De aproximativ o lună de zile, trei milioane și jumătate de cetățeni ai Republicii Moldova sunt furați la drumul mare, în lumina zilei, ba chiar în cea a reflectoarelor, pentru că știrea despre marele jaf al deceniului e pe toate televiziunile, fără ca nimeni, însă, să fie tras la răspundere. În ultima lună, leul moldovenesc s-a devalorizat cu aproape 50 la sută față de dolar. De la aproximativ 15 lei, cât era în noiembrie 2014, prețul unui dolar american ajunsese la începutul săptămânii trecute la 28 de lei la casele de schimb valutar (cursul afișat de BNR era mai jos). O panică fără precedent a cuprins populația. Economiile moldovenilor s-au înjumătățit peste noapte, iar salariile și-au pierdut puterea de cumpărare. Oamenii au dat buzna la casele de schimb valutar, dar foarte curând valuta de vânzare s-a epuizat. Speriați că banii lor se devalorizează – prețurile crescând de la o zi la alta, în sincron cu fluctuațiile halucinante ale cursului valutar – moldovenii s-au năpustit asupra magazinelor angro pe care le-au luat cu asalt.
Explicația pentru criza financiară din Moldova e legată de marele jaf petrecut în noiembrie 2014, când din conturile a trei mari bănci moldovenești (Banca de Economii a Moldovei (BEM), Unibank și Banca Socială) au dispărut misterios aproximativ 1 miliard de dolari. Pentru o mai bună imagine a proporției jafului, trebuie menționat că respectiva sumă reprezintă echivalentul a 13% din PIB şi a 58% din veniturile bugetare pe anul 2014. Marele jaf s-ar fi petrecut, conform unor afirmații, cu complicitatea oficialilor Guvernului și Băncii Naționale a Moldovei (BNM). Dar, cum în noiembrie 2014 în Moldova aveau loc alegeri parlamentare, Guvernul a făcut ce a putut ca să stăvilească efectele inexorabile ale jafului. O dată alegerile rămase în urmă, a venit vremea să fie plătite oalele sparte. Cum? Cum să acoperi o gaură de 13% din PIB?
În alte țări, băncile aflate în risc de faliment sunt salvate prin ceea ce se cheamă procedura de bailout. Dar, Banca Națională a Moldovei acordase deja în noiembrie 2014 un împrumut de urgență de circa 3 miliarde de lei moldovenești. Previzibil, ajutorul a fost în zadar. Gaura e prea mare, țara prea săracă, bailout-ul pe modelul occidental nu e o soluție – nu când jaful reprezintă 13% din PIB. Și atunci, mai marii țării și ai BNM și-au amintit că țara are o resursă neprețuită – poporul. Bănuții ținuși la saltea de acest popor sunt cei care pot să salveze țara și sistemul bancar! Efectiv, peste noapte, BNM a crescut brusc cotația euro și a dolarului. Moldovenii panicați s-au repezit să cumpere euro și dolari. După câteva zile, când băncile nu mai aveau valută de vânzare, BNM a schimbat tactica – tot peste noapte, leul s-a apreciat brusc, iar euro și dolarul s-au dus la vale. A doua zi, la casele de schimb se epuizaseră lichiditățile în lei moldovenești..
Efectul scontat a fost obținut. Poporul și-a scos banii de la saltea, oamenii au sărăcit, dar băncile, băncile au fost, slavă domnului, salvate! Sectorul bancar a făcut un profit de 646 de milioane de lei moldovenești, iar cele trei bănci comerciale controlate de Banca Națională a Moldovei, au câștigat din diferențele de curs valutar peste 554 de milioane de lei, echivalentul a 85 la sută din total sistem bancar. Doar așa, ca fapt divers, e bine să se știe că Vlad Plahotniuc, omul de afaceri și finanțatorul PD, deține 18% din acțiunile BEM, al căror posesor a devenit în vara lui 2011, în urma unui atac de tip raider asupra acestei bănci.
În timp ce oamenii se îmbulzeau la cozile de schimb valutar sau la magazine, oficialii moldoveni se întreceau savant în a da explicații – criza din Rusia, scăderea exporturilor moldovenești, prăbușirea cu 30% a remiterilor de către moldovenii plecați la muncă în Rusia. Poate pentru moldoveanul de rând care nu stă toată ziua cu nasul în statistici, această explicație sună convingător. Dar statisticile oficiale invalidează explicațiile oficiale: la finele anului 2008 – începutul anului 2009, Republica Moldova a cunoscut o scădere mult mai drastică a remitențelor decât cea actuală fără ca țara să treacă printr-o criză la fel de neagră ca cea de acum (remiterile au scăzut de la 500 milioane USD în trimestrul II al 2008 la aproximativ 230 milioane USD în I trimestru al 2009). La rândul lor, exporturile s-au diminuat doar foarte puțin în 2014 – anul trecut, valoarea exporturilor moldovenești era de 2.339.500.00 USD, față de 2.428.300.000 USD în 2013. Una peste alta, însă, indicatorii comerțului extern ai Republicii Moldova ne arată o creștere considerabilă în ultimii 10 ani, valoarea exporturilor moldovenești fiind mai mult decât dublă în 2014 față de anul 2005(1.090.918.500 USD). În plus, să nu uităm că 53% din exporturile Republicii Moldova merg către statele UE și doar 31% către state CSI, așadar dependența de comerțul cu Rusia nu e atât de mare încât să explice o criză de asemenea proporții cum e cea cu care se confruntă actualmente moldovenii.
Între timp, săptămâna trecută, spre liniștea populației panicate de degringolada de pe piața financiară, un guvern zis pro-european a fost votat la Chişinău. Un guvern pro-european în sensul deplin al cuvântului, cu cetățeni europeni deveniți membri ai noului cabinet. E vorba de Ministrul Economiei – un francez de origine, numit Stephane Bride, care a devenit cetățean al Republicii Moldova în 2013. Coincidența face ca până să devină parte din noul guvern, Bride era director al unei companii de audit, Grant Thornton. Respectiva companie este cea care a auditat din 2011, când a avut primul atac de tip raider asupra BEM, cele trei bănci care au fost jefuite în 2014, fără a sesiza nici o neregulă sau fărădelege. În alte părți, frauda de la Enron a dus la dispariția companiei de audit Arthur Andersen. În Moldova, directorul companiei de audit care a închis ochii la jaful de 1 miliard de dolari e numit Ministru al Economiei ! Un ministru european pentru liniștea alegătorilor care au votat partidele pro-europene…
Tot pentru liniștea acestui electorat pro-european rămas cu buza umflată a fost numit în funcția de prim ministru un tânăr tehnocrat, neafiliat politic, pe nume Chiril Gaburici. Electoratul pro-european și-a luat o palmă grea atunci când, la începutul acestui an, două dintre cele trei partide zis pro-europene – Partidul Democrat și Partidul Democrat Liberal – au preferat să facă alianță cu partidul lui Vladimir Voronin, în locul unei coaliții naturale cu Partidul Liberal (PL), cu care constituiseră împreună în 2009 Alianța pentru Integrare Europeană. PL a fost lăsat pe margine, întrucât una din condițiile sale pentru a intra la guvernare era numirea unui procuror european în funcția de procuror general. Chiril Gaburici este o figură absolut nouă, ca să nu spunem de-a dreptul anonimă, pentru electoratul moldovenesc. Înainte de a intra în guvern, Gaburici a fost începând cu 2012 director general al companiei azere Azercell, proprietate a faimosului autocrat de la Baku, Ilham Aliev. Presa moldovenească a scris că noul premier ar fi un apropiat al clanului Voronin, acuzații pe care Gaburuci le-a negat, de altfel destul de neconvingător. Cireașa de pe tort e că Gaburici este cercetat penal în Rusia pentru trecerea ilegală a frontierei şi uz de fals în acte. Dar, nu e așa, e un premier neafiliat politic și tehnocrat?! Iar tehnocrații sunt la modă în ziua de azi, mai ales în Europa, așadar electoratul pro-european nu are decât să fie mulțumit.
Rămâne de văzut dacă electoratul pro-european se îmbată cu apă rece, mai ales când e ars la buzunar. Acum 6 ani, la Chișinău, mai mulți tineri moldoveni au murit în bătaie sau au fost răniți de poliție pentru că protestau împotriva Partidului Comuniștilor care nu dorea sa cedeze democratic puterea. Acei tineri visau la Europa și la un guvern pro-european. Azi, eticheta de european e terfelită de cei care au fost, politic vorbind, beneficiarii protestelor din 2009. Termenul de pro-european a ajuns un ambalaj sub care se ascunde o coaliție de partide sprijinită de nimeni altul decât de PCRM. Nu s-a devalorizat doar leul moldovenesc, ci și eticheta de partid pro-european. Moldovenii nu și-au pierdut doar economiile, ci și speranțele de mai bine. S-a risipit iluzia că unele partide sunt mai bune decât altele, că formațiunile politice ce vor să ducă țara în Europa fac o altfel de politică. Încă o revoluție portocalie a fost făcută cioburi sub un maldăr de deziluzii negre ca luna care a trecut.
Preluat de pe socialeast.ro cu acordul autoarei.
Imagine de fundal: sursa.
