În 2025, ca și în anii precedenți, Ministerul Culturii a rămas repetent atît în partea de dialog cu lucrătorix culturali din scena independentă, cît și în partea de sprijin real și consecvent pentru scena culturală independentă (SCI).
La nivel de politici publice, situația părea inițial optimistă: un nou oficiu național de dezvoltare a culturii, un nou program de rezidență pentru artiști, noua lege a freelancerilor adoptată, statutul artistului în lucru, acces la Europa Creativă etc.
La modul practic însă, situația rămâne la fel de sumbră: aceeași lipsă de spații, aceeași subfinanțare cronică, administrată în continuare în mod netransparent de minister, comunitatea de la Casa Zemstvei marginalizată, aceeași ignorare din partea noului ministru, programe electorale de finanțare a culturii cu zeci de milioane de lei, dar opace și festivalizate.
Tradițional, in această zi importantă venim cu o sinteză a celor mai importante evenimente, dar și lupte pe care scena independentă le-a dus in 2025, consolidându-și poziția de actor politic important.
1) Doi ani de Oficiul Național de Dezvoltare a Culturii…condus de Minister
Concursul pentru funcția de director al ONDC fost anunțat în octombrie 2024 , reluat la începutul lui 2025 și repus pe agendă în iulie 2025. După tot acest an de tărăgănare, interesul față de această funcție s-a materializat într-un singur (!) dosar depus la ultimul concurs. În tot acest timp, ministrul culturii semna toate deciziile și actele emise de instituție, în lipsa unui director. Deja nu mai e încredere că această instituție, a cărei menire este susținerea în primul rând a scenei culturale neguvernamentale, poate deveni pilonul de consolidare a SCI.
2) Acces la cultură: program cultural electoral in prag de alegeri
Programul Național „Acces la cultură” a fost aprobat în 2025 cu o finanțare de 50 milioane lei , iar Ministerul se laudă cu 159 de proiecte finanțate în peste 120 de localități, și peste 300 de evenimente gratuite. Pe de altă parte, unii colegi din scenă care au aplicat la program nu au primit niciun răspuns și nu au avut nicio claritate vizavi de finantare. Alti colegi care au primit finanțarea s-au confruntat cu un coșmar administrativ, pentru că nimeni nu înțelegea cum o instituție publică de cultură, sub-grantează o organizație culturală, în absența unui astfel de mandat. Rezultat: un mecanism de finanțare netransparent, dar care dă bine în cifre pe hârtie.
Merită menționat că programul de granturi pentru organizații necomerciale a rămas cu același buget ca și in 2024 (aprox. 14 milioane), deși Ministerul putea anticipa o creștere a cererii, în contextul stopării sprijinului USAID pentru societatea civilă.
3) O veste puțin mai bună: Strategia națională pe cultură: pentru prima dată, Sectorul Cultural Independent este recunoscut explicit
Un câștig major al anului este că Strategia Națională pentru Cultură și Patrimoniu 2025–2035 include explicit o secțiune despre „Sectorul cultural independent”, cu definiții și caracteristici clare: auto-organizare, autonomie în guvernanță, programe neghidate de agende politice sau de logica pieței. Această includere nu a apărut de la sine: ea vine ca rezultat al multor eforturi colectivă de presiune publică, participare la consultări și formularea unor propuneri coerente.
Urmează să vedem cum această strategie va fi implementată și cum va arata planul de activități. Astăzi, Ministerul Culturii a avut o conferință de presă în care a prezentat planul pentru 2026 – un plan care nu a fost consultat cu SCI, așa cum ar trebui să facă o instituție care înțelege complexitatea scenei culturale și percepe toți actorii scenei ca parte a culturii publice.
4) Primele studii ample despre sectorul independent și condițiile de muncă: „nu mai vorbim din impresii”
În 2024–2025 sectorul cultural independent a realizat,, în premieră, cercetări de referință despre scena independentă: raportul despre condițiile de muncă și accesul la protecție socială (Lilia Nenescu) și studiul sociologic „Sectorul cultural independent din Moldova (SCI)” (AO Platforma). Studiile marchează un moment important în recunoașterea acestui sector, analizând trăsăturile sale definitorii, provocările sistemice și potențialul său de a genera transformare socială și culturală. Astfel de cercetări sunt fundamentul pentru propuneri coerente de politici culturale, pentru că traduc realitățile trăite ale scenei în recomandări aplicabile: reguli, finanțări, mecanisme și instituții care pot funcționa pe termen lung.
5) MANIFEST: 2 ani de genocid în Gaza
În 2025, o parte a scenei a participat la acțiuni publice de solidarizare cu Palestina și a cerut oprirea catastrofei umanitare creată de statul Israel în Gaza. Acțiunile au inclus proteste și marșuri de solidaritate, rave-uri pentru pace, cluburi de lectură, ateliere de croșetat, proiecții de filme și cine comunitare. Ne-am dorit ca vocile noastre să fie semnale morale şi politice necesare, într-un context în care autoritățile statului încă ezită să-și onoreze obligația de a condamna genocidul și de a nu colabora cu state care comit genocid. Din contră, Moldova a amplificat cooperările cu statul Israel, iar Ministerul Culturii anunța recent cu fast, o nouă colaborare în domeniul co-producțiilor cinematografice.
6) Deceniul Casei Zemstvei posibil să ia sfârșit
În vara lui 2025 a fost anunțat proiectul de restaurare a clădirii Casa Zemstvei, cu o valoare comunicată public de peste 70 milioane lei. În contextul începerii lucrărilor de restaurare, și în condițiile lipsei unor garanții publice și explicite că acest spațiu va servi în viitor ca centru de artă și cultură contemporană, ne aflăm în fața unui risc foarte real de a pierde un spațiu cu relevanță culturală locală, națională si chiar internațională, un centru cultural clăditprin munca de zeci de ani a unei întregi comunități artistice independente. O astfel de abordare ar echivala cu ne-recunoașterea valorii acestei munci desfășurate de-a lungul a peste 10 ani de către sute de artiști, lucrători culturali activiști, cu perpetuarea unei viziuni care marginalizează contribuția lor esențială la peisajul cultural național și european.
La începutul acestui an, organizațiile chiriașe de la Zemstvei au fost anunțate că vor semna un contract doar pentru 3 luni. Ce se va întâmpla după 31 martie cu comunitatea de la Zemstvei? Nimeni nu pare să aibă ori să dorească să ofere vreun răspuns.
7) Un nou ministru, aceeași veche problemă: dialogul cu SCI rămâne opțional
Din octombrie 2025, Republica Moldova are un nou ministru al culturii, Cristian Jardan, cu experiență în mass media. Pentru scena culturală independentă, schimbarea de nume nu a însemnat automat o schimbare de practică: solicitările noastre de întâlniri și dialog structurat au rămas fără răspuns pînă la această dată. De obicei, un ministru nou întotdeauna organizează întâlniri sectoriale și de consultare a planului de acțiuni, pentru a da măcar o iluzie că planul va răspunde nevoilor sectorului, și nu doar agendei Ministerului. În cazul domnului Jardan, aceste întâlniri nu s-au întâmplat până la momentul de față, în schimb a avut timp să se filmeze în reclame pentru a o corporație străină în Moldova. #Priorități.
8) „Universul” paralel
În vara acestui an Ministerul Culturii a organizat mai multe procese de ”consultare publică cu actorii relevanți” cu implicarea experților străini, pe marginea viziunii asupra Centrul de Cultură și Artă Contemporană „Universul”.
Scena Culturală Independentă nu a fost inclusă în acele grupuri de consultanță. Mai mult, ministerul culturii nu comunică despre procesele care au loc pe marginea acestui proiect, despre modelul de guvernanță propus, modelul de sustenabilitate, pentru cine vor fi spațiile, cum vor fi distribuite și în baza căror criterii. Tot ce știm este că, în decembrie, Parlamentul a aprobat un buget de 6 milioane lei pentru elaborarea documentației tehnice necesare creării centrului – jumătate din cât a fost solicitat de deputații care au propus proiectul.
În același timp, trebuie subliniat că SCI se confruntă de ani de zile cu o lipsă cronică de spații de producție, repetiție și expoziție, fapt care ne afectează în mod direct continuitatea, calitatea și accesul la programe culturale. În ultimii patru ani, această situație nu a văzut îmbunătățiri, iar sectorul rămâne într-o stare de precariat structural, lipsit de infrastructura de bază necesară funcționării.
9) Teatru-Spălătorie: „acasă” ca excepție, nu ca politică publică
În 2025, Teatru-Spălătorie a marcat 15 ani de activitate și au pus în scenă spectacole în Chișinău, după o pauză de 7 ani de când și-au pierdut spațiul. Chiar dacă se bucură de recunoaștere internațională și au jucat peste 100 de spectacole în afară incepând cu 2017, Teatru-Spălătorie rămâne in continuare fără un spațiu aici, în această țară, unde ar putea să repete, să producă, să joace și să organizeze spații de discuții pentru publicul din Moldova.
Epilog: Deceniul Andrei Chistol
Anul a început cu o schimbare de paradigmă profesională în cadrul Ministerului. Andrei Chistol, o prezență constantă în Minister de mai bine de 10 ani, funcționar public de formare și persoana responsabilă de sectorul cultural independent, părăsește funcția de secretar de stat. În locul lui, funcția a fost preluată de Marcela Nistor, lucrătoare culturală la bază, care cunoaște îndeaproape realitățile scenei la persoana I. Mai mult decât atât, cei 4 ani în funcția de deputată au inițiat-o pe Marcela în ceea ce înseamnă politicile culturale și cum acestea funcționează. Suntem reticenți în a celebra schimbarea după experiența numirii lui Sergiu Prodan ca ministru al culturii, în 2022. Prodan venea, la fel, din breasla culturală și îi cunoștea problemele, însă a reușit să le ignore și să le maginalizeze poate mai bine decât oricare alt ministru până la el.
Dacă e să privim din perspectiva globală, pe fundalul tensiunilor geopolitice care se amplifică pe minut, polarizării și crizelor care fragilizează leagănele democrațiilor, cultura independentă din Republica Moldova rămâne un bastion important de rezistență civică și reziliență culturală.
În 2026, vom păstra un focus și mai mare pe direcțiile de coalizare și reziliență: să apărăm principii comune (autonomie, transparență, acces echitabil la resurse și spații), să ne cerem drepturile într-o o voce mai unitară și să construim solidarități care fac scena mai greu de ignorat și vulnerabilizat.
Această sinteză a fost elaborată de mai multe organizații și lucrători/-oare culturalix din scena culturală independentă.
