Impresii la cald despre cadavre (o replică de Constantin Cheianu)

[label shape=”” type=””] Constantin Cheianu [/label]

Publicăm, cu titlu de drept la replică, acest text al lui Constantin Cheianu, dramaturg și jurnalist (Jurnal TV). 

Sociologul şi activistul Vitalie Sprînceană şi-a împărtăşit ieri „impresiile la cald” despre protestul de ieri al Platformei. Un text, în care domnia sa s-a grăbit să anunţe decesul Platformei DA şi a făcut-o meticulos, cu un soi de detaşare de medic legist. Mi s-a părut că abordarea de patologoanatom îl excită mai tare decât dorinţa de a privi cu mai multă participare un fenomen totuşi atât de firav şi de nou, cum sunt protestele sociale la moldoveni. Nu le-am mai avut, eu unul care fac de şase ani două emisiuni în încercarea de a-i provoca pe moldoveni să se preocupe şi de aşa ceva, nu numai de limbă-alfabet, nu mai credeam că sunt posibile. Totuşi anul trecut s-a întâmplat, numai că nu am apucat eu să mă bucur de emergenţa noului fenomen, că, iată, trebuie să accept verdictul domnului Sprînceană că fenomenul a şi apucat să moară.

Răceala savantă a autorului mi s-a părut cu atât mai neaşteptată, cu cât toamna trecută domnia sa părea de-a dreptul copleşit de formele de solidaritate umană născute în Orăşelul Demnităţii, de oamenii de acolo, în general, care i se păreau teribil de interesanţi cu destinele şi biografiile lor. Am înţeles că a şi stat câteva nopţi cu acei oameni. Acum, în lumina ultimului text de sociolog pe care l-a scris, mi s-a părut că şi căldura lui de astă toamnă a fost mai curând una de cercetător rece decât de cetăţean.

În fine, ceea ce toamna trecută palpita de viaţă şi de interesant, astăzi este un cadavru neinteresant. Da, ştiu că domnul Sprînceană vorbea de bine toamna trecută nu atât Platforma DA, cât oamenii din Orăşelul Demnităţii. Oameni, pe care nu ştiu cum reuşea să-i privească rupţi de antipatica Platforma DA, de parcă aceştia ar fi apărut din neant. Astăzi, gata, avem de a face cu un hoit, pe care, în plus, Sprînceană îl cheamă să-şi declare singur decesul. Şi apoi să mai şi reînvie, dar deja într-o altă calitate.

Aş formula pentru început o obiecţie de ansamblu la textul domnului Sprînceană care acuză Platforma de nerealizarea unor lucruri pe care aceasta, de fapt, nici nu şi le-a asumat vreodată. Nu şi-a propus „un program de guvernare de alternativă”, “să vină cu un proiect de țară coerent”,  “un program de măsuri sociale ori o viziune de reforme economice”. Tot astfel cum nu şi-a propus nici să “înflorească mişcări de protest paralele în oraşele din care oamenii nu puteau pleca spre Chişinău”. Apropo de asta, chiar dacă Platforma nu şi-a propus “să înflorească”, a reuşit, de pildă, să organizeze pentru pirma dată în istorie o zi a protestelor în toată Moldova. La un moment dat oamenii au început să instaleze corturi în centrele raionale, ba chiar şi pe lângă primăriile unor sate.

Platforma DA şi-a propus de la începuturi lucruri mai puţin ambiţioase decât cele pe care i le pretinde Sprînceană, ţintă de bază fiind de fapt mobilizarea oamenilor la proteste. Astăzi unora li se pare floare la ureche să aduci câteva mii de oamenii la proteste, dar în iarna lui 2015 nu ştiu câţi dintre noi credeam că e posibil ca o mână de oameni practic necunoscuţi să adune mai multe mii de moldoveni la un protest?! Şi s-a ajuns la aproape o sută de mii de participanţi!

Mă tem că noi astăzi îi pretindem Platformei DA cât unei societăţi civile în ansamblu: “E nevoie de creativitate politică. Mobilizare de jos și în regiuni. Forme noi de participare politică. Mișcări fără lideri. Dezbateri. Idei noi.” Ştiţi cui îi pretindeţi toate astea, domnule Sprînceană? Unei mâini de oameni care nu sunt nici onegişti profesionişti şi nici politicieni profesionişti. Care au un serviciu, care au familii, care sunt întreţinuţi de soţi, soţii, de părinţi ori sunt pensionari.

Eu vreau să spun că, din contră, Platforma a fost coerentă în această ţintă de bază a sa. Şi protestele au adus mereu schimbări mai mari sau mai mici. Fiecare dintre acestea au împins guvernarea spre a-şi dezvălui o nouă faţetă hidoasă şi, totodată, după fiecare protest guvernarea a făcut noi concesii. Protestele de astă iarnă au reuşit chiar să-i închidă drumul spre fotoliul de premier lui Plahotniuc.

De câte ori, în ultimul an, atunci când guvernanţii comiteau un nou abuz toată ţara îşi îndrepta privirile cu speranţă spre Platforma DA, ca să adune lumea la protest?! Câte lucruri s-au reuşit, totuşi, prin proteste şi nu vreau să le enumăr aici pentru că sunt răsştiute.

Se vorbeşte despre aroganţa celor din Platformă, care nu ar fi acceptat “mâni de ajutor” dintr-o parte. Eu aş vrobi despre aroganţa celor dintr-o parte care nu ştiu cât de mult au încercat să vină către Platformă. La un moment dat Andrei Năstase mi-a zis mie, cum le-a zis şi altora, să propun oameni noi şi interesanţi care să vină la Platformă. Trebuie să recunosc că eu nu sunt un tip de gaşcă, aşa că m-am gândit la cei pe care îi citesc cu interes şi printre puţinele nume care mi-au venit în minte a fost şi cel al lui Vitalie Sprînceană. Dar cunoscându-i atitudinea rece faţă de Platformă, nu am îndrăznit să-l contactez. Mai ştii, zic, omul poate mă trimite la origini.

Pentru domnul Vitalie Sprînceană, Andrei Năstase este un lider care urmăreşte scopuri egoiste. De-ai şti, domnule Sprînceană, câte apeluri a făcut Năstase la diverşi lideri de partide, câte discuţii a avut cu Maia Sandu, cu Ion Struza şi cu alţi invitându-i să vină în fruntea Platformei, fie ca mişcare civică, fie ca partid. Nimeni nu a răspuns pozitiv. Legat de transformarea Platformei în partid, ţin minte atât de bine starea de derută după primele proteste când guvernanţii nu doreau să îndeplinească nici una din revendicări. S-a ajuns la concluzia că trebuie provocate alegeri anticipate şi protestatarii au început să ceară crearea unui partid pe baza Platformei. S-a văzut şi în asta o formă… de creativitate.
Eu nu cred că prin textul pe care l-a scris astăzi, domnul Sprînceană a făcut un pas spre o dezbatere constructivă şi bună. Ştiu cât de previzibil o să-i par acum, dar eu cred că mai degrabă el le-a dat un argument de unde nici nu se aşteptau guvernanţilor. În plus, şi-a adăugat vocea la corul jurnaliştilor şi blogerilor lui Plahotniuc.

Când domnul Sprînceană afrimă că “protestele nu mai schimbă nimic”, de aici parcă ar rezulta că de vină sunt tot cei care organizează protestele, adică Platforma. Nu guvernarea care a ignorat cu obstinaţie, timp de un an, revendicările oamenilor, da Platforma, că nu ar fi destul de creativă. Eu aş vrea să ştiu ce tactici deosebite şi câtă creativitate ar manifesta, de pildă, islandezii, francezii sau americanii, dacă în faţa guvernului lor ar protesta 100 de mii de oameni (raportat la proporţiile demografice ale Americii ar trebui să vorbim de zece milioane de americani) şi guvernele acelor ţări ar fi reacţionat la fel ca şi al nostru. Oare ce creativitate să mai manifeşti în acest caz?!

Nu pot să înţeleg nici insistenţa cu care dl Sprânceană, în situaţia în care ne îndreptăm spre un regim autoritar, îi pretinde Platformei (ca partid ori ca mişcare civică) un program de guvernare de alternativă, măsuri economice şi alte fineţuri. Este ca şi cum i-ai cere omului căruia îi arde casa să-ţi vorbească despre stilul de design pe care o să-l prefere după ce o să stingă focul – clasic, modern ori fusion. Şi-apoi există un Acord de Asociere în care se regăseşte un program de guvernare ideal!

Nu mai spun că în unele cazuri domnul Sprînceană care îi pretinde peste tot coerenţă Platformei, reuşeşte să se contrazică pe sine însuşi. Într-un caz el îi reproşează Platformei că a greşit pentru că “a avut încredere în unii politicieni (Dodon) care s-au dovedit a fi mai ”lunecoși” decît ne-am așteptat”, iar în alt caz critică Platforma (Partidul) pentru că „liderii Partidului DA nu au reușit să păstreze alianța ”pro-Moldova” pe care o construiseră în iarnă” (alianţă cu cine, cu „lunecosul” Dodon?…)

Legat de aprecierea mitingului de ieri că „ar fi fost o copie exactă a oricărui miting de anul trecut” şi că ar mai fi „un matineu pe teme patriotice.” Cu obiecţia de „matineu” aş fi de acord şi eu. Cât despre „copie”, cu toată asemănarea lor, mitingurile de anul trecut au fost, totuşi diferite şi ca amploare, şi ca impact. E destul să-l compar pe cel de la 7 iunie cu cel de la 4 octombrie. Protestul de ieri ne-a pus faţă în faţă cu un alt fapt nou şi sugestiv: am văzut că poliţia păzeşte cu mai multă străşnicie casa lui Plahotniuc decât Parlamentul.

Eu nu ştiu dacă „formele noi”, „creativitatea” şi altele de acest fel o să-l ajute pe domnul Sprînceană şi pe toţi ceilalţi care gândesc la fel ca dânsul să clintească măcar un pic regimul criminal. Eu ştiu însă foarte bine că protestele au reuşit de fiecare dată lucrul acesta.

M-am întristat să văd cât de uşor trece autorul peste abuzurile de ieri ale puterii, cum ar fi cel de a bloca circulaţia.
La final constat că fiind mânat de graba de a reacţiona la un text care recunosc că m-a afectat, nu am reuşit să-mi formulez decât „la cald”, ca şi autorul, ideile. Poate în cadrul unei discuţii ce ar urma voi reuşi să mai revin. Recunosc însă că, aşa cum am mai spus, abordarea de medic legist al autorului nu mă stimulează foarte tare în acest sens.

Constantin Cheianu este scriitor (dramaturg, prozator), publicist, actor și prezentator TV din Republica Moldova. Împreună cu Anatol Durbală conduce emisiunea de satiră şi divertisment „Ora de Ras” de pe postul Jurnal TV.

sursă imagine de fundal: Adevărul.