Trudeau feminist și Superwomen-ele

[label shape=”” type=””] Victoria Apostol [/label]

 

În acest articol sunt abordate două subiecte care la prima vedere nu au legătură unul cu altul, dar de fapt sunt în strânsă legătură.

Primul subiect: Prim-Ministrul Canadei, Justin Trudeau a declarat recent că este feminist. A declarat acest lucru în cadrul conferinței organizate de agenția ONU pentru Femei. Declarația lui Trudeau a devenit virală pe internet și mulți internauți au mediatizat declarația în cauză și l-au ridicat în slăvi pe Trudeau. Tot cu această ocazie mulți internauți s-au declarat și ei feminiști. Pe mine acest patetism m-a deranjat. Din câteva motive:

1. Declarația lui Trudeau are dreptul la existență și el trebuie admirat pentru ceea ce face, în calitatea sa de Prim-Ministru, inclusiv și pentru asumarea identității de feminist. Totuși, să-l ridici în slăvi și brusc să te trezești că feminismul e cool pentru că Trudeau e feminist, mi se pare ipocrizie maximă și continuarea unei gândiri partiarhale. Feminismul nu e de azi și nu e de ieri. Feminismul e o mișcare care a prins viață mai bine de 100 de ani urmă. Feminismul e o mișcare caracterizată de cel puțin 3 valuri de dezvoltare. Feminismul e o ideologie preocupată în primul rând de drepturile femeilor, așa cum acestea continuă să fie discriminate, marginalizate și excluse de la procesele decizionale. Femeile se află în centrul acestei mișcări și tot ele vorbesc și acționează mai bine de 100 de ani în scopul creării unei societăți echitabile și egalitare. Ținând cont de toate aceste aspecte, la final de zi vine un bărbat, Justin Trudeau și se declară feminist și lumea cade în extaz. Serios? Ce ați făcut până acum? Toate femeile care s-au declarat până acum feministe nu au fost auzite? Nu le cunoașteți?
2. Bărbații au un rol de jucat în crearea unei societății echitabile și egalitare și e important ca bărbații să fie și ei feminiști, așa cum toți și toate o să beneficiem de pe urma unei societăți echitabile și egalitare. Totuși, slăvirea în ceruri a unui bărbat care se declară feminist și ignorarea a celor de peste 100 de ani de muncă depusă de femei, este ipocrit și patriarhal. Există și o explicație la faptul că unii și unele au căzut în extaz la declarația lui Trudeau, însă nu au căzut în extaz la miile de femei care se declară feministe. Patriarhatul ne-a învățat să valorăm tot ce iese pe gura unui bărbat ca obiectiv și adevărul pur, în schimb tot ce spune o femeie e calificat drept emoțional, subiectiv și isteric. Așadar, dacă zice un bărbat că e feminist, atunci asta e cool, e timpul să fim toți și toate feminiști și feministe, însă dacă o femeie zice că e feministă, atunci ea e urodkă, nefutută, isterică, urăște bărbații etc.
   
3. Cel mai mult m-a deranjat ipocrizia de care au dat dovadă unele instituții internaționale în particular oficiul ONU pentru Femei din Moldova. În Moldova exsită deja de 2 ani Grupul de Inițiative Feministe din Moldova, un grup informal format din oameni care își asumă identitatea de feminiști. Acest grup a organizat în 2015 și 2016 marșuri feministe(!) la Chișinău și la ambele marșuri au fost invitate atât ONG-urile locale care se ocupă de egalitatea de gen și drepturile omului, cât și diverse ambsade și instituții internaționale, inclusiv și oficiul ONU pentru Femei din Moldova. Ce credeți? Cine a participat? Nimeni din cei invitați. Nici ONG-urile locale nu au poftit să participe, cu mici excepții (în 2016, unele ONG-uri totuși au participat, mai exact Coaliția Antidiscriminare în 2015 și Platforma pentru Egalitatea de Gen – rețele de ONG-uri și persoane fizice) și nici ambasadele și agențiile ONU stabilite în Moldova. Și nu numai că nu au participat, dar deseori s-au distanțat de feministele locale, mai ales agenția ONU pentru Femei. Da, da, această instituție care este în Moldova cică să contribuie la egalitatea de gen nu susține grupurile locale feministe, dar dă share la poza lui Trudeau care se declară feminist. Oare ce ar zice Trudeau când ar afla de această ipocrizie?

Și ca să fiu înțeleasă corect, agenția ONU pentru Femei din Moldova e importantă și are un rol de jucat ca organizație pe arena din țară, însă managementul ei e defectuos și pe alocuri destul de ipocrit. Iar ca să vă convingeți de ipocrizia managmentului e de ajuns să citiți o adresare a Ulziisuren Jamsran, reprezentanta de țară a UN Women în Moldova, care abia pe 24 martie și-a amintit de 8 martie și de semnificația acestei zile și și-a amintit de 8 martie doar în contextul forumului de pe 28 martie, organizat de  oficul ONU pentru Femei din Moldova. Sincer? Unde a fost doamna Ulziisurean pe 8 martie când feminiștii și feministele locali/e mărșăluiau în stradă pentru egalitatea de gen? Mai mult, în această adresare reprezentanta ONU pentru Femei din Moldova „zice”: „8 Martie, ce ocazie minunată pentru a spune Mulțumesc fiecărei Femei, și mai ales celor iubite. Noi, femeile, ne simțim speciale și onorate în această zi; o singură zi din cele 365 de zile din an…” – ceva mai patriarhal nu am citit de mult timp. Oare ce o fi vrut să zică cu mai „ales cele iubite”?!

Superwomen-ele

Al doilea subiect: Recent o colegă din Kazahstan m-a întrebat cum să reacționeze la noul trend destul de popular în spațiul post-sovietic când femeile moderne postează poze pe rețelele de socializare în care ele se auto-prezintă ca mame, femei gospodine, merg la muncă, spală podele, adică le fac pe toate, adică sunt un fel de superwomen (super femei) și pretind că asta e egalitatea de gen. Ce e rău în asta? Totul e rău în asta. Asta nu e egalitate de gen. Egalitatea de gen nu se referă numai la spațiul public și la faptul că femeile au un loc de muncă. Egalitatea de gen se referă și la mediul privat, și chiar începe cu mediul privat.

În perioada sovietică femeile mergeau la muncă și așa s-a creat falsa impresie a egalității de gen care continuă și până în prezent, însă venind acasă ele continuau să fie cele de la care se aștepta să aibă grijă de copii, să facă curat, să întrețină gospodăria, în timp ce bărbații au continuat să fie acei obosiți după muncă. Egalitatea de gen începe de la schimbarea rolurilor de gen în mediul privat. Nu e de ajuns ca femeia să poată bate un cui, dar e necesar ca și bărbatul să schimbe scutece. Egalitatea de gen e atunci când în mediul privat responsabilitățile casnice sunt împărțite, când de îngirjirea și creșterea copiilor se ocupă ambii părinți. Altfel, e imposibil să le faci pe toate, oricine ai fi, bărbat sau femeie. Să lucrezi 8 ore pe zi și apoi să vii acasă și să mai speli podele e irealist și reprezintă o imagine falsă de egalitate de gen. Poate cineva și spală podele după 8 ore de muncă, însă la sigur adoarme în 2 secunde și este super-mega obosită la final de zi. Nu există super-femei. Există doar femei care obosesc, care vor să doarmă, care vor să se relaxeze după muncă, care vor liniște etc. Așa cum nu există nici super-bărbați.

De altfel nici super-eroi sau super-eroine nu există. Cei și cele din desene animate cu care ne-am obișnuit sunt niște personaje inventate și dacă le analizați serios activitatea, atunci o să constatați că ei și ele sunt super-human pentru că reușesc să intervină într-o situație dificilă când altcineva nu poate să intervină. Or, aceste situații de urgență se întâmplă o dată în an, în restul timpului super-eroii și super-eroinele lenevesc.

În loc de concluzie: În 1918 exista Liga Femeilor Basarabene care era o organizație feministă și care se preocupa de egalitatea în drepturi, care în acea perioadă erau limitate sau chiar absente pentru femei. Emanciparea femeilor din Basarabia a cunoscut trei etape distincte: înainte de 1918 în componența Imperiului Rus, după 1918 în componența României și apoi după 1940 în componența URSS. În toate aceste perioade femeile s-au organizat în grupuri și au acționat colectiv pentru obținerea anumitor drepturi. Câteva nume ale celor care au format Liga Femeilor Basarabene: Elena Djionat, O.Țurcanu, Elena Alistar, N.Derevici, E.Ivanova, Magda Isanos și Nadejda Tudor (informație culeasă din Iurie Colesnic, Femei din Moldova. Enciclopedie, 2000).

Așadar, în loc de a-l slăvi în ceruri pe Trudeau, mai bine am încerca să ne cunoaștem propria istorie și feministele și feminiștii locali/e, atât din istorie, cât și din prezent, care de altfel acționează în spiritul egalităţii de gen fără al aștepta pe Trudeau sau alții să se identifice ca feminiști.

 

Imagine de fundal: Liga Femeilor din Basarabia (Nadejda/ Speranţa Tudor ş.a.). Sursa: Colesnic, Iurie. O fire autentică a acestui pământ [Nadejda Tudor] // Moldoveanca. – 2012. – Nr 11/12. – P. 10. Web: https://chisinauorasulmeu.wordpress.com