Înainte de toasturi, să vă povestesc puțin despre viața lui Zahar și Nargiz. Ambii s-au născut în aceeași localitate, au învățat la școala din sat. După absolvire, Zahar a plecat să facă serviciul militar, apoi a învățat de inginer. Nargiz a mers la studii la Tbilisi, unde timp de 6 ani a învățat la facultatea de pedagogie. Educătoare de profesie, când s-a întors în sat a fost cerută în căsătorie de Zahar, (el spune că de fapt a fost invers, ea l-a cerut pe el), pentru că Nargizei încă de pe băncile școlii îl plăcea pe Zahar. Era un bun cântăreț la chitară și un dansator iscusit, îi cucerise inima din adolescență, el fiind prima ei dragoste.
Deși conform tradițiilor vechi, respectate mai ales în mediul rural, femeile nu aveau libertatea de a-și alege soțul, Nargiz spune că ea și Zahar s-au căsătorit din dragoste reciprocă. În unele localități din zonele muntoase mai pot fi întâlnite cazuri când fetele pot fi date în căsătorie de către tați, contrar dorinței lor, la o vârstă fragedă, fiind lipsite de dreptul la alegere sau de a face studii, însă cu timpul astfel de istorii sunt tot mai puține, afirmă ea.
Educatoare la grădiniță așa și nu s-a angajat, pentru că după nuntă a rămas însărcinată cu primul copil și a trebuie să aibă grijă de creșterea și educarea acestuia. La puțin timp a apărut și al doilea copil, astfel îngrijirea copiilor și treburile casnice i-au revenit Nargizei conform tradițiilor, dar și dorinței sale. Nu este deranjată că nu a reușit să profeseze, este fericită că a putut fi alături de copii, să le ofere toată dragostea de mamă.