Utah a redus aproape în întregime numărul de oameni ai străzii apelând la o soluție ce pare prea simplă pentru a funcționa
[label shape=”” type=””] Kevin Ebi [/label]
Pare o soluție pe care ar putea-o oferi un copil: Ce poți face pentru a nu mai avea oameni ai străzii? Le oferi case. Cei mai mulți oameni ar respinge acest răspuns ca pe-o idee nesăbuită, dar Utah a încercat să o implementeze și a descoperit că într-adevăr funcționează.
În Utah, oamenii străzii sunt în număr atât de mic, încât acum cei rămași sunt monitorizați după nume, nu după numere. Iar abordarea care a făcut posibil acest lucru nu a falimentat pe nimeni. Statul estimează că a economisit milioane de dolari. Economiile sunt atât de mari, încât nimeni nu s-a mai deranjat să calculeze totalul.
În decursul ultimului deceniu, programul a redus numărul de oameni ai străzii cu 91%, atrăgând atenția publicațiilor Washington Post și NBC News. Chiar și după ce le-a dat case, statul continuă să economisească 8.000 USD pentru fiecare fost om al străzii.
Motivul pentru care programul funcționează
Există o percepție conform căreia dacă le oferi oamenilor străzii case aceștia vor irosi oportunitatea într-un fel sau altul. Totuși, un studiu realizat de Universitatea din Pennsylvania a descoperit că oamenii străzii irosesc oportunități deoarece nu au unde să locuiască. Studiul din 2001 a fost o sursă de inspirație pentru eforturile statului Utah.
Studiul a monitorizat 4.000 de oameni din orașul New York în decurs de patru ani: doi ani în care aceștia au trăit pe străzi, doi ani în casele oferite de oraș. Cât timp au trăit pe străzi, orașul a avut de plătit de pe urma lor peste 40.000 USD în termeni de adăpost, încarcerare și servicii medicale. Aceeași sumă de bani le-ar putea oferi locuințe mai stabile, servicii medicale și ocupaționale mai cuprinzătoare.
Dennis Culhane, coordonatorul studiului, a scris la momentul respectiv că „o parte semnificativă din banii publici este esențialmente cheltuită pentru a-i menține pe acești oameni la stadiul de oameni ai străzii”.
Ideea este că oamenii străzii nu ajung în închisoare pentru că sunt în sine oameni răi. Se pare că problema constă în faptul că toată instabilitatea din viețile lor reprezintă un obstacol major care nu le permite să facă schimbări semnificative. Rata de succes este mai scăzută atunci când oamenii străzii trebuie să dovedească faptul că au primit ajutor înainte să primească locuințe.
Locuințele au prioritate
În primul an de desfășurare a acestui program, Utah le-a oferit locuințe unui număr de 17 oameni. Un an mai târziu, 14 dintre aceștia încă locuiau în acele locuințe, o rată de succes de 82%. Rata a crescut în timp, și-aceasta datorită unei atitudini permisive față de noii rezidenți. Nu trebuie să primească ajutor pentru a locui acolo, dar pot primi dacă doresc. Cei mai mulți doresc acest lucru.
Programul inițiat de stat se numește Housing First (Locuințele sunt prioritare) — și faptul că locuințele chiar au prioritate pare să fie motivul principal pentru care inițiativa are un succes atât de mare. Și alte orașe și state oferă locuințe, dar nicio regiune nu s-a apropiat nici măcar puțin de rata de succes înregistrată de Utah. În prezent, există atât de puțini oameni ai străzii în Utah, încât statul știe numele și povestea fiecăruia.
Cei care au fost oameni ai străzii pot beneficia de tratament psihiatric, consiliere sau alte servicii care să îi ajute să-și învingă demonii, oricare ar fi aceștia. Acum că aceștia nu trebuie să-și mai facă griji că nu vor avea unde să locuiască, acele tratamente vor avea șanse mai mari să producă efecte de durată. Cu toate că este ușor să ne concentrăm asupra milioanelor pe care statul le-a economisit, oficialii susțin că acest program a salvat și vieți.
E adevărat că participanții au nevoie de ceva timp pentru a se adapta. O femeie și-a întins lucrurile pe pat și a dormit pe podea în primele câteva săptămâni petrecute în noua sa locuință. A dus o viață atât de tumultuoasă, încât a avut nevoie de tot acest timp ca să înțeleagă faptul că locuința chiar îi aparținea.
Există încă unele dubii
În pofida succesului înregistrat în Utah și în orașul New York, se pare că există încă o anumită reticență în a reproduce sau extinde aceste programe – chiar și în zone unde aceste eforturi dau deja roade. O reînnoire a programului din New York, de exemplu, s-a desfășurat până în ultimul moment.
New York a început să ofere locuințe oamenilor suferind de boli mintale în 1990, dar au existat unele neliniști potrivit cărora s-ar fi permis ca programul, care acum trebuie reînnoit o dată la 10 ani, să regreseze chiar la un nivel în care n-ar fi fost suficiente locuințe decât pentru unul din șase oameni eligibili.
Peste 200 de organizații le-au solicitat orașului și statului să reînnoiască programul NY/NY, care a fost extins la începutul acestui an. Această a patra etapă, denumită NY/NY IV, va crea 5.000 de noi locuințe sociale, dublând aproape totalul de locuințele disponibile în primii 25 de ani de program. Totuși, cei care ajută oamenii străzii susțin că numărul este mult sub cele 30.000 de locuințe necesare.
Între timp, Washington, D.C. a început să asigure locuințe oamenilor care au trăit toată viața pe străzi din 2008 și a fost pe punctul de a elimina în întregime numărul de oameni ai străzii în decurs de un an. În schimb, sprijinul oferit de oraș a fost sistat după câțiva ani. Acele măsuri de sprijin abia acum sunt reînnoite.
Traducere: I.M. Popa, https://ipopa.wordpress.com/2015/05/31/utah-a-redus-aproape-in-intregime-numarul-de-oameni-ai-strazii-apeland-la-o-solutie-ce-pare-prea-simpla-pentru-a-functiona/
Sursă imagine de fundal: http://smartcitiescouncil.com/article/utah-nearly-eliminates-homelessness-solution-sounds-too-simple-work
Textul a apărut și pe SocialEast.ro