ARTICOLE.
Alexandru Lupuşor, răspunde la întrebările lui Vasile Ernu despre protestele de la Chişinău, pe CriticAtac: „Platforma Da este singura care pe moment a reușit să dea o formă organizată nemulțumirii populare, singura care a reușit să convertească atitudinea de revoltă într-o mișcare de protest. Un lucru, cred, trebuie să fie clar: oamenii protestează nu deoarece există Platforma Da, ci, invers, tocmai datorită faptului că oamenii protestează există și ceea ce își spune Platform Da. Înțeleg că și liderii platformei DA ar trebui să fie conștienți de acest lucru. Totodată, acest fapt îi face pe o bună parte din cei nemulțumiți să nu se fi solidarizat cu Platforma Da, pe unii să aibă rezerve și să formuleze critici față de acțiunile sau cerințele platformei DA, iar pe alții, chiar în pofida nemulțumirii avute față de actuala clasă politică și actualul sistem al puterii, să rămînă ostili Platformei Da. // Probabil Platforma Da poate deveni o forță politică reală doar dacă (a) va ști să se organizeze într-un cu totul alt mod decît au făcut-o pînă acum mai toate partidele moldovenești: constituite nu în temeiul unui program politic, economic și social, ci în jurul unui business-plan al finanțatorului sau finanțatorilor și (b) va înțelege să demonteze întregul sistem pe care îl reclamă ca fiind unul ticăloșit și nu doar să vizeze înlocuirea unor actori cu alții păstrînd aceleași reguli de joc.
O investigaţie de Victor Moşneag şi Anatolie Eşanu, de la ZdG, pe anticoruptie.md, despre felurile în care familia Drăguţanu şi alţi 168 de angajaţi BNM au beneficiat, între altele, de credite preferenţiale de la BNM pe parcursul mandatului guvernatorului demisionar: „Revenind la creditele preferențiale, constatăm că, în perioada în care Drăguțanu s-a aflat la conducerea BNM, de ele nu a beneficiat doar guvernatorul, ci și alți 168 de angajați (!), potrivit unui raport de audit, efectuat de Curtea de Conturi a R. Moldova (CCRM) asupra legalităţii şi regularităţii executării devizului de cheltuieli la BNM pe 2013-2014. Conform documentului, aprobat după mai multe amânări, de plenul CCRM, suma totală a împrumuturilor oferite angajaților BNM a constituit, la 31 decembrie 2014, 31,5 milioane de lei (!). Din acestea, 106 salariați au obținut credite pentru investiții imobiliare pe un termen de până la 15 ani, cu dobândă de 0,5% anual, în sumă de 30,3 milioane de lei, iar 63 de salariați au luat credite în sumă totală de 1,2 milioane de lei, pe un termen de până la 2 ani și cu rata dobânzii de 5,0% anual. Asta în timp ce la băncile comerciale rata dobânzii era de 12-15%. Potrivit aceluiași raport al CCRM, 22 de persoane cu funcţii de conducere în cadrul BNM au obţinut împrumuturi care au variat de la 400 mii de lei până la 2 milioane, suma totală constituind 17,2 milioane de lei sau 57% din suma creditelor acordate angajaţilor. Unele persoane au beneficiat de noi credite fără a le rambursa pe cele vechi.”
Confederaţia sindicatelor a vîndut o clădire în zona ultracentrală a oraşului Chişinău la un preţ cu mult mai mic decît valoarea estimată de agenţii imobiliari, ne spune un articol publicat de Mold-street. Amintim că o investigaţie făcută anterior de Centrul de Investigaţii Jurnalistice a scos la iveală un număr mare al unor asemenea tranzacţii realizate de sindicatele din Moldova. Şi această clădire, ca şi celelalte vîndute pînă acum, vor aparţine în ultimă instanţă milionarului Ilan Shor.
Fostul ministru Veaceslav Negruţă ne mai clarifică, cu alte dovezi, sintetizate în ZdG, cum a fost prădat miliardul: „Banca Naţională şi Centrul Naţional Anticorupţie (CNA) au mişcarea la zi a fiecărui leu şi dolar în conturi. Guvernatorul BNM are cea mai mare implicare şi povară de responsabilitate, pentru că este supraveghetorul, regulatorul sistemului bancar care avut suficientă informaţie la zi despre toate tranzacţiile care s-au făcut, în special în perioada 2014-2015”, afirmă Negruţă. //Totodată şi şeful CNA, Viorel Chetraru prin discursul său recent din Parlament în care a anunţat că raportul Kroll este „beletristică”, iar instituţia condusă de el cunoştea aceste detalii, a trezit întrebările de ce atunci CNA nu a intervenit. // Fostul ministru anunţă că toate instituţiile statului au privit cu indiferență cum sunt furaţi banii publici. Acesta a dezvăluit că, în 2013, când s-a întreprins prima tentativă de jefuire a rezervelor valutare ale BNM, el a înștiințat toate instituțiile statului, inclusiv Consiliul Suprem de Securitate, Procuratura Generală, Serviciul de Informații și Securitate și Guvernul. (…) Ex-ministrul afirmă că cele 18,5% ale BEM au revenit la patru companii din Federaţia Rusă, controlate de Veaceslav Platon, om de afaceri controversat, supranumit raiderul nr. 1 în CSI. Însă aceaste firme au fost reprezentate de o rudă a guvernatorului BNM. (…) potrivit lui Negruţă, hoţia de la BEM a început în 2005 în timpul guvernării comuniste cu implicarea activă a consilierului pezidenţial pe probleme economice Oleg Reidman.”
Un interviu cu Vitalie Sprînceană în ZdG despre rostul activismului civic, solidaritate şi justiţie socială, protecţia spaţiului public, protestele din PMAN, greşelile guvernării Maiei Sandu la Ministerul Educaţiei şi despre alte subiecte: „— Ca să fii un om implicat actualmente în R. Moldova este destul de solicitant, pentru că sunt o mie de domenii şi de situaţii în care oamenii sensibili trebuie să se implice imediat. Care crezi că sunt primele priorităţi în care societatea civilă sau oamenii cu educaţie şi sentimente civice ar fi să se implice? // — Mi-e destul de dificil să stabilesc priorităţi pentru toată societatea. Probabil, prima ar fi un fel de necesitate de reinventare a solidarităţii şi, când vorbesc de solidaritate, mă gândesc nu la relaţiile existente, că nu-i nevoie să întărim relaţiile dintre cei bogaţi şi alţi bogaţi, pentru că ei oricum relaţionează bine. E nevoie să construim solidarităţi între oameni diferiţi, între cei foarte bogaţi şi cei foarte săraci, între cei de o religie şi cei de altă religie, şi cei fără de religie, între cei care vorbesc o limbă şi cei care vorbesc o altă limbă ş.a.m.d. Cred că avem de muncit încă mult la reconstrucţia solidarităţii. Aş vrea să văd o naţiune solidară. // În al doilea rând, probabil, aş merge pe lucrurile mari care trebuie puse la loc. În cei 20 de ani s-au cumulat destule mecanisme prin care oamenii care sunt la putere se protejează, într-un fel, de oamenii pe care îi guvernează. Şi „Ziarul de Gardă” a făcut multe ca să descopere, să investigheze mecanismele prin care oamenii de la guvernare îşi protejează situaţia lor. // O altă prioritate ar fi echitatea şi justiţia socială.”
Un articol de Bradley L. Garrett, tradus de Ioana Rus şi publicat în SocialEast, despre proliferarea „spaţiilor publice privatizate” în Londra şi alte oraşe moderne, pe care le percepe ca pe un pericol în creştere de nimicire a spaţiului public urban: „Geograful Don Mitchell afirmă că spaţiul public într-un oraş supravegheat reprezintă mici insule de libertate înconjurate de „arhipelagul carceral” al lui Foucault – oraşul supravegheat. De aici se naşte o întrebare crucială: ce se întâmplă când micile noastre insule de libertate nu mai pot fi distinse în cadrul oraşului? Sociologul Richard Sennett afirmă că spaţiile publice private sunt „spaţii publice moarte”, deoarece esenţa convivialităţii, a spontaneităţii, a întâlnirii şi, da, acea mică doză de haos sunt eliminate. Spaţiile nu mor pentru că nu sunt agreabile – chiar şi eu mă bucur de trândăveală pe treptele de lângă canal din Granary Square – ci pentru că posibilităţile de relaţionare cu aceste spaţii sunt reduse la minim. // „Grupurile sociale care pretind spaţiu în zona publică, care creează spaţii publice, devin ele însele publice prin aceste acţiuni,” scrie Mitchell. „De exemplu, oamenii fără adăpost se pot reprezenta ca o parte legitimă a «publicului» doar în spaţii publice.” Oricine îşi poate imagina reacţia unui agent de pază de la Granary Square în faţa unui om al străzii londonez care îşi manifestă public nenorocirea pe gazonul lor artificial privat.”
Un reportaj pe casajurnalistului.ro de Matei Bărbulescu şi Ștefan Mak, despre călătoria unor refugiaţi sirieni prin ţările din Balcani, Ungaria, Austria, spre Germania: “Teroriștii și guvernul sunt ca două fețe ale aceleiaşi monezi – unii ne omoară în numele lui Allah, ceilalți în numele dictatorului. Președintele e un bolnav mintal care face o groază de bani în timp ce populația moare carbonizată.” // Ameen vorbește engleză ca un american. Nu a învățat-o la școală, ci din filme și muzică. Ascultă Elton John și Frank Sinatra. Cântă voios prin gară Ain’t no sunshine when she’s gone. // Pe Facebook, la profile și cover photo are imagini cu prietenii împușcați și rudele care au murit în explozia unei bombe. Un amic de la Crucea Roșie a fost împușcat în cap de un lunetist – aștepta ambulanța ca să-l ducă într-o zonă bombardată. Un văr înrolat în armata rebelă și-a luat un glonț în gât de la un sniper guvernamental. Căzuseră la pace și văr’su a ieșit din ascunzătoare, dar sniperul și-a făcut meseria. // Dacă nu ești student, guvernul te obligă să te înrolezi în armată. Dacă scapi, vin ăia de la Armata Siria Liberă/Frontul Islamic/Armata Kurzilor/miliții creștine/ISIS să te bagi la ei. Refuzi? Cel mai probabil te execută. Toate grupările astea ba se omoară între ele cu sânge rece, ba își dau mâna și se aliază în funcție de interes, zice Ameen în timp ce-și rulează o țigară. // Dar el nu vrea să omoare. Așa că a fugit. // Deși Austria are o extremă dreaptă puternică, cetățenii s-au mobilizat pentru ajutorarea refugiaților după ce au aflat de moartea a 71 de oameni în containerul unui tir lăsat pe autostradă. Cei fără timp au aruncat cu bani pentru haine și echipamente, mâncare, orice. Alții au venit să dea o mână de ajutor, după serviciu sau școală, prin gările vieneze. La un moment dat erau atât de mulți voluntari încât unii nu mai aveau cu ce să ajute. Toate astea asigură curgerea fluxului de refugiați spre Germania.”
Sasha Raspopina scrie despre religia cosmosului și științei în Uniunea Sovietică și despre încercarea Partidului Comunist de a construi, în baza succeselor remarcabile în explorarea spațială, un sistem religios care ar fi alternativ religiei tradiționale: ”For most of the 20th century it was the other way round, with the thirst for space exploration replacing religion, with its own cult of science disseminated through propaganda not sermons. Yuri Gagarin was the cult’s ultimate God-like symbol, a man of the people and a martyr who died too young in mysterious circumstances. The Gagarin monument in Moscow, created by sculptor Pavel Bondarenko from titanium, and unveiled in time for the 1980 Moscow Olympics, features a 42-metre column topped with a figure of Gagarin, rocketing to the sky in a pose similar to Rio De Janeiro’s Christ the Redeemer. Other revered icons included Valentina Tereshkova, the first female cosmonaut, Alexei Leonov, the first astronaut to do a spacewalk and rocket engineer Sergei Korolev. Often party leaders and theorists of communism were also thrown in, with the logic that scientific progress would be impossible without them — this was usually the part ignored by a general public long used to seeing party leaders in places they didn’t belong.”
Antropologul Michel Agier crede că criza refugiaților scoate în evidență o criză mai profundă, cea a statului-națiune. ”Cette crise migratoire met en évidence celle de l’Etat-Nation, qui n’est plus le lieu où se joue toute la vie des gens. Les individus font partie de circuits économiques, sociaux, communicationnels beaucoup plus larges. Si l’Etat est la forme politique nécessaire de l’intégration et de la citoyenneté, nous sommes tous à la recherche d’un nouveau périmètre de l’Etat. Nous pourrions imaginer des Etats plus à même d’intégrer ces nouvelles mobilités et ces nouveaux circuits économiques et communicationnels. Des Etats moins étriqués, régionaux, c’est ce qui est en germe en Europe ou en Afrique… C’est le sens profond de cette crise des Etats-Nations : elle multiplie les zones grises mais aussi les indésirables, les gens en reste des Etats-Nations, ces figures de sans-Etat, de migrants, d’errants… qui font partie maintenant du cadre ordinaire du monde et appellent un nouveau cadre de citoyenneté.”
Duminica trecută în Grecia au avut loc alegeri parlamentare anticipate. Acestea au fost cîștigate din nou de Syriza. Ce înseamnă această victorie electorală a unui partid care a rezistat presiunilor din partea organizațiilor internaționale (rezistență care a culminat cu un referendumul pe 5 iulie)? Fostul ministru grec al finanțelor Yanis Varoufakis crede că această victorie electorală înseamnă de fapt o victorie a Troikăi (adică donatorii externi). ”The greatest winner is the troika itself. During the past five years, troika-authored bills made it through parliament on ultra-slim majorities, giving their authors sleepless nights. Now, the bills necessary to prop up the third bailout will pass with comfortable majorities, as Syriza is committed to them. Almost every opposition MP (with the exception of the communists of KKE and the Nazis of Golden Dawn) is also on board. (…) Tsipras must now implement a fiscal consolidation and reform programme that was designed to fail. Illiquid small businesses, with no access to capital markets, have to now pre-pay next year’s tax on their projected 2016 profits. Households will need to fork out outrageous property taxes on non-performing apartments and shops, which they can’t even sell. VAT rate hikes will boost VAT evasion. Week in week out, the troika will be demanding more recessionary, antisocial policies: pension cuts, lower child benefits, more foreclosures.” Sociologul francez Albert Ogier este mai reținut și crede că, victoria Syrizei înseamnă o confidență a cetățenilor greci într-un program electoral coerent și hotărîrea lor de a scăpa de vechea clasă politică. Totodată Ogier îi cheamă pe cei care se plîng că Syriza nu ar fi îndeajuns de radicală să înceapă prin a fi radicali cu ei înșiși. ”Tous les pays du monde sont aujourd’hui entre les mains de leurs créanciers – en quoi cette contrainte serait-elle plus terrible en Grèce ? Ceux qui condamnent la capitulation de Tsípras pourraient s’interroger sur leur propre capitulation (morale et intellectuelle) face à l’emprise du néolibéralisme. Pourquoi voudrait-on à toute force que les Grecs soient plus révolutionnaires que ne le sont les autres citoyens européens ? Pourquoi devraient-ils être les héros condamnés du combat contre le capitalisme quand personne ailleurs ne sait comment le conduire ? Et si les Grecs pensent que les propositions de Syriza au sujet de l’allégement de la dette sont plausibles, c’est peut-être qu’ils savent que leurs créanciers sont, tant que leur pays reste dans l’euro, des partenaires tout aussi concernés qu’eux par la perspective d’un défaut de paiement. Faut-il vraiment les blâmer parce qu’ils ont choisi une voie qui leur épargne le chaos ?”
Oligarhul ucrainean Dmytro Firtaș a fost arestat anul trecut în Austria, în timp se se întorcea de la ostațiune de ski din Franța. Firtaș, un apropiat al fostului președinte Ianukovici, e bănuit de trafic de influență și participare în scheme de spălare de bani. Deși a fost eliberat provizoriu, Firtaș este încă urmărit de autoritățile americane care au emis un mandat global de arestare… Revista austriacă Tranzit povestește istoria încercărilor lui Firtaș de a-și curăța imaginea cu ajutorul unor figuri influente – politicieni, jurnaliști – din Austria, Marea Britanie și SUA.
Fotografii de Tatiana Eţco, Radio Europa Liberă, de la protestele cu corturi organizate de Partidul socialiştilor şi Partidul Nostru.
CĂRŢI.
O cronică de Nicolas Trifon, pe blogul său pe Courrier des Balkans, la o carte de Rogers Brubaker, sociolog şi teoretician al naţionalismului, despre relaţiile dintre grupul etnic majoritar (dominant) şi cel minoritar, la Cluj: „Il s’agit, précise-t-il d’emblée, non pas d’un livre sur Cluj mais sur la politique nationaliste et l’ethnicité telles qu’elles se laissent appréhender à partir des réalités observées dans cette ville pendant la période 1995-2001. Autrement dit, son propos ne se limite pas à Cluj mais concerne aussi la Transylvanie tout entière et en règle générale la problématique liée à ce que l’on appelle en Europe centrale les minorités nationales dans leurs rapports avec la nation majoritaire dans l’Etat où elles se trouvent et à la nation de l’Etat voisin dont elles se réclament. // Pour R. Brubaker, « l’ethnicité n’est pas une chose, un attribut, une sphère distincte de la vie, mais une manière de comprendre et d’interpréter l’expérience, une manière de parler et d’agir… De même, la nationalité n’est pas un fait ethnoculturel, mais la charpente ou le cadre d’une vision, un idiome culturel, une revendication politique. » [1]. (…) // Dans l’Épilogue, R. Brubaker critique ceux qui, à l’heure de la globalisation et de l’Union européenne, soutiennent que l’État-nation n’est plus capable d’imposer sa politique de nationalisation, d’homogénéisation de sa population, et pensent que ceci favorisera le maintien et même l’affirmation croissante de l’identité ethnique des minorités et des diasporas. C’est tout le contraire qui se passe avec une minorité historique, bien implantée, active, comme les Hongrois de Roumanie. « Le déclin absolu et relatif de la population hongroise de Cluj et des autres villes de Transylvanie [10] a été accéléré après 1989, malgré l’affaiblissement des pressions nationalisantes de l’État roumain et le renforcement substantiel du monde hongrois. [11] » // « Le risque pour ce genre de travail est qu’il devienne lui-même partie prenante dans les disputes qu’il entend éclairer et non pas entretenir, fait remarquer Marius Lazăr, l’auteur de l’avant-propos à la traduction roumaine de ce livre qui s’adresse, précise-t-il, autant aux nationalistes qu’aux antinationalistes » [14] . Le problème est que dans cette région les antinationalistes sont peu nombreux tandis que les nationalistes, roumains et hongrois, ne manqueront pas de suspecter R. Brubaker de parti pris en faveur de leurs concurrents.
LEGĂTURI.
Ekspertki.org este o bază de date cu informații și contacte ale unor femei-experte, organizată de revista on-line Krytyka Politiczna (Polonia). Ideea acestei inițiative este că, pentru a combate dominația experților-masculini în spațiul mediatic, este nevoie ca expertele-femei să participe activ și vocal la discuțiile din spațiul public.
O emisiune la Radio Sputnik prezentată de Serghei Țurcanu și Valeriu Balan despre underground-ul muzical moldovenesc al anilor 90.
Site-ul trupei Raketobil. Remarcăm, dintre toate cîntecele, Balada despre troleibuz.
Fotograful Max Sher a făcut în Moskova o serie de fotografii despre intrările în blocurile rezidențiale de tip hrușciovka.
Foto de Tatiana Eţco, Europa Liberă.
