nu schimba nimic.
SCHIMBA. Puterea nu are parlamentul functional si va fi intr-un fel de STAND-By. Nu cred ca anume aceata putere are capacitate de STAND-by. Cu stima, M.
ps. Vitalie, am satisfactia ca experii puterii o sa citeasca textul lui Petru. Sunt convins.
pps. STAND-by-ul poate duce la o erodare, dar si permite actorilor care ar putea aduce schimbarea, sa depuna un efort real de convingere a populatiei.
pps. si e cinic ca PDA include Partidul Nostru pe anumite liste, dupa ce au fost la proteste impreuna (ianuarie 16). Si stii ce e distractiv, nu stiu daca mai este inregistrarea pe youtube. Atunci cind au avut marsul comun, si Renato a dus oamenii primprejur, pina la Buiucani, la un moment dat au diisparut din fruntea colonanei si Ceban si Nastase. 😉 S-au speriat?
А нахрена козе баян?
Comportamentul presedintelui Dodon lasa de banuit ca el nu doreste sa repete soarta lui Filat si Platon si e foarte posibil ca dosarele nu trebuiesc inventate. Sa lupte cu oligarhia pot numai cei ce nu au pufusor pe botisor, deci, o coalitie antioligarhica nu e posibila.
Cea mai rea situatie este la ACUM. Pe de o parte coalitia cu PSRM fara rezultate (dar rezultatele nici macar teoretic nu pot fi) va disttruge partidele, pe de alta parte apusenii ii vor impinge spre coalitie cu PD care poate face excelent numai un lucru – sa distruga tot de ce se atinge, PD este toxic pentru ACUM.
Cred ca discutiile despre felurite coalitii nu au nici un rost, Plahotniuc are un numar suficient de „idioti utili” si ca sa disperseze opozitia il va lasa in opozitie pe Dodon care in cazurile necesare se va umfla ca curcanul, va spune ca aceasta este idea lui (ca in cazul cu sistemul mixt) si va vota „cum trebuie”
Cred că cel mai puțin ar prefera anticipatele. Iar politologii/expertii/ angajati sau neangajati, deja sugereaza faptul ca anticipatele nu schimba nimic. Deci Petru anticipatele.
„Analistii” ar fi bine sa porneasca cu o variantă de continuare a frazei:
„Dacă as fi Plahotniuc si as avea arsenalul de posibilitati ale lui Plahotniuc, atunci, as proceda in felul urmator: ……”
Si atunci lucrurile ar fi mai clare.
de ce opoziția nu se poate „decide„ daca PSRM e binom sau antioligarhic ?
Salutare!
In primul rand, apreciez calitatea si echilibrul comentariilor…
@Vitalie:
Cred ca ceea ce semnalezi tu in legatura cu „inalbirea” PSRM e un procedeu retoric, la fel cum e acela de a-i declara fascisti sau nazisiti (am auzit si din astea…). Este bine sa pastram un ton echilibrat si precis in formulari, pentru a spune lucrurile pe nume (daca PSRM e fascist sau semi-fascist, atunci banalizam fascismul real).
E mai grava afirmatia ta ca PSRM a pavat calea instaurarii oligarhilor la guvernare – cred ca ai dreptate. Dar in aceeasi situatie se afla si PLDM. Si totusi in cazul lor s-a ajuns la un compromis. Mai degraba, marea problema in acest proiect nascut-mort al coalitiei tehnice este ca PSRM si Dodon nu au avut un comportament deschis pentru o asemenea eventualitate in viitor (falsurile de genul 30.000 de sirieni etc.). Trebuie totusi sa recunoastem ca in aceasta campanie 2019, stafful PSRM a uzat mult mai putin de strategii de PR negru in raport cu ACUM.
@M. Cred ca scenariul anticipatelor e cvasi-nul, daca facem abstractie de ipoteza coalitiei tehnice. De asta data Plahotniuc are de cumparat mai putini deputati, iar el intre timp a mai imbogatit si are o mînă mai sigura (accesul la dosare penale etc. – procuratura asteapta doar un hint de la el ca sa se apuce de treaba…).
Petru, e o intreaga literatura pe miscarile de dreapta conservatoare si in ce masura ele sint mai mult decit ”mișcari conservatoare” si se apropie de fascism/nazism…unele din ele explicit, de asta isi si zic neonazisti, altele mai putin dar oricum au retorica agresiva, folosesc migrantii ca sperietoare, divizeaza lumea intre un ei daunator corpului social si un noi care e in pericol (Enzo Traverso tocmai a scos o carte f.buna pe aceasta tema – https://www.versobooks.com/books/2876-the-new-faces-of-fascism).
sa agream ca psrm nu e fascista (asta e evident iar despre abuzul etichetei fascist am scris chiar aici, pe Platzforma – http://147.135.70.104/~platzfor/arhive/577 ). putem, intr-o masura sa ii calificam drept semi-fascisti si am argumentat de ce…toate lucrurile enumerate mai sus ii califica astfel..
eu is sceptic si fata de argumentul pragmatic – stiind oportunismul lui Dodon, la care se adauga disciplina de partid (nici un altcineva din psrm nu a contrazis inca pozitia lui Dodon), faptul ca e prins cu ambele maini in acest sistem oligarhic – care e sansa unei coalitii ”situative”? cred ca e foarte mica…
eu inteleg logica acestor presiuni (desi as astepta sa fie intii alegerile validate), dar m-as gindi de ce ele nu vin si de la oameni din psrm (deocamdata ele vin de la oameni care, conventional vorbind au votat cu acum sau cel mult au boicotat). voci din psrm care sa sprijine optiunea coalitiei inca nu-s..pentru ca si psrm e un partid ”situativ” care ocupa temporar o nisa si deputatii/membrii lor inteleg ca oricind pot fi dati jos din caruta…
am scris-o si pe fab, deputații și alegătorii ACUM nu-s intro situatie usoara si au o trilemă crîncenă: ori merg cu semi-fascistii ”pentru statul de drept” (psrm), ori cu oligarhul (pd) pentru ”salvarea cursului pro-european” ori se retrag în opoziție (”în pădure și declanșează lupta de partizani”).
Atrag atenția că am actualizat articolul și am introdus și comentariul dlui Igor Boțan.
Cred ca coalitia ACUM cu PSRM ,ar avea mai multe avantaje decit dezavantaje. IN PRIMUL RIND TARA SE VA INTOARCE IN CADRUL LEGAL SI DEMOCRATIC, (sar recapata increderea omenilor in viitor), In al doilea rind se va face o testare a deputatilor la tradare sau fidelitate(e bine ca poporul sai cunoasca pe cei alesi cine sunt). In atreilea rind chiar si in cazul unei tradari sar pute sa fie o opozitie reala, mult mai mare si cu demnitate. Si nu in ultimul rind aceasta coalite ar putea face lumina la furtul miliardului, si nu numai…. In ceia ce tine de PSRM in cazul acestei coalitii, Dodon cu toti ai lui ar putea sa spele de suspiciunele in privinta lor, de asociere cu PDM
Alegeri repetate, sau chiar anticipate nu o sa rezolve nimic la moment. Daca interesul RM e in capul mesei, o asa coalitie ar fi binevenita. Cualitiea PSRM cu PDM ar distruge PSRM cum sa distrus si PCRM-ul.
Iar peste 4-ani ne vom trezi cu o dictatura mai ceva decit pe timpul soveticilor.
//P.S. (Petru Negură)
… care ar fi scenariul, din toate cele existente, pe care l-ar prefera cel mai puțin oligarhul//
Orce regim dictatorial, orce dictator nu tolereaza in nici un fel opozitia si isi creaza opozitia sa de buzunar. Noi nu suntem o exceptie, oligarhul nostru nu iubeste sa improvizeze din mers , probabil ca scenariul pe care l-ar prefera cel mai putin este ca ACUM sa nu faca cu nimeni nici o coalitie si sa se pozitioneze ca o opozitie dura.
mai am un comentariu, poate il dezvolt intr-un post separat:
O idee auzită de la un prieten: resetarea democrației în Moldova ar include nu doar o coaliție ”situativă” (tusovkă de moment) al celor de la PSRM și ACUM pentru înlocuirea unor oameni puși de oligarhat ci, după ce au loc modificările cu pricina (sînt scoși judecătorii de la CC, este înlocuit procurorul general etc), președintele Dodon își dă demisia…
Și astfel, în toamnă au loc alegeri locale, parlamentare și prezidențiale…
Și se resetează de la zero sistemul politic…și începem democrația de la un moment inițial, din nou.
Revendicările care cer mai puțin…sînt inutile.
Salut Petru! A trecut mai mult de o luna de la postarea de mai sus. Sper sa nu se aprinda vreun sustinator de pseudoopozitie daca intra pe aici. Vreau sa te intreb, desi intrebarea mea luneca la margine dintre factologie si imaginar – nu ti se pare ca toti joaca teatru acum, propriul rol sau pseudorol? Si ca de fapt nimeni nu vrea nimic. se conserva status-quo-ul? Nu ma intreba din ce ratiuni, nu stiu, dar mi se creeaza impresia aceasta de la distanta. Citesc doar stirile din politica, fara accidente, show-biz etc., si mi se creeaza crud impresia aceasta ca suntem mintiti.
Si daca imi permiti Petru, de ce e posibil ca ei sa joace rolurile astea asa calm, fara graba, lenes, cochet, epizod cu epizod… pentru nucleele lor dure de votanti?! Pentru ca nu avem cum sa ii presam Petru. Lor le e totuna ce scrie Sprinceana, ce scrie Voznoi, ce scriu citeva zeci de persoane neinregimentate. Sistemul (toate partidele care au trecut in parlament) simt comfort de la statutul nou sau vechi.
Observ ceea ce se numeste zaznaistvo la cei de la un partid antoligarhic. Vorbesc plinid e sine, mesteca fiecare cuvint si ineptie ce o spun.
Si ultimul aspect la care as vrea sa ma refer. Am intrat pe niste postari ale sustinatorilor asanumitilor antilogarhi. Petru, e jale acolo. Asa niste chestii triviale, primitive, niste mem-uri ce frizeaza ridicolul… Quo vadis? Acum-ului ii place asta? Da poate asa erau d ela inceput, dar nici unul din noi nu am observat… Pentru ca nucleele lor active, cind te uiti la comentsuri, cel putin pe retele sociale, sunt gata de linsaj….
Poate nu am reusit sa exprim compact – ideile sunt urmatoare – 1) pretinsa opozitie nu se grabeste nicaieri. 2) negrabitul acesta face parte din pastrarea establishmentului actual, printr-o opozitie mimata? 3) statutul de deputati i-a facut pe unii mult mai plini de sine? Vezi si reactiile lor, iar uneori lipsa de reactie, la unele comentarii ale lui Vitalie de exemplu, cind i-a vizat.
4) cui serveste reducerea discursului la semantica gen hoti, banditi, la puscarie, etc. limbaj care de altfel similar aceiasi oameni l-au aplicat femeii dezvaluite pe FB de doi tipi (NB. incerc sa semnalez la FB, dar nu reusesc inca pentru ca nu am account, dar am gasit in regulamentul lor posibilitatea de a semnala acest hate speach)? 5) nu ti se pare ca intre nucleul dur al ACUM si deputatii lor s-a creat o relatie pe care elvetienii, fiind mai secularizati cu mult decit noi, ar numi-o religioasa?
Imi cer scuze daca a iesit prea lung. Daca crezi ca mesajul trebuie trashuit sau poate face rau mintilor luminate din ACUM, da-i delete. Sincer. Dar asta nu v-a schimba situatia grava in care ne aflam, si ce facem cu cele 5 puncte semnalate?