Trafic greu la București și Chișinău. Câteva argumente pentru două roți.

Zilele trecute un prieten jurnalist m-a chemat să stăm de vorbă despre cum e cu scuterul prin oraș, pentru că-l bate gândul să-și ia și el. I-am explicat cu înfocare marile avantaje practice ale unui (maxi) scuter față de o bicicletă și o mașină. Le voi înșirui mai jos, probabil le știți, dar după ce amicul meu a urcat pentru prima dată pe un (maxi)scuter, adică un GT200 și a făcut câteva ture la început asistat și apoi singur, a exclamat: frate, mâine-mi iau și eu, m-am îndrăgostit!

Am scuter de mai bine de opt ani, și-am făcut peste 30.000 de kilometri cumulat, fără incidente. Am fost de două ori la Belgrad și odată până la Adriatică cu el. Și am trăit aceiași senzație ca amicul meu când am urcat și eu pentru prima dată pe două roți cu motor. Mă mai ține și astăzi, mai ales în diminețile de luni, când nu știi exact dacă le urăști din cauza șefului sau mai structural al capitalismului, căci vor trece mult mai ușor, când urci pe-un scuter. Efectiv e serotonină pe două roți și senzație de libertate într-un oraș care-n jurul tău e blocat.

Cea mai mare companie de navigație din lume, TomTom a publicat statisticele privind aglomerația din orașe pentru 2016. Bucureștiul a devansat astfel Moscova în privința celui mai greu trafic din Europa. Și toate astea când nu-i atât de simplu să spui ca-i devansat Moscova, oraș unde o bună parte din angajați preferă să meargă spre birouri la 5 dimineața și să mai doarmă două ore în mașină în parcarea companiei. În lume ne situăm pe un ”onorabil” loc 5, devansând: Istanbul, Rio de Janeiro ori Beijing. Chișinăul intra cu siguranță și el într-un top dacă cercetarea lua în calcul și datele din Republica Moldova.

În medie, un șofer bucureștean stă în trafic cu 50% mai mult decât ar trebui, adică cu aproape o oră pe zi. Cumulat, însemnă 218 ore pe an, deci, cam 9 zile întregi pe care le petrecem lipiți de-un alt scaun, altul decât cel de birou.

 

Cazul Republicii Moldova

Moldova se află pe locul 72 în lume în raport cu numărul autovehiculelor pe cap de locuitor. Potrivit datelor statistice făcute publice de Autostat.ru, în prezent, la o mie de locuitori ai Republicii Moldova le revin 177 de automobile. Numărul total de automobile înregistrate în țara noastră este de 629 mii[1]. În același timp, dintre celelalte state postsocialiste, Ucraina se află pe locul 69 cu 191 de mașini la o mie de locuitori, Rusia pe locul 52 cu 317 de mașini, Belarus pe locul 46 cu 355 de mașini, iar România pe locul 60 cu 260 de mașini.

Ținând cont de numărul populației active care nu muncește în țară, cifra ar putea fi în realitate mult mai mare. Îngrijorător este faptul că din 2009 când erau înmatriculate 386 mii de automobile în Republica Moldova, în 8 ani cifra aproape s-a dublat, fără a crește neapărat calitatea drumurilor sau lungimea căilor de transport. Acest laissez faire laissez passer al autorităților în raport cu cifrele a dus fără îndoială la un Chișinău mult mai poluat și mai nefuncțional din punct de vedere al transportului.

N-o să discut despre politicile deficitare sau lipsa vreunei politici de reglementare a traficului, cum n-o să psihanalizez complexele sociale de care-ar putea suferi societățile post-socialiste și fetișurile pe care le au mulți indivizi atunci când se baricadează în niște cutii metalice alături de alți indivizi, într-un mediu agresiv.

 

Suv-ul și tragedia bunurilor comune

Conform volumului Cities under Siege[2] dintr-un segment de piață a automobileleor americane în 1997, doar 7% erau SUV-uri[3], ca în 2003, cifra să reprezinte peste jumătate din volumul de mașini vândute (53,2%) cu un număr de 8,865,894 de exemplare vândute vreodată, record absolut pentru o anumită categorie de automobil vândut vreodată pe piață.

Fie că vom căuta cauze în anxietatea post 9/11 sau a schimbării tipului de consum sau a decalajelor sociale, ”producători auto care odinioară marketizau mașini ca o sursă de distracție și tinerețe, sau ca pe simboluri ale progresului tehnic, au deviat spre promisiuni ale ”siguranței”, ”securității” și protecției pentru familia urbană ”amenințată”[4]. Această tragedie a bunurilor comune nu ține însă doar de Chișinău, București sau de practicile de consum est-europene, ci de un trend global periculos. În 2020, 57% din consumul de petrol va merge către transport, de aici și celebrul citat ”De ce-ar trebui ca restul lumii să fie ținută ostatică de bugetele energetice ale familiei americane din suburbii proprietară de 3 Suv-uri?”[5]

Din păcate, noile democrații în tranziție din fostul bloc socialist, imită din ce în ce mai mult neo-liberalismul american atât la nivel de politici economice cât și la nivel de practici sociale și de consum. Fetișizarea automobilelor nu este o excepție. Dacă trendul european, și mai ales cel al statelor care n-au renunțat în totalitate la ”welfare” este de a scoate mașinile din oraș, fie prin taxări progresive pentru parcare și taxe de poluare (Helsinki, fiind exemplul de avangardă în acest sens, o politică a municipalității fiind de a scoate mașinile personale până în 2025 din oraș[6]).

Suv-ul consumă mult, poluează și mai mult, dar răspunde unei nevoi de pseudo-siguranță și confort, specifică ”militarizării” orașelor est-europene. Antropologii[7] spun că predilecția pentru Suv vine și dintr-o formă specifică de acumulare de capital, unde impunerea unui soi de ”apărare și suveranitate” e foarte importantă, ca să nu mai vorbim de aspectul ”colonizator” al unui 4×4, specific de altfel și businessului moldovean, românesc, sau de ce nu, texan, unde Suv-ul face legătura dintre orașul deja domesticit spre noile zone din afară, sălbatice, care așteaptă să fie exploatate.

În același timp, conform celebrului antropolog britanic Daniel Miller[8] ”carapacea extra-tare” a Suv-ul crează atât fizic cât și simbolic separarea între ”afară” și ”înăuntru”. Eu, privilegiatul de la volan, mă bucur de ultra-tehnologie, confort și siguranță aproape militarizată față de muritorii de rând din exterior – un fel de fantasmă libertariană transpusă în realitate. Până și celebrul serial Walking Dead, a fost sponsorizat pentru câteva sezoane de o companie de automobile, unde într-un peisaj post-apocaliptic cei vii își făceau loc printre zombi, protejați de-un Suv, desigur.  Altfel spus, cultura 4×4 apare în orașele unde se-ntâmplă și tragediile bunurilor comune. Astfel, în Moldova în 2015 ”SUV-urile au cumulat o cotă de piaţă de 40% în Moldova, ceea ce înseamnă că peste 2 din fiecare 5 maşini noi vândute au fost SUV-uri!”[9]

Aproape fără excepție, Chișinăul este un oraș în care contractul social al traiului împreună e suspendat, iar mașina este un semn al faptului că tindem să defectăm fără a ne mai gândi la binele colectiv, care s-ar putea să fie legat de poluare, de ore piedute în trafic și insecuritate generalizată. ”Cetățeanul Suv” vine la pachet și cu comunitățile îngrădite ale noilor blocuri de locuit, cu o cultură a atomizării și privatizării bunurilor comune. Și când spun bunuri comune mă refer și la drumurile pentru care cotizăm cu toții, și pe care șoferi (și de Suv), mergând singuri în mașină poluează și îmi fură timp și aer curat mergând cu transportul public, de exemplu.

 

Ce-i de făcut?

Nu putem scăpa peste noapte de ”tirania” Suv-ului sau a automobilului, dar ce-i curios e că un studiu realizat în 2011 de Autoritatea Belgiană de Consultanță în Transport și Mobilitate[10], având la bază o metodologie solidă de analizare a traficului, pe un model din Regiunea Leuven a demonstrat că dacă 10% din mașinile aflate în trafic pe porțiunea de străzi analizată ar fi înlocuite de motociclete, timpul total pierdut de toate mijloacele de transport ar scădea cu 40%. Dacă 25% dintre mașini ar fi înlocuite de motociclete sau scutere, aglomerația din trafic ar dispărea în totalitate, ca și o parte din emisii (în medie o motocicletă fiind cu 21% mai puțin poluantă decât o mașină). Un alt studiu realizat pentru Melbourne[11] spune că în orele de vârf o călătorie cu motocicleta este de trei ori mai scurtă ca și durată decât una cu mașina.

Față de biciclete, avantajele unui (maxi) scuter sau al unei motociclete sunt distanțele mult mai lungi pe care poți circula cu o viteză net mai mare, iar în ”mentalul” șoferilor de automobile sunt considerate ”vehicule” în trafic și li se acordă mai multă atenție, mai ales dacă ai farul pornit și ziua și noaptea, fiind ușor de observat în retrovizoare, de unde și riscul mult mai mic de a ți se deschide o portieră în nas. Scuterele și motocicletele sunt mai greu de furat decât bicicletele, pot transporta doi pasageri (sau mai mulți J), nu depind de infrastructura specială de piste, deocamdată o fantasmă pentru Chișinău, iar dușul de la finalul călătoriei este strict opțional. Din experiență, chiar și cu un scuter de 50cc strecurându-se pe prima linie la un semafor nu vei fi depășit de coloana de mașini până la următorul semafor, așa cum se-ntâmplă de multe ori în cazul bicicletelor.

Dacă am compara prețul mediu de cumpărare și mentenanță a unei mașini față de un scuter sau de o motocicletă ultima are net întâietate. Consumul este un alt argument. În medie, pentru 3.000 de kilometri parcurși cu un automobil ai nevoie de 300 de euro, și doar 100 pentru o motocicletă. Scuterul meu consumă 3l/100 km în oraș, iar un plin de zece litri îl consum în zece zile. Vorbim așadar de un tip de transport  mult mai democratic și mai puțin agresiv decât Suv-urile care fumegă ore-ntregi prin intersecțiile noastre. Parcarea foarte ușoară pentru scutere este un alt argument. În același timp o asigurare de automobil poate fi dublă sau triplă față de un scuter, iar în general, motocicliștii dacă nu au tendințe teribiliste în trafic sunt mai atenți decât șoferii, din simplul motiv că nu pot sta pe facebook ori trimite sms-uri când conduc. Sunt devastatoare imaginile cu intersecțiile chișinăuiene blocate de multe ori două treimi din zi de șoferi care sunt cel mai des singuri în mașină. Pe locul ocupat de un automobil în trafic pot sta 3-4 motociclete sau 4-5 scutere.

Apropos, șoferii cu carnet de automobil pot conduce un scuter de 50cc, și pot lăsa acasă cel puțin vreo nouă luni pe an cele patru roți. Taxe mai mici din partea autorităților și încurajarea condusului de scutere și motociclete ar putea fi o soluție pentru jungla traficului nostru de zi cu zi. Nu cred că este singura, dar poate fi fără îndoială începutul.

 

Note:

[1] http://unimedia.info/stiri/clasament-moldova-pe-locul-72-dupa-numarul-de-automobile-la-o-mie-de-locuitori-84909.html

[2] Graham, S., Cities under Siege, Verso, 2010, p. 303.

[3] Un sport utility vehicle (expresie engleză cu traducerea: „vehicul sportiv-utilitar”), prescurtat SUV, este un autoturism ce îmbină spațiul util al unui break cu capacități pentru teren accidentat. (https://ro.wikipedia.org/wiki/SUV)

[4] idem

[5] Ross, ‘Duct Tape Nation’, 2.

[6] https://cleantechnica.com/2016/07/11/helsinki-eliminate-need-private-car-ownership-2025/

[7] Shimshon Bichler and Jonathan Nitzan, ‘Dominant Capital and the New Wars: Journal Of World-Systems Research 10: 2, 2004, 255 – 327.

[8] Daniel Miller, ‘Forward: Getting Behind the Wheel; in Elaine Cardenas and Ellen Gorman, eds, The Hummer: Myths of Consumer Culture, Lanham, M D : Lexington B ooks, 2007, vii-x, ix.

[9] http://piataauto.md/Stiri/2016/01/Doua-din-cinci-automobile-noi-vandute-in-Moldova-sunt-SUV-uri/

[10] http://www.tmleuven.be/project/motorcyclesandcommuting/20110921_Motorfietsen_eindrapport_Eng.pdf

[11] https://blogs.crikey.com.au/theurbanist/2015/05/04/are-motorcycles-the-answer-to-urban-traffic-congestion/

 

Imagine de fundal: autoblog.md

 

Acest articol face parte dintr-un proiect de dosare tematice, realizat în baza unui parteneriat dintre https://platzforma.md și Fundația Friedrich Ebert – Moldova. Articolele publicate în cadrul acestui proiect nu exprimă neapărat punctul de vedere al partenerilor.