Societate, natură și pandemie: situația epidemiologică și situația mediului înconjurător

Izbucnită în Asia la finalul anului 2019, pandemia de COVID-19 a cuprins în scurt timp și țara noastră și ne-a pus în fața unei provocări de securitate medicală fără precedent. Întreg anul 2020 s-a desfășurat sub povara grea a gestionării problemelor provocate de noul coronavirus. Pe lângă amenințarea directă adusă de virusul SARS-Cov-2, întreaga lume s-a confruntat cu numeroase alte provocări de ordin social, economic, administrativ, ba chiar și probleme izvorâte din starea precară a mediului înconjurător.

În contra percepției că pandemia ar fi însemnat un fel de pauză pentru natură (din motiv că societatea s-ar fi pliat într-o măsură mai mare pe nevoile sale sociale și a intrat într-un fel ”pauză”), realitatea a fost că și în pandemie natura a încasat lovituri dure din partea societății. 
Societatea s-a comportat de parcă nu ar fi înțeles că în pandemie avem nevoie mai mult decît oricînd de ”pace” cu natura. 

Planeta respiră în voie. Așa o fi?

Inițial, la debutul pandemiei, site-urile de știri ne informau pe un ton optimist de partea bună a pandemiei, mai exact a faptului că virusul i-a izolat pe oameni în casă și a pus planeta pe „pauză”, reducând la minim activitățile poluante. De exemplu, în luna martie a anului trecut, Agenţia Europeană de Mediu anunța că pandemia de coronavirus a redus drastic poluarea pe continentul european, grație faptului că în urma carantinării generale și reducerii substanțiale a traficului rutier, au scăzut semnificativ concentraţiile de dioxid de azot, care se făcea vinovat de poluarea prezentă în marile orașe¹.

Din păcate, pentru Republica Moldova nu s-au făcut calcule de acest gen, însă un studiu apărut în septembrie 2020, intulat „Impactul COVID-19 asupra calității aerului în Ucraina și Republica Moldova” arăta că indicii de poluare corelați cu măsurile de carantinare impuse în perioada stării de urgență nu au prezentat o dinamică semnificativă². „Deși restricțiile au demarat în primăvara anului 2020 și au provocat o recesiune economică gravă care a dus la un aer mai curat în unele regiuni, schimbările generale în datele privind poluarea aerului nu au fost considerabile”, se arată în acest studiu, elaborat de compania „World from Space” pentru Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) în cadrul Institutului de Observare a Pământului al Agenției Spațiale Europene. Potrivit raportului, nivelul de poluare în ansamblu a aerului în Moldova este relativ scăzut în comparație cu alte țări europene, fiind în mare parte în limitele ghidului privind calitatea aerului al Organizației Mondială a Sănătății. Conform autorilor, concentrațiile de dioxid de azot sunt în general scăzute; valorile dioxidului de sulf – relativ scăzute în toată țara, cu o creștere modestă doar în jurul capitalei; iar concentrațiile de monoxid de carbon – relativ medii.

Putem deduce, așadar, că restricțiile de activitate aferente pandemiei de Covid-19 fie nu au fost atât de drastice ca în alte țări europene, fie în Republica Moldova amploarea industriilor poluante nu este atât de mare încât să înregistreze valori drastice asociate „pauzei” impuse de pandemie.

 

Zonele (ne)protejate

Loviturile asupra mediului înconjurător din Republica Moldova s-au întețit în decursul lunilor de vară ale anului 2020, când ariile naturale protejate au fost nevoite să achite nota de plată a turismului aflat în colaps.

Lacul Beleu ieșit din ape. Iulie 2020. Imagine: Silvia Ursul

Ca urmare a regimului dificil de traversare a frontierelor și a mobilității generale reduse (mai ales în scop turistic), moldovenii s-au orientat către posibilități locale de divertisment și vacanță. Renumita campanie „Redescoperă Moldova” a demarat în trombă, cu diverși lideri de opinie și influenceri promovând locurile pitorești din Republica Moldova, îndemnând lumea să-și organizeze vacanțele acasă și să sprijine industria Horeca. Deși nu putem atribui acestei campanii asaltul agresiv ulterior al turiștilor autohtoni, considerăm că ceea ce urmat a reprezentat o combinație perfectă între strădaniile de marketing ale celor care au gândit campania, lipsa de opțiuni turistice a moldovenilor și incapacitatea sectorului local Horeca de a face față unui fenomen ciudat de turism în masă. Drept urmare, rezervațiile naturale din Republica Moldova au înregistrat un aflux sporit de turiști aflați în căutarea unei vacanțe cu buget redus.

Rezervația naturală „Prutul de Jos”, „Pădurea Domnească, „Plaiul Fagului” și „Codrii” au fost cele mai solicitate destinații, primind zilnic sute de turiști pe parcursul lunilor iulie și august și dând motive serioase de îngrijirorare comunității de mediu care milita pentru un acces redus în aceste zone importante pentru conservarea naturii. Agenția Moldsilva, cea care gestionează aceste rezervații, a interpretat situația în cheie proprie, subliniind profitul înregistrat în anul 2020. „Dacă în ultimii trei au fost înregistrați circa 5000-6000 vizitatori în rezervațiile naturale care se află în gestionarea noastră, în anul 2020 au fost 12.800 de turiști, care au adus un profit de 879 000 lei”, a declarat Dumitru Cojocaru, directorul Agenției „Moldsilva”, în cadrul unui eveniment. Potrivit acestei agenții, cel mai mare număr de turiști în anul 2020 a fost înregistrat în Rezervația „Pădurea Domnească” –  8440, depășind cifra de 7000 care fusese planificată la începutul sezonului turistic. Totuși, numărul ar putea să nu corespundă cu cifra reală de turiști care au vizitat ariile naturale, întrucât acesta nu ia în calcul persoanele care nu și-au înregistrat prezența în rezervație și nu au solicitat servicii turistice care ar determina includerea lor în statistica oficială.

Deși nu este considerat zonă protejată, lacul Costești-Stânca din nordul țării a fost extrem de solicitat, găzduind cifra impresionantă (pentru Moldova) de circa 2000-2500 turiști pe zi – situație de-a dreptul paradoxală dacă luăm în calcul faptul că locația se află în fâșia de frontieră, unde accesul uman ar trebui să fie limitat.

Jurnaliștii de la Ecopresa.md au scris pe larg despre turnura agresivă pe care turismul moldovenesc a luat-o în vara anului 2020, documentând infracțiunile de mediu săvârșite de oaspeți: de la tăierea copacilor și poluare fonică, până la acumularea unor cantități uriașe de deșeuri și deteriorarea habitatelor³.

Așadar, pandemia de Covid-19 a scos la iveală o realitate foarte urâtă a felului în care este gestionat de ani de zile patrimoniul natural al țării – cele mai vulnerabile zone, care au nevoie ridicată de protecție din partea statului, au căzut pradă unui turism nesustenabil, necontrolat, generator de mari probleme de mediu și de foarte puține beneficii financiare pentru stat.

De asemenea, pandemia a evidențiat lipsa unei legislații care să permită valorificarea turismului rural în armonie cu natura, cu alte cuvinte care să împace capra cu varza și să nu mai sacrifice sănătatea mediului înconjurător pe altarul divertismentului uman.

 

Republica Moldova vulnerabilă în fața secetei și a schimbărilor climatice

Anul 2020 a reprezentat și o lecție clară a vulnerabilității țării noastre în fața crizei de mediu. Starea mediului înconjurător a avut de suferit pe fundalul unei secete severe, considerată de experți drept la fel de cruntă ca cea din anul 1947. Potrivit lor, de vină ar fi o combinație tristă de factori, având în prim plan un episod mai vechi de secetă, din toamna anului 2019, precum și o iarnă fără zăpadă, care împreună au creat un deficit uriaș de umiditate în sol.

Lacul Svetîi uscat în întregime. August 2020. Imagine: Silvia Ursul

Povestea a început cu emiterea unei avertizări emise de către Serviciul Hidrometeorologic de Stat de cod galben de secetă hidrologică (un fenomen asociat cu perioadele în care precipitaţiile lipsesc ori cad în cantități mici, încât râurile nu sunt alimentate direct cu ape pluviale). Astfel, pe data de 4 martie a fost emisă prima avertizare, valabilă pe „râurile mici din centrul și sudul țării”. Lipsa îngrijorătoare a precipitațiilor a determinat prelungirea codului galben și extinderea acestuia în toată țara, iar în luna august 2020 autoritățile au ridicat gradul de alertă, de la cod galben la portocaliu, în special pentru bazinul inferior al râului Răut, Bâc, Botna, Cogîlnic, Ialpug și Cahul.

Efectele secetei hidrologice nu s-au lăsat mult așteptate: pe parcursul verii multe râuri și lacuri din Moldova s-au uscat în măsură de 50% și chiar mai mult, în special în zonele de centru și sud ale țării. Au fost raportate cazuri de dispariție (temporară) a unor lacuri mici, cum ar fi cele din localitățile Rădeni și Răciula din Călărași, lacul Delia din municipiul Ungheni, lacul Svetlîi din UTA Găgăuzia, iazul Bilicenii Vechi din Sîngerei și multe altele. De asemenea, nivelul apei din fântâni a scăzut drastic în multe localități, fiind atestate și cazuri de secare completă, întregind astfel tabloul apocaliptic al satului moldovenesc aflat în plină „bătaie de pușcă” a fenomenului de schimbări climatice asociat cu procese accelerate de aridizare și deșertificare și pierderea resurselor de apă regenerabile.

Lacul Congaz înnămolit din ce în ce mai mult. Imagine: Silvia Ursul

Seceta hidrologică, mai apoi și cea pedologică, din anul 2020, a lovit din plin într-unul din cele mai importante sectoare ale economiei moldovenești – agricultura. Lipsa precipitațiilor a compromis producția multor culturi cerealiere, cum ar fi cea de grâu, considerată una de bază pentru agricultorii moldoveni. Au avut de suferit și culturile de porumb, floarea soarelui, dar și culturile fructifere multianuale, în special podgoriile și livezile. Puși în fața unor pierderi enorme, disperați de lipsa de precipitații și de imposibilitatea de a-și iriga terenurile din lacurile de acumulare arendate de proprietari dubioși, agricultorii au ieșit la proteste repetate în fața Guvernului și Parlamentului, iritați de compensațiile insuficiente și acordate târziu de către autorități.

Pe fundalul acestei crize climatice s-au întețit discuțiile despre oportunitatea irigării terenurilor cu rezervele de apă din subteran. Aceste discuții s-au tot peridat prin spațiul public de mai bine de șase ani, însă nu au avut nici o finalitate datorită opoziției clare manifestată de comunitatea de mediu și cea științifică. Acestea au susținut la unison că utilizarea apelor subterane pentru irigare are un efect negativ asupra calității solurilor de cernoziom din cauza faptului că acestea conțin multe săruri, riscând astfel să compromită într-un mod ireversibil calitatea solurilor.

Sărături formate pe solurile de lângă lacul Comrat. Imagine: Silvia Ursul

Deși la începutul sezonului agricol, Parlamentul Republicii Moldova a aprobat un proiect legislativ menit să elimine impedimentele pentru producătorii agricoli în irigarea terenurilor agricole din ape de suprafață, subiectul irigării cu apele din subteran a fost adus în atenția publică de către președintele de atunci al țării, Igor Dodon, care a anunțat în vlogul său săptămânal că ar fi oportun de utilizat apele din rezerva subterană a țării. Drept răspuns, circa 30 de ONG-uri au semnat o Declarație comună, prin care atenționează asupra reluării presiunilor pentru utilizarea apei subterane pentru irigare⁴. Documentul a fost adresat Delegației UE în Republica Moldova, Parlamentului Republicii Moldova, Guvernului Republicii Moldova și Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, iar semnatarii au cerut conservarea și utilizarea rezervelor strategice de apă din subteran doar în scopuri potabile și declararea moratoriului pe subiectul irigării cu apă din subteran până la elaborarea unui studiu științific care ar arăta exact situația apelor subterane. Academia de Științe a Moldovei a motivat, la rândul ei, necesitatea efectuării unui studiu complex privind rezervele și calitatea apelor subterane, precum și estimarea impactului utilizării apelor subterane asupra solului. În acest sens, instituția a expediat un demers în adresa ministrului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului și a Secretarului General al Guvernului, în care a prezentat o serie de argumente științifice aferente acestei probleme⁵.

Din păcate, nici societatea civilă, nici comunitatea academică nu au fost ascultate, iar în luna iulie 2020 Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului a anunțat că elaborează un Regulament cu privire la folosinţa apelor subterane pentru irigarea culturilor horticole, pretabilitatea solului şi calitatea apelor pentru irigare. Perioada propusă pentru consultarea publică a acestui document a fost foarte scurtă – de 10 zile lucrătoare. O petiție on-line demarată în calitate de contra-atac, intitulată „STOP irigării din subteran în Republica Moldova”, a adunat doar 270 de semnături, însă tema controversată a apelor subterane a ajuns drept subiect la câteva emisiuni și talk-show-uri televizate care au mediatizat importanța apelelor subterane pentru securitatea ecologică a Republicii Moldova și pentru asigurarea populației cu resurse esențiale de apă potabilă.

La finalul unui proces de consultare mimat, Guvernul a aprobat Regulamentul menționat mai sus, pe data de 19 august 2020, argumentând „dependența înaltă a economiei și comunităților rurale de sectorul agricol”⁶. Prin luarea acestei hotărâri controversate, ministrul Perju a confirmat și temerile întregii comunități de mediu, care a susținut în toți acești ani că extragerea apelor subterane este deja o practică folosită de unii agricultori care fac parte din anturajul politicienilor și că acum urmăresc legiferarea acesteia pentru a nu opera în ilegalitate.

Pentru ONG-urile de mediu, aprobarea acestei hotărâri a însemnat o înfrângere a protecției naturii în fața agriculturii, mai exact în fața latifundiarilor care controlează un proces semnificativ din agricultura moldovenească cu ajutorul relațiilor pe care le au în lumea politică.

Problema de mai sus este doar una dintre cauzele care determină criza resurselor de apă din Republica Moldova. Utilizarea irațională a surselor de apă, alături de amenajarea arbitrară a barajelor și lacurilor și tăierile masive de pădure reprezintă, în opinia ecologiștilor, principalii factori care agravează starea precară a mediului înconjurător.

 

Apropo de păduri….

Anul 2020 a debutat și cu un scandal legat de starea fondului forestier din Republica Moldova. După publicarea mai multor date statistice pentru anul 2019 de către Biroul Național de Statistică, despre gestionarea pădurilor și starea mediului, în mass media au apărut articole care arătau amploarea tăierilor din fondul forestier gestionat de Agenția Moldsilva în anul precedent.

Rezervația silvică Seliște-Leu. Imagine: Silvia Ursul

Având în vedere faptul că Republica Moldova are un deficit de resurse forestiere (fondul forestier naţional nu constituie nici măcar 12% din teritoriul ţării), informațiile din presă au avut ecou puternic în societate, și drept rezultat mai mulți internauți au început să expedieze la adresa redacțiilor din țară fotografii și filmulețe din diverse locații în care erau surprinse activități de tăiere a copacilor. Reacția Agenției Moldsilva a fost de a cataloga aceste informații drept „manipulative și eronate”, iar tăierile – „amenajări silvice complet legale”. Acest lucru a stârnit un val și mai mare de nemulțumiri, aruncând Agenția într-o dispută acidă cu criticii săi, cărora le reproșa faptul că nu sunt silvicultori și nu se pricep în acest domeniu.

Conflictul a degenerat și a ajuns până la președintele de atunci al Republicii Moldova, Igor Dodon, care i-a sugerat ministrului Perju că ar putea „zbura din funcție împreună cu șeful Moldsilva” dacă nu oprește „bardacul”. Drept urmare, în luna martie 2020 a fost emis un ordin de către ministrul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, care prevede sistarea tuturor tipurilor de lucrări silvico-tehnice în fondul forestier de stat până la sfârșitul anului 2020. Practic, acest document interzicea defrișarea copacilor din pădure sub oricare formă: tăierea de produse principale, tăieri de produse secundare și alte tăieri. Gestul a fost catalogat drept populist de către unele figuri din politică, în special oponenți ai președintelui Dodon, care l-au acuzat de faptul că se folosește de resursele administrative pentru a-și croi o campanie electorală în cadrul alegerilor prezidențiale din toamnă.  

Deși s-a conformat deciziei Ministerului, Agenția Moldsilva a comunicat că stoparea tăierilor poate avea în perspectivă efecte foarte grave pentru țară: „În perioadele următoare (5-6 luni), vom putea urmări fenomene negative ca deficitul lemnului de foc și creșterea prețului la lemnul de foc, „piața neagră a lemnului și speculații în acest sens”, „tensiuni sociale cauzate de lipsa lemnului”, intensificarea ilegalităților și a tăierilor ilicite prin care vor fi afectate pădurile”. Reprezentanții agenției au făcut aluzie la faptul că primele habitate forestiere care vor fi sacrificate ca urmare a cererii pentru lemn de foc vor fi pădurile primăriilor și fâșiile forestiere care nu intră în gestiunea Moldsilva.

La scurt timp, MADRM a invocat faptul că în adresa ministerului au parvenit mai multe sesizări cu referire la tăierile ilegale din mai multe ocoale silvice. Prin urmare, a fost creat un grup de lucru pentru a inspecta întreprinderile silvice din țară și pentru a evalua volumul exact al masei lemnoase extras în urma tuturor tipurilor de lucrări silvico-tehnice în fondul forestier de stat. Acest grup, format din reprezentanți ai MADRM, Inspectoratului pentru Protecția Mediului, Centrul Național Anticorupție și Serviciul Informații și Securitate și-a început activitatea de control vizitând Rezervația Naturală Codrii, Ocolul silvic Zloți din cadrul Întreprinderii Silvice Cimişlia și Ocolul Silvic Vatici din cadrul Întreprinderii Silvice Orhei. Secretarul de stat de atunci – Maxim Popov –  a declarat că „MADRM a trasat câteva obiective clare în ceea ce privește gestionarea fondului silvic de stat. MADRM nu va tolera iresponsabilitatea, neprofesionalismul și neglijența în ramura silviculturii. Cei care vor întreprinde acțiuni ilegale, vor fi sancționați conform legislației în vigoare. De asemenea, suntem în proces de evaluare a activității întregii Agenției Moldsilva pentru a reorganiza instituția în scopul eficientizării acesteia în folosul mediului și a întregii societăți” … și cam atât, fără să anunțe dacă au depistat nereguli la aceste vizite. Totuși, la aproximativ o lună distanță de la vizita efectuată în Rezervația Naturală Codrii, pe site-ul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului a fost publicată o notă informativă, conform căreia în urma acestei vizite s-a constatat un volum (nu scrie cât exact) de masă lemnoasă calculat ca fiind recoltat în surplus. Penalitatea pentru această neregulă a reprezentat aplicarea unei amenzi în valoare de 7000 lei pentru întocmirea incorectă a materialelor primare privind efectuarea tăierilor în cadrul RN Codrii. De asemenea, a fost depusă o sesizare la Procuratura Generală.

Vizitele oficiale s-au încheiat aici, totuși internauții au continuat să raporteze tăieri de păduri, în unele cazuri chiar din rezervațiile și pădurile importante ale țării. În luna iunie a început să circule o petiție, lansată un fost primar al Capitalei și actualmente activitist civic – prin care se cerea stoparea tăierii ilegale a pădurilor din Moldova. Autorul petiției alerta de faptul că în ultimii 15 ani Moldova a rămas fără 7500 ha de păduri și solicita de la mai multe instituții de conducere câteva măsuri: instituirea unui moratoriu de defrișări pentru 10 ani, inventarierea Fondului Național de Păduri și publicarea în regim on-line a autorizațiilor de defrișare precum și echiparea automobilelor Moldsilva cu GPS-trackere. La un an de la demararea acestei petiții, s-au acumulat 1973 semnături, iar în prezent nu se cunoaște nimic de evoluția acestui demers.

Cu o zi înainte de a-și anunța demisia (22 decembrie 2020), Guvernul Chicu a aprobat proiectul Codului silvic, completat cu „prevederi ce stau la baza gestionării durabile a pădurilor”. În noul proiect au fost incluse tarife de calcul a cuantumului despăgubirilor prejudiciului cauzat încălcării legislației silvice, precum activități de tăiere ilicită, vătămarea arborilor, distrugerea culturilor silvice. Ministrul Ion Perju a declarat că prin aprobarea noului Cod Silvic se urmărește majorarea suprafeței terenurilor împădurite până la 15% din teritoriul țării, precum și interzicerea fragmentării terenurilor fondului forestier, a construcțiilor și arendarea neautorizată.

Neregulile din fondul forestier au continuat totuși să apară și să fie raportate. De exemplu, pe data de 25 ianuarie 2021, un alt activist civic a documentat, prin intermediul unei transmisiuni live pe facebook, tăierea unor copaci de pe o suprafață mare din interiorul rezervației științifice„Plaiul Fagului”. Drept răspuns, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului (MADRM) a anunțat că va fi creată o comisie care să examineze circumstanțele tăierii de copaci în rezervația științifică „Plaiul Fagului”.

Agenția Moldsilva a venit cu o soluție originală pentru această problemă: a interzis filmarea procesului de tăiere a copacilor din păduri în absența silvicultorilor! Ordinul emis în acest sens de către conducerea agenției prevedea că jurnaliștii și alte persoane vor avea acces în păduri doar însoțite de „director, inginer silvic-șef, șef de ocol silvic, alți specialiști autorizați în domeniul silviculturii și a lucrărilor silvotehnice”. Decizia a fost motivată prin necesitatea „respectării normelor de securitate”, însă sectorul asociativ de mediu a considerat că acest ordin încalcă drepturile constituționale ale cetățenilor.

În acest context, tot acest scenariu pare a fi un soi de răfuială între diverse instituții ale statului care se află într-un continuu joc de strategie politică pentru a deține monopol asupra fondului forestier, iar jurnaliștii, activiștii de mediu, ONG-urile și însăși pădurea reprezintă niște pioni care sunt aruncați de o parte și de alta a baricadei.

 

Ce a mai făcut Ministerul în ultimul an?

O prioritate aparte pentru autoritatea centrală de mediu din Republica Moldova a părut a fi adaptarea țării la schimbările climatice și reducerea gazelor cu efecto de seră. La începutul anului 2020, ministerul anunța că Moldova intenționează să-și sporească angajamentul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră către anul 2030 cu 70% față de anul 1990. Aceste prevederi au fost incluse în Contribuția Națională Determinată (CND) actualizată a Republicii Moldova (cea veche a ieșit din uz), elaborată în conformitate cu prevederile Acordului de la Paris, pe care Republica Moldova l-a semnat alături de alte 196 de țări în scopul menținerii încălzirii globale în limitele a 2 grade Celsius față de perioada pre-industrială.

În acest fel, Republica Moldova a fost a patra țară din lume (după Insulele Marshall, Suriname și Norvegia) care a prezentat Contribuția Națională Determinată actualizată, însă a făcut acest lucru cu ajutorul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, care a mobilizat 25 milioane dolari SUA pentru a susține procesul de elaborare a Contribuțiilor Naționale Determinate în 122 de țări ale lumii până către cea de a 26-a Conferință a Parților (COP 26) de la Glasgow (9-19 noiembrie 2020).

Tot cu sprijinul PNUD și al Uniunii Europene, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului a fost implicat în proiectul EU4CLIMATE, care urmărește sincronizarea activităților din diverse inițiative în domeniul combaterii schimbărilor climatice în scopul atingerii obiectivelor Acordului Climatic de la Paris. În cadrul acestui proiect, Ministerul a beneficiat de sprijin în elaborarea politicilor naționale și sectoriale de atenuare și adaptare la schimbările climatice în contextul riscurilor impuse de pandemia COVID-19.

Proiectul EU4Climate a susținut de asemenea elaborarea proiectului Legii privind gazele fluorurate cu efect de seră, cu accent pe necesitatea transpunerii în legislația națională a regulamentului UE aferent. În acest sens, Guvernul a aprobat în luna aprilie proiectul Legii ce vizează regimul comercial și reglementarea utilizării hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon, introducând modificări referitoare la interzicerea importului noilor echipamente frigorifice și de climatizare a aerului care funcționează pe bază de hidroclorfluorcarburi (HCFC) și favorizarea trecerii la echipamentele moderne, de ultimă generație, prietenoase mediului. Prin aprobarea acestei legi, Republica Moldova a aderat și la Amendamentul de la Kigali – tratat internațional ce are drept scop obținerea reducerii globale a consumului și a producției de hidrofluorocarburi. Conform acestui amendament, fiecare țară semnatară implementează propriul grafic de excludere a HFC din circulație, iar Republica Moldova și-a luat angajamentul ca începând cu anul 2029, consumul de HFC să fie redus cu 10% și cu 80% până în anul 2045.

 

Cum rămâne cu Nistrul?

Epopeea țesută în jurul acestui fluviu a început cu mai mulți ani în urmă, când Ucraina și-a anunțat programul de dezvoltare energetică a țării (Strategia ucraineană de dezvoltare a sectorului energetic). Aceasta prevedea construcția în cascadă a șase centrale hidroenergetice pe fluviul Nistru, în amonte de Republica Moldova. Proiectul era lăudat de ucraineni ca fiind „briliantul coroanei energetice ucrainene” și „unic în lume” – neglijând comod faptul că avea să aibă repercursiuni enorme asupra accesului la apă pentru 7-8 milioane de oameni care locuiesc în bazinul Nistrului atât în Republica Moldova, cât și în Ucraina. Vestea a fost primită la noi cu multă îngrijorare de către societatea civilă, în special organizațiile de mediu. Acestea s-au mobilizat încă din anul 2017, solicitând autorităților o reacție imediată. Totodată, organizațiile de mediu din Republica Moldova au făcut front comun cu cele din Ucraina, manifestând o poziție unitară împotriva acestui proiect energetic.

Centrala hidroelectrică de la Novodnestrovsk. Imagine: Gheorghe Țîcu

Deși încet la început, de parcă a luat apă în gură, Guvernul Filip a început să se miște: s-a plâns la Bruxelles și a încercat să vorbească cu partea ucraineană. Și-a amintit că Ucraina încă nu a ratificat Acordul de la Roma, din anul 2012, privind colaborarea în domeniul protecției și dezvoltării durabile a bazinului râului Nistru. Probabil presat de Uniunea Europeană, guvernul ucrainean l-a ratificat în final (în 2017), iar mai apoi autoritățile ambelor state s-au adresat către Comisia Europeană de acordare a asistenței pentru efectuarea unui amplu studiu ecologic de impact pe întreaga lungime a râului Nistru. Felul în care guvernul nostru „negocia” a nemulțumit iarăși organizațiile de mediu, care nu agreau negocierile „la pachet” cu alte probleme din agenda bilaterală moldo-ucraineană: posturile vamale mixte, recunoașterea proprietăților moldovenești pe teritoriul Ucrainei, demarcarea frontierei moldo-ucrainene, problema transnistreană etc.

În aprilie 2018 Guvernul Republicii Moldova a format o comisie de negociere cu partea ucraineană „privind utilizarea stabilă şi protecția fluviului Nistru”. Câteva luni mai târziu, Ambasada Suediei în Moldova și-a anunțat susținerea financiară în cadrul unui proiect implementat de PNUD: „Studiul impactului social și de mediu al Complexului Hidroenergetic Nistrean (CHE)”. Scopul acestuia era de a aduce claritate referitor la impactul acestei construcții asupra populației și biodiversității din Republica Moldova și de a oferi argumentări ştiinţifice pentru a continua negocierile purtate cu partea ucraineană. Deși trebuia să fie gata în anul 2020, acest studiu s-a apropiat de varianta finală abia la mijlocul anului 2021, din diverse motive tehnice. În luna iunie a aacestui an au fost făcute publice doar rezultatele preliminare ale studiului privind impactul social și de mediu al CHN asupra fluviului Nistru, după multiple eforturi de colaborare cu partea ucraineană. Autorii documentului au arătat că acest proiect de construcție a afectat calitatea apei din Nistru și habitatele naturale ale florei și faunei, reducând numărul speciilor.  Printre efecte se numără apariția efectului pulsatoriu, cunoscut sub numele de hydropeaking (atunci când nivelul apei din râu crește sau scade în funcție de deversările hidroenergetice). De asemenea, s-au observat răcirea apei râului în perioada caldă și încălzirea în perioada rece a anului, ceea ce dă peste cap ritmurile naturale de curățare a râului. De fapt, studiul a scos la iveală foarte multe alte efecte negative, care au fost împărțite de experți în trei categorii mari. Concluziile preliminare pot fi lecturate aici⁷. Versiunea finală a documentului se află în prezent la Ministerul Mediului, care urmează să facă niște rectificări înainte de a o publica.

Problema construcției a șase hidrocentrale pe Nistru în Ucraina rămâne în continuare una spinoasă și este departe de a fi rezolvată.

Guvernul Ucrainean a anunțat cu câțiva ani în urmă că sistează temporar acest proiect, însă nu îl abandonează complet, motivând că este unul imperios. Experții de mediu susțin însă că aceste viitoare hidrocentrale, alături de altele două care mai există în Novodnestrovsk și în aval de Novodnestrovsk, nu acoperă nici 3% din necesarul Ucrainei. Acest lucru ar însemna că ucrainenii au interes mai mult pentru apa Nistrului, pe care urmăresc să o colecteze prin intermediul barajelor de acumulare. În Ucraina, ONG-urile de mediu consideră că decizia guvernului ucrainean de a-și obține energie electrică din hidrocentrale este una învechită, costisitoare și depășită față de oferta modernă a parcurilor eoliene și fotovoltaice. Din acest motiv, apărătorii mediului suspectează planuri obscure de „privatizare a energiei”, adică implicarea unor oligarhi puși pe îmbogățire care de fapt nu au nici o treabă cu necesitățile de energie reale ale Ucrainei sau cu securitatea propriului popor. Între timp, ecosistemul fluviului Nistru continuă să degradeze iremediabil (conform parametrilor arătați în studii), ceea ce înrăutește situației Moldovei la capitolul securitatea aprovizionării cu apă și amenință dezvoltarea economică şi standardul de viaţă al societății.   

Ce ar fi putut face Guvernul în această perioadă?

La acest capitol este foarte mult de discutat și de dezbătut, dar esența problemei (de altfel complexă și spinoasă) poate fi redată pe scurt:

• O mare parte din provocările și stagnările din domeniul protecției mediului s-au datorat Reformei admistrației publice demarate cu câțiva ani în urmă. Prin intermediul acesteia, multe ministere au fost comasate, inclusiv cel al Agriculturii, Mediului și Dezvoltării Regionale. Acest lucru a contribuit foarte mult la slăbirea capacităților instituționale în domeniul protecției mediului, iar problemele ecologice au ajuns să stea la coada priorităților tuturor Guvernelor care s-au perindat de la reformă încoace.
• În debutul pandemiei de Covid-19 (martie 2020), accesul la informația de interes public a avut de suferit din cauza restricțiilor impuse de Comisia pentru Situații Excepționale. Termenul de soluționare a solicitărilor din partea publicului larg a fost extins de la 15 la 45 de zile, ceea ce a îndepărtat și mai mult statul de cetățenii săi și a agravat problemele existente (legislația învechită și sistemele birocratice care cauzează întârzieri artificiale la examinarea solicitărilor). Așa cum era de așteptat, capacitatea jurnaliștilor din Republica Moldova de a oferi cetățenilor informații vitale și la zi a avut de suferit, iar știrile de mediu și starea naturii au fost umbrite de noua realitate impusă de pandemie.
• Ca întotdeauna, politicul a dat mînă cu economicul (sacrificînd ecologicul) și au făcut împreună ravagii. Nici măcar în anii pandemici, Republica Moldova nu a fost scutită de jocurile și socotelile politice ale partidelor perindate pe la guvernare și ale lobby-urilor economice (agroindustriale mai ales) din jurul lor. Multe proiecte importante în domeniul protecției mediului au fost puse pe pauză sau au fost pur și simplu neglijate, în timp ce mai marii zilei se ocupau de fleacuri populiste, cum ar fi soluționarea superficială a problemei pădurilor sau a accesului la apă pentru irigare.

Bibliografie:

1. Articol web „Air pollution goes down as Europe takes hard measures to combat coronavirus”
2. Studiu: „COVID-19 Impact on Air Quality in Ukraine and the Republic of Moldova”
3. Articol web: „Kilometri de gunoaie pe malul lacului Costești-Stânca”
4. Document: DECLARAȚIA ecologiștilor din Parteneriatul Estic
5. Articol web: „Academia de Științe a Moldovei susține Declarația ecologiștilor din Parteneriatul Estic!”
6. Articol web: „Guvernul a aprobat Regulamentul cu privire la utilizarea apelor subterane pentru irigarea prin picurare a terenurilor agricole ocupate cu culturi horticole”
7. Comunicat de presă: „Complexul hidroenergetic nistrean are un impact semnificativ asupra debitelor, calității apei și diversității biologice a Nistrului”

Acest articol a fost elaborat în cadrul proiectului ”Dosarul Social”, realizat de PLATZFORMA în colaborare cu Fundația Friedrich-Ebert-Stiftung Moldova.