Problema construcțiilor ilegale rămîne încă actuală pentru Chișinău: ea nu a dispărut nicăieri. Acest lucru devine evident dacă ne uităm la temele cele mai importante ale campaniei electorale pentru alegerile locale din această toamnă. Aproape fiecare moderator de emisiune a adresat candidaților întrebări pe această temă și fiecare candidat a scris despre problema construcțiilor ilegale în programul său electoral.
Zeci de proteste, sute de articole și relatări, mii de construcții cu încălcări ale legii – aceasta este realitatea noastră obiectivă. Protestele în masă pe tema construcțiilor ilegale au devenit mai puține deoarece oamenii au încetat să mai creadă în eficiența lor.
Construcțiile ilegale rămîn însă a fi în continuare una dintre amenințările cele mai mari pentru fiecare curte în parte și pentru oraș în general (mai ales în aspectele ce țin de dezvoltarea și funcționarea transportului public și aspectului exterior al orașului). Cele mai amenințate sînt spațiile verzi – scuarurile, parcurile, spațiile dintre blocuri. Unele din ele sînt amenințate deja chiar dacă nu știm încă despre asta (o parte din procesele ce fac posibile acaparările de spații publice se întîmplă în coridoare și birouri netransparente). Orașul nu dispune încă de vreo resursă informațională credibilă ce ar prezenta informații corecte și obiective despre următoarele șantiere.
Cîteva scheme imobiliare populare, evoluția și motivele păstrării lor.
În ultimii ani presa și grupurile de activiști au documentat cele mai populare scheme de corupție folosite în sectorul imobiliar (acaparare de terenuri publice și construcții ilegale). De cele mai multe ori aceste scheme sînt oarecum ”legale”, chiar dacă aduc prejudicii orașului.
Schimbarea destinației terenului, construcția pe un lot luat în arendă, schema cu menirea ”socio-culturală” a obiectului – toate aceste scheme au fost relatate de mai multe ori cu varii ocazii. Totuși ele nu-și pierd deloc actualitatea (mai mult ca atît – ele sînt folosite în continuare). De ce?
Problema cea mai importantă e că nimeni nu s-a ocupat de eradicarea sistemică și complexă a acestor scheme. Organizațiile care încearcă să facă totuși acest lucru lucrează ”în afara sistemului” (în primul rînd din cauza caracterului închis al acestui sistem) și nu dispun de resurse suficiente pentru a lupta cu aceste scheme. Problema cheie rămîne asistența juridică – un serviciu complicat și foarte costisitor.
În același timp, alte organizații (și ne referim mai ales la partidele politice și la organizațiile societății civile afiliate lor) au lucrat pînă acum foarte închis și ineficient, adică au implementat agende care sînt departe de necesitățile societății. Ele recepționau informații de la grupuri care semnalau construcții ilegale dar lucrau cu aceste grupuri într-un mod foarte selectiv. În temei, partidele ajutau doar grupurilor și organizațiilor care își declarau loialitatea față de partid, chiar dacă aceste organizații făceau această muncă și duceau lupta contra construcțiilor ilegale din contul resurselor proprii – timp, efort etc.
În tot acest timp, autoritățile centrale și primăria mun. Chișinău practic nu au atras atenție asupra acestor scheme de corupție și practici semi-corupte. De ce? Din motive evidente: acestea erau unii dintre beneficiarii finali ai acestor scheme și a fluxurilor financiare generate de acestea. Mai mult, putem spune că statul a fost un catalizator esențial al schemelor imobiliare atunci cînd a demarat programul ”Prima Casă”, realizatorii principali ai căruia sînt cele mai mari companii de construcție cunoscute pentru scandaluri cu construcții ilegale (Dansicons, Ex-Factor Grup, Eldorado și altele).
Consiliul Municipal Chișinău nu a reușit să influențeze prea mult procesul chiar dacă, în unele momente, cel puțin la nivel declarativ, a făcut ceva eforturi – două moratorii care s-au sfîrșit fără nici un rezultat. Cu începere din 2016, în pofida răspîndirii practicii organizării unor consultări publice largi pe PUZ-ul redus (cînd în locul unei cercetări complexe a zonei era prezentată o simplă schemă de construcție) – CMC a pus pe bandă rulantă procesul de eliberare a unor autorizații ilegale în baza unei documentații insuficiente. Uneori, astfel de PUZ-uri (Plan Urbanistic Zonal) erau votate la pachet, deși fiecare dintre ele conținea și încălcări de procedură și deși votul la pachet e în principiu ilegal. Chiar și grupul pentru construcții ilegale (pentru care a fost creat un regulament special și un proiect de decizie pentru Consiliu) – s-a întrunit o singură dată fără a avea statut oficial.
Situația ”după revoluție”.
Tema construcțiilor ilegale, a mafiei imobiliare, a cartelului imobiliar în parlament – este una din primele care a apărut pe agenda coaliției PSRM+ACUM, formată după 8 iunie.
În luna iunie, un proiect de decizie înaintat de deputatul Vladimir Bolea din partidul PAS (blocul ACUM) a fost susținut public de PSRM, dar a avut aviz negativ de la Ministerul Economiei. Cei mai înrăiți oponenți ai proiectului de lege au fost companiile de construcție care dispun de abilități excelente de comunicare cu factorul politic, dar și resurse financiare suficiente pentru a încerca să încline balanța. În această situație fracțiunile ”majorității parlamentare” au fost nevoite să dea înapoi și să creeze un grup de lucru privind modificarea legislației în domeniul construcțiilor.
Un alt grup de lucru (mai funcțional), a fost creat pe lîngă Ministerul Economiei prin eforturile de coordonare ale secretarei de stat Svetlana Dogotaru. Acest grup include reprezentanți ai ministerului, ai Agenției pentru Supraveghere Tehnică (în cadrul căreia intră și fosta Inspecție de Stat în Construcții), reprezentanți ai patronatului în construcție, experți internaționali etc).
La mijlocul lunii septembrie pe pagina web a ministerului și a Cancelariei de Stat au apărut cîteva propuneri ale grupului de lucru privind modificarea unor prevederi în domeniu.
Propunerile grupului de lucru oferă mai multe competențe inspecției de stat în construcții (reiterînd de asemenea și necesitatea unei transparențe în activitatea acesteia) descriu mai bine unele proceduri, clarifică competențele diverselor instituții constatatoare și limitează utilizarea unor scheme semi-legale. Evident, aceste propuneri nu sînt revoluționare, dar, din cîte reiese din unele intervenții publice ale doamnei Dogotaru, chiar și aceste modificări cuminți s-au înglodat undeva la Cancelaria de Stat. Pe de altă parte, unii experți, care au făcut anterior lobby pentru slăbirea instituțiilor de control (acea reformă care a redus la zero controlul asupra calității construcțiilor și disciplinei în sectorul imobiliar) recomandă acum guvernului să nu întărească prea mult inspecția de stat (și alte tipuri de control). Aceasta se întîmplă sub pretextul protecției mediului de afaceri, ignorînd în același timp grija pentru sănătatea și confortul oamenilor.
În același timp, în cadrul Inspecției de Stat în Construcții (acum în componența AST), care e și ea parte a Ministerului Economiei, au fost operate mai multe schimbări de cadre. A fost schimbat directorul Agenției, directorul executiv, secretarul de presă. Aceste schimbări s-au reflectat rapid asupra activității curente și vizibilității instituției. În rezultat, a apărut practica controlului APL (în primul rînd, primăria mun. Chișinău, inclusiv Direcția de Arhitectură și Direcția Disciplină în Construcții) și pedepsirea funcționarilor ce au admis încălcări la eliberarea documentelor permisive. A reapărut și practica ”controalelor inopinate” (un instrument aproape inutilizabil din cauza modificărilor la legea 131 privind controlul agenților economici).
Un alt rezultat vizibil a fost practica reflectării, pe pagina de internet a AST a celor mai de rezonanță cazuri – Dimo 7/3, Coca 7, Maria Cebotari 20 (Cafeneaua Guguță), în forma unor reacții desfășurate la ele. În articolele de pe site au început să apară numărul de intrare și data acceptării petiției, numele agentului economic și alte ”detalii” importante pentru publicul interesat interesează. A apărut și versiunea rusă a paginii (e adevărat, încă nu au fost traduse toate știrile și articolele). Noua conducere a agenției a promis deschidere și transparență în colaborarea cu organizațiile societății civile, specializate în lupta contra construcțiilor ilegale.
De partea cealaltă, dezvoltatorii imobiliari se mobilizează și ei și cer încetarea acțiunilor de control și scriu petiții în parlament și la președinție pentru a o influența pe Svetlana Dogotaru să nu mai exercite presiune pentru mai mult control. Interesant, oare de ce dezvoltatorii imobiliari se tem de control din moment ce, la întîlnirile grupului de lucru, afirmau contrariul?
Unele schimbări sînt vizibile și la nivelul CNMI (Consiliul Național al Monumentelor Istorice de pe lîngă Ministerul Culturii). Anume această instituție cîndva aviza fără probleme, în mod docil, proiecte de reconstrucție (”restaurare”) a unor monumente istorice sau (re)construcția unor obiecte în centrul istoric. De exemplu, în ianuarie 2019, CNMI a avizat proiectul de reconstrucție a Cafenelei Guguță în Grădina Publică Ștefan cel Mare (proiectul studioului Marhitrav, pe care lumea îl afiliază companiei Regata Imobiliare și care gestionează proiecte precum hipermarketurile Kaufland, Casa ”inteligentă” în locul restaurantului ”Doina” și altele).
Cu începere din luna septembrie 2019, Consiliul a început să refuze unele proiecte de executare care veneau din partea unor agenți cărora anterior vechea componență a Consiliului le aprobase schița de proiect. În octombrie CNMI a adoptat o decizie complexă (și complicată) pe Cafeneaua Guguță, o decizie care anulează de fapt decizia din ianuarie 2019. Nu putem încă afirma că CNMI e destul de transparent și dacă practica de a lua decizii ferme în interes public se va păstra, dar progresul e evident.
În curtea Dvs a apărut o construcție. Ce e de făcut?
Deocamdată schimbările sistemice sînt încă la orizont și nu sînt prea vizibile pentru omul obișnuit care se poate confrunta cu situația că construcția începe azi-mîine sau care știe că un teren a fost vîndut și construcția urmează să înceapă în curînd. Instituțiile publice municipale, dar și instituțiile cu competențe de control, sînt destul de netransparente. Schimbările, în opinia mea, vor fi simțite abia peste cîteva luni dacă ținem cont de inerția sistemului, dar și de calitatea slabă a cadrelor moștenite de la vechea guvernare. Și toate astea dacă va exista și în continuare voința politică la Ministerul Economiei, la nivelul primului ministru și în Parlament. În plus, este nevoie ca această coaliție PSRM-ACUM să se păstreze, lucru care devine tot mai improbabil pe zi ce trece.
De aceea, în cazul începerii unei construcții în curtea blocului lor sau în scuarul cel mai apropiat, cetățenii trebuie să mizeze mai mult pe forțele proprii, fără a ignora noile posibilități de exprimare și protest. Ce trebuie făcut în asemenea cazuri?
Prezint mai jos o serie de pași.
În primul rînd – trebuie creat un grup de 3-5 oameni de încredere din bloc. Anume ei vor adopta cele mai rapide și mai urgențe decizii (și ele vor fi multe!). Convocarea de fiecare dată a unor adunări de peste 20 oameni e un proces complicat (și uneori destul de periculos dacă ținem cont de scurgerile de informații). Este foarte important ca grupul să lucreze eficient și responsabil și să nu paseze responsabilitățile (și munca) pe alți membri ai grupului sau, cel mai rău, pe un singur membru al grupului.
În al doilea rînd, este foarte important să fie oprită construcția ilegală. Pentru acest scop toate metodele sînt bune (adresarea la inspecția de stat în construcții, la presă, la politicieni, mai ales în contextul alegerilor, care la noi sînt quasi-permanente). Protestele în masă, care implică mai mulți participanți, organizate cu ajutorul altor grupuri de pe alte adrese cu probleme, sunt de asemenea utile. Dar oprirea rapidă a construcției înseamnă de obicei o adresare la fel de rapidă a antreprenorului în instanță, ceea ce duce în cele mai multe cazuri la repornirea construcției. De aceea, odată oprită construcția, e devreme ca grupul să se relaxeze. În același timp, dacă nu se obține stoparea rapidă a construcției, șansele de a o opri ulterior sînt foarte reduse din motivul că oamenii din bloc nu sînt pregătiți psihologic să lupte.
Pasul al doilea: după ce am amînat construcția iminentă, începem pregătirile.
Atunci cînd ați reușit să amînați cîtuși de puțin pericolul construcției curente trebuie să treceți la munca sistematică pe acel caz.
Trebuie să colectați toate documentele și să descrieți coerent cazul – aceasta vă va ajuta enorm în lucrul cu juristul, cu presa, cu alte organizații, inclusiv partidele). Unul dintre algoritmii publici pe care îl recomand este NITKA (rus. Нарушения, История, Телефоны (контакты), Копии документов в хронологическом порядке, Активный план / rom. Încălcarea, Istoria, Telefoanele de contact, Copiile documentelor în ordine cronologică, Plan Activ pentru acțiuni ulterioare). Acest algoritm permite o comunicare rapidă între membrii grupului, între grup și dezvoltator, între grup și alți actori (juristul, mass-media, ONG-uri etc). Algoritmul e ușor în utilizare pentru a controla procesul, pentru a construi strategii și pentru a face schimb de experiență.
Următorul pas pe care trebuie să îl faceți – să găsiți un jurist adecvat pentru cazul Dvs. Juriștii de partid, care au avantajul de a fi gratuiți de cele mai multe ori, se deosebesc prin faptul că nu sînt deschiși și nu prea au timp. Ei vă pot ușor juca festa (de exemplu să nu vină la ședința de judecată), știind că vă găsiți într-o situație fără ieșire și că veți fi nevoit să vă adresați la partid. La alegerea juristului, cel mai bine e să vă țineți de sfaturile și recomandările formulate de alte grupuri civice, mai ales cele adunate în forma unor ghiduri pentru activiști (ceea ce nu vă împiedică să dezvoltați propriile metode și algoritmi de lucru).
Atunci cînd ați reușit să opriți construcția, o bună pregătire pe algoritmul NITKA și un jurist bun vă pot ajuta să comunicați altfel cu dezvoltatorul imobiliar. Trebuie să înțelegeți că și el e parțial o victimă (în cazul concret el a crezut în mersul bun al unei scheme corupte). Comunicarea cu el trebuie să fie corectă și trebuie să fie de la egal la egal. Nu are sens să-l rugați ori să îl ”blestemați”. În schimb gîndiți-vă ce l-ar motiva să oprească construcția ilegală. Evident, cînd ”comunicarea” cu dezvoltatorul imobiliar se rezumă la faptul că paza privată pe care el a angajat-o să păzească șantierul vă bruschează, atunci nu are nici un sens să căutați să comunicați cu el.
Un alt aspect important al lucrului pe caz, în situația în care lucrările de construcție au fost stopate – munca de mutare a granițelor teritoriului șantierului. Orice mașini de construcție care staționează pe teritoriul adiacent construcției reprezintă un pericol ce trebuie lichidat rapid. Lucru care se referă și gardul ce acoperă de obicei muncile de pregătire. Din acest motiv e important ca aceste detalii să primească atenția cuvenită permanent. Lista concretă a pericolelor și a acțiunilor posibile poate fi compilată cu ajutorul altor colegi din societatea civilă care dețin deja o expertiză bogată în domeniu (și ea este destulă!).
La fel, un aspect de care trebuie să se țină cont dacă există încălcări din partea dezvoltatorului imobiliar și a muncitorilor săi este sancționarea acestora, chiar dacă aceasta s-a întîmplat anterior, la etapa construcției active. Depășirea atribuțiilor de serviciu din partea gardienilor, parcarea pe gazon, tăierea ilegală a arborilor, inacțiunile poliției – toate acestea trebuie să devină motiv de petiții, amenzi și adresări în instanță (în cazul lipsei amenzilor). Din fericire reprezentanții forțelor de menținere a ordinii nu prea iubesc să apară în fața instanței și uneori activiștii obțin de cauză pentru că sînt mai insistenți. În ultima vreme, de asemenea, instanțele de judecată au început să pună mai mult accent pe partea de implementare corectă a justiției, așa că încurajez pe toate căile adresarea în instanță.
Consolidarea grupului activ de locatari este, la fel, un scop important. Comunicarea cu acest grup trebuie să fie făcută în mod corect și confortabil, mai ales cu cei mai puțin activi. Grupul trebuie atras în evenimente precum proteste, participare la evenimente publice de tipul protestelor sau judecăților, colectarea de fonduri și alocarea cheltuielilor etc. Consolidarea grupului și instaurarea unei comunicări bune între membrii acestuia este unul dintre motivele de la care merită să pornești lupta contra construcțiilor ilegale.
O soluție sistemică pentru problema construcțiilor ilegale.
Dacă în cazul Dvs s-a întîmplat o minune și construcția a fost oprită (de fapt nu e vorba de o minune pentru că, de fapt, aceasta este rodul efortului Dvs, a insistenței și coeziunii), nu vă grăbiți să vă relaxați.
În primul rînd, trebuie să țineți cont de faptul că multe șantiere se pot ”reactiva” după ani de ”îngheț”. Anume așa s-a întîmplat la Dimo 1, Dimo 7/3, bd. Moscova 2, Albă Iulia 2-4-6) și aceasta este la fel o schemă standard. În al doilea rînd, existența unui grup unit în bloc este un motiv bun pentru a face un pas ulterior și a încerca să ”faceți ordine” în întreg cartierul, cartografiind potențialele pericole. Pe lângă aceasta, membrii grupului vor obține cunoștințe suplimentare despre infrastructura blocului și cartierului lor (comunicații, amenajare a teritoriului etc). Această informare este foarte importantă și în felul acesta contribuiți la educația civică a cetățenilor și direct și indirect, la dezvoltarea corectă a orașului în genere.
După victoria finală (vezi mai sus despre ”victorii finale”), recomand să nu uităm despre problemele sistemice. Este foarte important să vorbim despre ele în orice format care vă este comod (la ședințele Consiliului Municipal, la comisiile de profil, în timpul întîlnirilor cu candidații de la partid, la emisiuni etc).
Pînă cînd în oraș nu va apărea un Plan general de dezvoltare a orașului, respectat de toți, și un grup de lucru pentru soluționarea cazurilor de conflict (cum este în orașul Lvov, de exemplu), pînă cînd nu va fi modificată legea în domeniul construcțiilor și lupta cu corupția, pînă cînd nu va fi eficientizată muncă organelor de control și pînă cînd nu va începe sancționarea celor care încalcă acest Plan, nici un locuitor al orașului nu se poate simți în siguranță. Probabil, aceasta nu se va întîmpla în următorii unu-doi ani. De aceea, fiecare cetățean trebuie să cunoască pașii standard pe care să îi întreprindă într-o situație de confruntare cu o construcție ilegală. Și e mult mai bine să înveți pe exemple străine, ajutînd activ vecinii măcar cîteva ore pe săptămînă.
P.S. În fiecare zi vin diverse noutăți pozitive de la diferite instituții publice (procuratura, judecățile, AST, Parlamentul și chiar Primăria mun. Chișinău) și de aceea este foarte important să repetați adresările către cei pe care i-ați abordat anterior și care v-au oferit atunci răspunsuri negative.
Acest articol este elaborat în cadrul proiectului „Perspectivă socială 2019” – secțiunea „analiză”, realizat în baza unui parteneriat dintre PLATZFORMA și Fundația Friedrich Ebert – Moldova. Articolele publicate în cadrul acestui proiect nu exprimă neapărat punctul de vedere al partenerilor.
