DEZBATERI RECENTE SOCIAL

Paştele ateilor  

 

După cum mulți dintre cititorii mei știu, eu sunt ateu. Majoritatea credincioșilor se simt mai bine atunci când eu formulez chestiunea un pic altfel, așa că atunci când nu vreau să alienez pe cineva, le spun că sunt secularist sau umanist, și asta este, în principiu, adevărat. Le mai spun, dacă se insistă, că nu am fost educată în spirit religios, ba chiar dimpotrivă, și asta tot îi face să se simtă mai confortabil, percepându-mă ca pe o victimă, nu o amenințare. Pot chiar să merg mai departe în cazul oamenilor simpatici, pentru că este adevărat și faptul că filozofia creștină, și Isus în particular, nu mă deranjează deloc, ba chiar dimpotrivă, mi se potrivesc.

Ceea ce eu resping este religia organizată. Pentru că atunci când o filozofie se pliază pe ierarhiile și inegalitățile existente, ea devine un instrument de manipulare și constrângere. Eminescu avea dreptate: Religia – o frază, de dânșii inventată, ca cu a ea putere, să vă aplece-n jug.

Anti-capitalism_color

Deși, învățătura lui Isus nu presupunea deloc o asemenea ierarhie. Ideile sale erau, în esență, egalitare, de stânga.

Isus trebuie să fi fost un foarte bun cunoscător al naturii umane, pentru că fraza despre bogatul, care nu va trece în împărăția cerurilor la fel cum cămila n-ar putea trece prin urechea acului are un sens foarte profund.

Mecanismele prin care banii te desensibilizează sunt simple, și funcționează la fel în toate timpurile.

Vă amintiți cum Scarlett O’Hara, în prima sa vizită a rămas șocată de condițiile în care lucrau oamenii la fabrica sa de cherestea? Cum a ordonat imediat să li se dea mâncare, cum s-a revoltat de acțiunile administratorului pus să supravegheze lucrările? Dar a lăsat până la urmă lucrurile așa cum erau. Pentru că administratorul i-a explicat cum se fac banii.  Fiind pusă în situația să aleagă, Scarlett a ales banii. Sunt niște alegeri pe care oamenii le fac în fiecare zi. Companii ca Apple sau Nike știu foarte bine cum se sinucid oamenii la fabricile lor din China. Dar aleg banii. Și se leapădă de empatie.

Un om empatic nu poate fi bogat. El are mereu dorința de a da și altora, așa cum îi îndemna Isus pe bogați s-o facă (și a făcut-o Tolstoi la bătrânețe). Un om normal are un disconfort psihic atunci când vede suferința unui animal rănit, sau cea a unei mame a cărui copil are cancer. El vrea să ajute. Ca să poți ține banii pentru tine trebuie să faci ceva cu această chemare. Să alungi orice urmă de empatie. La fel cum un medic și-o alungă pentru a putea lucra. Spre deosebire de el îmbogățiții o fac, totuși, din motive egoiste. Bogatul, ca să nu-l mai doară, privește la cei din jur ca la niște vite. Îi dezumanizează, efectiv. Ca să poată păstra și averea, și psihicul intact, el însuși trebuie să se deformeze sufletește. Să devină neom, să se transforme în animal de pradă ca să-i mănânce pe ceilalți.

Bineînțeles că nu este posibil, fiind într-un asemenea hal, să intri în ”împărăția cerurilor”, care dacă s-o luăm ca pe o metaforă, semnifică echilibrul perfect, altruismul, împlinirea, umanismul, triumful spiritului de sacrificiu.

Acest echilibru le lipsește și consumatorilor, cei care cumpără, cumpără, cumpără, și nu se mai pot opri. Oamenii sunt înregimentați azi într-o adevărată psihoză a achizițiilor. Merg la un all inclusive turcesc, și nu-și scot brațara de plastic timp de câteva săptămâni după ce revin. Toata lumea a privit cu o invidie răutăcioasă pozele procuroarei de la Strășeni, și să nu-mi spuneți că problema este, de fapt, injustiția socială. Adevărul este că fiecare îşi doreste o asemenea casă, pe care și-o ridică negreșit când ajunge în vârful piramidei, şi o o face ostentativ şi în mod excesiv, să moară toți de ciudă. Și da, devin și ei mai puțin umani atunci când o fac. Despre procuroră s-a scris că o fi tergiversat urmărirea penală a unei crime. Animalul de pradă care a devenit ea între timp probabil doarme bine noaptea.

Doar omul de rând, care stă la baza piramidei, rămâne sensibil. Sensibilitatea lui, însă, nu este nici ea una sănătoasă, și religia o încurajează, pentru că la animalele de pradă nu mai poate ajunge. Este o sensibilitate specifică celui exploatat, care este mereu nevoit să se raporteze la superiorii săi, să prindă orice urmă de nemulțumire, ca să-și poată corecta la timp purtarea, evitând, astfel, pedeapsa iminentă. Omul învață să fie tolerant și înțelegător cu cei mari și tari, dar extrem de crud și nemilos cu sine însuși.

(Sau cu cei pe care îi percepe inferiori. Fiecare bărbat nedreptățit simte că are în schimb dreptul de a-și abuza soția, este cumva, o situație normală. Ea la rândul său, bate copiii, care, de îndată ce cresc mai mărișori, spânzură vreun pisoi.)

Omul dă Cezarului ce-i a Cezarului oricum, că vrea ori că nu vrea, dar cu ajutorul religiei o face fără resentimente. Are iluzia că este propria lui alegere. Muncește 12 ore pe zi, dar se simte responsabil pentru toate nedreptățile de pe lume, convins de natura păcătoasă a omului. Femeia necăjită, care mănâncă întotdeauna ce rămâne la urmă, ține post și își mărturisește păcatele.

Și de parcă n-ar fi suficient, omul simplu empatizează cu cei care îl prostesc și îl fură. Se identifică cu modul lor de viață, pune la inimă problemele lor, simte emoțiile și dorințele lor. Trăind la baza piramidei, și fiind veriga cea mai slabă a lanțului trofic, privește spre etajul de sus cu simpatie și interes. Citește tabloide. Pupă mâna popii, care poate să îi fure noaptea cartofii de la deal. Privește cu recunoștință spre cel care îi aduce focul haric cu avionul personal. În fiecare an în sondaje poporul spune că are încredere în țar*, biserică și armată. Femeile se prăpădesc după o fostă soție, pe care ele, care câștigă cât o rochie de a ei pe an, o ridică în slăvi și o jelesc într-un mod absolut necritic.

Eu văd cum azi religia organizată, cu religarhii ei, este o parte a piramidei puterii. Religia s-a integrat nu doar în politică, dar și în sistemul de consum, alături de ziua Sfântului Valentin și cea de 8 martie. Cele două mari sărbători creștine – Crăciunul și Paștele – au devenit prilejul ospățurilor, fiind marcate printr-un dezmăț gastronomic și consumeristic. Un dezmăț specific omului sărac, care ”se scapă”. Care astupă cu mâncare și cumpărături un gol, oblojește o rană, uită de o frustrare, îngroapă o durere. Se taie porcii și mieii, se golesc rafturile magazinelor, și se achiziționează toate lighenele și farfuriile de la piața centrală din Chișinău. Preoții așeaptă aceste zile cu buzunarele larg deschise. Nu în zadar mitropolitul și-a făcut și o teză de doctor în economie cu ilustrativul titlu: “Managementul activităţilor economice din sistemul eparhial al Bisericii creştin-ortodoxe – exemplul Republicii Moldova”.

Și când te gândești că Isus a dărâmat tarabele negustorilor din templu!

Puterea economică și politică existentă a pus laba pe învățămintele propăvăduite de Isus și le-a făcut să lucreze pentru sine. Aceste învățăminte au fost atât de bine integrate în ierarhie prin intermediul simbolurilor și ritualurilor, încât să separi credința de religie este extrem de dificil. Eu chiar nu stiu cum reușesc s-o facă cei care spun că cred, dar la biserică nu se duc.

Este ca și cum ai cere, ca în banc, un kil de stafide, iar vânzătorul n-ar avea decât chifle cu stafide, și tu le-ai lua, gândindu-te că vei putea scoate stafidele din chifle, adunând astfel un kilogram.

 

Eu nu văd cum aș putea ajunge la credință, fără să trec prin acest coridor. Poate, papa Francisc care a spălat picioarele cerșetorilor și a luat apărarea mieluților va schimba lucrurile. Dar deocamdată eu aleg să stau deoparte. Chiar dacă spre surprinderea mea, uneori observ că unele aspecte ale creștinismului nu mi-s străine.

În acest an, ca și înainte, de Paște voi consuma puțin. Nu voi merge la slujbă, cum niciodată n-am făcut-o. Biserica, după spitale și școli, a devenit încă o instituție care îți bagă mâna în buzunar. În România, din câte știu, preoții vin după bani și la oameni acasă. Nu voi mânca miel, nu voi cumpăra cadouri scumpe altora, și nici nu voi accepta să mi se dăruiască, de exemplu, un iPhone. Știu cum se produce și știu că mă pot lipsi și de el.

Este modul în care eu, un ateu, voi sărbători Învierea.

 

_________________

*În Moldova imaginea de țar o are VVP.

 

Acest text este preluat de pe blogul Lupul sur, cu acordul autorului.

 

Fotografie de Pablo Chignard.

 

Despre autor

Lupul Sur

http://www.lupanarul.com/

21 Comentarii

  • Stimate domn pentru felul în care am înțeles că vei serba învierea domnului Iisus, nu merita efortul să scrii un elogiu atât de mare ritului creștin ortodox!
    Ba mai mult, păstreză-ți virtuțile și castitatea de ateu, nu cred ca ar fi nevoie de o împărtășire cu confrații dumitale la acest capitol!

  • Cred că voi decide de sinestatator ce merită efortul meu, și ce nu, nu am nevoie de sfaturi in acest sens. O zi buna.

  • Adevarat a înviat !
    Cred ca e pentru prima data când dau de o luare de pozitie atee în româna, lasând timpurile comuniste deoparte si ma bucur.
    Cam pedagogic si liric pentru gustul meu, nu prea cred în povestea cu ipostaza egalitara si “de stânga” a crestinismului chiar daca sunt constient de anumite virtuti pe care le-a putut manifesta în trecut si chiar azi în anumite situatii. Ader mai degraba la spusele cântaretului Léo Ferré : “Et si vraiment Dieu existait? Il faudrait s’en débarrasser, comme disait camarade Bakounine, vitamine!

    Doua remarci, pornind de la realitatile de azi.

    E adevarat ca ideile de dreptate, de egalitate, le gasesti mai repede la grupuri si persoane de stânga. Dar tot atât de adevarat e ca politic vorbind stânga cogereasa un sistem capitalist nedrept si ierarhic în timp de “pace” si raspunde în momentele de criza acuta cu practici si proiecte populiste, demagogice si uneori fascizante. O face poate mai uman în primul caz si referindu-se la idei mai generoase decât fascistii declarati în al doilea caz. Exemple : Franta cu socialistii la putere, si Venezuela cu Chavez si urmasii sai. Altcum spus referintele la “stânga” ar merita fi nuantate dupa parerea mea.

    Discursul ateu a fost elaborat în contextul crestinismului catolic. El e mai putin pertinent în contextul protestant si ortodox, ca sa nu mai vorbim de judaism si mai ales de islam. Ori actualmente, catolicismul are comportamentul cel mai decent în comparatie cu derivele neoprotestante sau ortodoxia de stat. E adevarat însa ca el e în plina criza, pierde teren. Problema ateismului, sau mai simplu al liber cugetatorilor este sa élaboreze un discurs critic percutant si eficace în contextul neoprotestant, ortodox si, bineînteles islamic. Atentie, mai egalitari si mai spirituali ca islamicii “radicali” care reduc femeia la conditia de copil si care omoara fara nici un sentiment de culpabilitate pe cei care cred altcum, nu cred ca exista !

    Toate bune si succes forumului “Platzformei”, care e pentru mine o sursa de informatie si de analiza pretioasa
    nicolas trifon

    • ”Cam pedagogic si liric pentru gustul meu,”

      Este scris pe un blog personal, de aici si stilul diferit de cel al altor articole pe platzforma, desi nu cred ca este nici pedagogic, nici liric. Dar, fie si asa.

      ”Dar tot atât de adevarat e ca politic vorbind stânga cogereasa un sistem capitalist nedrept si ierarhic în timp de “pace” si raspunde în momentele de criza acuta cu practici si proiecte populiste, demagogice si uneori fascizante.”

      Politic vorbind, odata ajunsa la putere, stanga, exact ca si dreapta, sau ca si biserica, se ajusteaza la inegalitatile si ierarhiile existente. Sau pur si simplu nu le poate lichida, acestea pastrandu-se in orice sistem politic.

      ”Ori actualmente, catolicismul are comportamentul cel mai decent în comparatie cu derivele neoprotestante sau ortodoxia de stat. E adevarat însa ca el e în plina criza, pierde teren.”

      Cred ca asta se intampla din cateva motive, eu as identifica doua: 1) este cel mai institutionalizat și cel mai centralizat, iar institutiile au si capacitatea de a deradicaliza si 2) este cel mai raspandit in tarile cu o societate civila suficient de puternica incat sa taie din radacina orice incercare de comportament indecent.

      Este doar o ipoteza, pe care deocamdata nu as putea-o demonstra.

  • Nicolas, mesajul Lupului Sur e mai degraba anti-clerical decat ateu (parerea mea)… Si e un anti-clericalism perfect legitim in contextul moldovenesc in care puterea institutionala a religiei organizate (Biserica Ortodoxa, in primul rand) e atat de mare incat pune pe alocuri probleme constructiei democratice fragile…
    Ateismul propriu-zis transpira uneori in dezbaterile publice dar mai putin…Pentru ca, cumva paradoxal, in Republica Moldova religiozitatea oficiala e dublata, pe fundal, de un ateism aproape indiscutabil. Pe de o parte, politicienii, cetatenii si toate elitele “pay lip service” religiei, pe de alta parte, din fericire, evolutionismul e paradigma unica in scoli (au incercat baptistii moldoveni sa forteze nota dar n-a iesit nimic),..Mai puternice sunt pozitiile bisericii in dezbaterile “morale”: educatie sexuala, minoritati sexuale, dar biserica e absenta in tema avortului… Ce mai, sunt nuantele locale ale ateismului si religiozitatii…

    • Da, este un mesaj anti-clerical, dar si un pic anti-consum, or religia ”vinde” un produs simbolic si se poarta adesea ca o corporatie. La tema avortului – nu biserica e absenta, ci tema este absenta, comparativ cu Rusia i.e., sau Spania, unde recent a fost readusa pe agenda publică. Anticipez ca acelasi lucru se va intampla si in Moldova, cred ca in vreo 5 ani.

  • Bineînteles ca fac diferenta între atei, anticlericali, deisti, acristi, etc.,, si în calitate de ateu consecvent îmi rezerv fortele contra celor care instrumentalizeaza saracia, prostia, emotivitatea celorlalti prin religie în mod constient sau nu, însa altceva ma preocupa politic vorbind în legatura cu Romania, Moldova, etc.

    Personal, la început am avut anumite griji, însa am realizat repede ca Romania, ca si celelalte foste tari socialiste, inclusiv atât de catolica Polonie, este o tara laica si punct, riscurile unei derive serioase par sa fie minime. E unul dintre rarele puncte pentru care cred ca comunismul a facut ceva folositor.

    Avem de a face acum în Romania cu un fel de neo-ortodoxism politic de doua tipuri. Unul neo-legionar, deci fascist recontextualizat, fanfaron si agresiv, celalalt neo-comunist, ostentativ si destul de eficace în ciuda contradictilor pe care le vehiculeaza. In Romania a început putin dupa evenimentele din decembrie 1989 : un an dupa ce s-a declarat liber cugetator, Ion Iliescu ciocnea la paste oua cu maicutele la o manastire. Intre timp lucrurile s-au mai calmat, supralicitarea în materie de ortodoxie în Romania nu mai prezinta mult interes. Problema pe care mi-o pun e în legatura cu Republica Moldova (RM), unde Voronin la putere sau în opozitie ciocneste si el des oua cu maicutele ca sa nu mai vorbim de relatile lui prelatii bisericii ortodoxe.

    In privinta asta situatia din RM mi se pare mai aproape de cea din Rusia si xdeci mai îngrijoratoare. Din doua motive. (1) Ieri cu Eltin, azi cu Putin, în Rusia, ortodoxia combinata cu nationalismul traditional a devenit un fel de substitut al fostei ideologii marxist-leniniste. (2) Socieatea moldoveneasca (crestina si romanofona) ramâne atasata celei rusesti. In acest domeniu, cordonul ombilical nu a fost taiat. Limba s-a pastrat, dar cultural faptul ca aceasta societate nu a participat la modernizarea care a avut loc în Romania înainte de 1917 a lasat urme evidente, inclusiv în anumite forme de religiozitate si de conservatism. Personal, sunt sceptic asupra posibilitatii Bisericii ortodoxe române sa ia locul influentei patriarhii de la Moscova în RM. In schimb, o noua forma de modernizare în cadrul european poate sa dea progresiv roade.
    Vorbesc si eu asa, e mai repede o impresie, as vrea sa am si sentimentul vostru pe aceasta tema…
    nicolas trifon

  • Ca sa ma bag si eu in vorba, desi nu ma simt un specialist in chestiune, si pentru a lega si cu ce spune lupul sur mai sus, as zice ca e nevoie de facut un fel de punte in societatile noastre (in MD, RO s.a.) intre cei care mai cred in D-zeu, mai cu seama pe fundalul devalorizarii unor vechi ideologii fondatoare (ex. comunismul, nationalismul), cei – probabil majoritatea – care merg la biserica si pupă mîna preotului, pentru ca asa se cade, si cei care nu cred (in D-zeu) si care totusi cred intr-un set de valori – sa le spunem umaniste. Ma gindesc deci ca ar fi salutara o recuperare a cel putin unor invataturi crestine de baza in numele acestui umanism etic (si laic), despre care in treacat vorbeste si textul de mai sus, printr-un soi de demonopolizare/emancipare a religiei crestine de sub autoritatea Bisericii (si bisericilor). Or la noi se intimpla mai degraba contrariul: biserica/ bisericile dau tonul, legitimeaza si aţîţă stări de spirit intolerante (in ruptura flagranta cu predicile lui Isus) si intretine o serie de fobii in cetate, cu scop de control social in functie de niste principii si norme ultraconservatoare, care cel mai deseori nici nu au de face cu crestinismul (ci cu o interpterare a acestuia in interesul claselor dominante). Ne amintim ca chiar si laicitatea nu este in contradictie cu crestinismul, chiar dimpotriva (“dati Cezarului ce-i a Cezarului…”).

    Institutionalizarea crestinismului (prin Biserica catolica, si apoi celelalte) a dus la transformarea Bisericii intr-o institutie a puterii dominante, in imediata apropiere de puterea politica, apoi si de cea economica. Fiind ateu, imi sint totusi simpatice unele doctrine crestine, de genul catolicismului social din Franta (probabil ca la el face referinta implicit Nicolas Trifon) sau in filozofie de unii ginditori din tagma existentialismului crestin.

    Ca sa rezum, exprim nevoia unei recuperari progresiste a crestinismului de catre o ideologie umanista care sa propuna o alternativa liberalismului hrăpăreţ şi totodată unui ateism militant (emanat de unele partide de stînga), care nu va avea niciodata un asentiment al majoritatii, cel putin la noi.

  • “Cred ca asta se intampla din cateva motive, eu as identifica doua: 1) este cel mai institutionalizat și cel mai centralizat, iar institutiile au si capacitatea de a deradicaliza si 2) este cel mai raspandit in tarile cu o societate civila suficient de puternica incat sa taie din radacina orice incercare de comportament indecent. ” crie Lupsur (româna mea fiind cam deficienta mi-a trebuit mult pâna sa ma prind ce înseamna “sur”!)
    Ceea ce putem constata e ca institutia catolica centralizata a dat reprezentantilor ei o forta devastatoare, gânditi-va la cruciade. In acelasi timp catolicismul nu a cunoscut derivele pe care le cunoaste acum proest

  • urmare :
    protestantismul azi în SUA mai ales. Revin la situatia actuala. Dupa parerea mea în Europa principala problema o pune ortodoxia si complicitatea ei cu puterea

  • urmare :
    protestantismul azi în SUA mai ales. Revin la situatia actuala. Dupa parerea mea în Europa principala problema o pune ortodoxia si complicitatea ei cu puterea de stat. Pentru ca nu exista un discurs laic coerent, ca sa nu mai vorbim de un ateism pertinent si pentru ca biserica ortodoxa nu manifesta nici o veleitate de a se reforma din interior. Au existat tentative în Rusia anilor 1920, tatal lui Salamov spre exemplu daca îmi aduc bine minte.

    Cât despre catolicismul actual, daca lasam la o parte integristii si criptointegristii reactionari, prezenti mai ales în tari ca Polonia, si care pe anumite teme au un public larg, activistii de baza de la parohiile de aici din Franta spre exemplu au deseori un comportament foarte corect, nimic de zis, atât pe plan asociativ cât si politic (voteaza mai repede cu stânga). Printre centristi si socialisti oamenii politici si intelectualii etichetati “catolici de stânga” sunt si ei pe pozitii foarte corecte. Cât despre protestantii din Franta ei au fost mai totdeauna progresisti. Exista de alfel si o carticica destul de stimulanta scrisa de un teolog si filozof protestant, jacques Ellul, aparuta în 1987 si reeditata recent intitulata Anarchisme et christianisme.

    Revin însa la ceea ce mi se pare prioritar : dupa mine, e nevoie de o buna doza de imaginatie pentru a articula un discurs critic adecvat bisericii ortodoxe din Est, la limita putin conteaza de altfel de unde vine. Ce am vazut în Grecia saunRomânia, ce am auzit despre Moldova sau Rusia, mi se par jalnic.
    In tot cazul, Petru, important e ca la dezbaterile pe asemenea teme sa nu participe numai specialisti.
    Haide toate bune si pe curând.
    nicolas trifon

    • Nicolas, in privinta stangii si crestinismului – au existat o multime de incercari de a le apropia… Social Gospel in SUA, teologiile eliberarii (liberation theology) in America Latina, SUA (miscarea pentru drepturile civile a fost organizata si sustinuta de comunitatile protestante, mai ales baptiste, iar MLK insusi era pastor baptist), teologia minjung in Coreea, exista si in islam curente similare…Noul papa a dat vizibilitate teologiilor eliberarii si e un critic acerb al capitalismului…
      Exista asemenea tendinte si in mediul ortodox doar ca-s prea firave. Pe urma, ele se confrunta si cu abilitatea extraordinara a bisericii ortodoxe, sprijinita masiv de stat, de a anihila orice critica… Exemplele-s multe: Andrei Kuraev (marginalizat), Regelson, Adelgeim (impotriva caruia s-au pus atat autoritatile ecleziastice cat si cele laice), Krotov etc. In Moldova era la o vreme Savatie Batovoi – voce critica si originala, dar ulterior si el s-a conformat.
      Mai e apoi si interferenta statului care are abilitatea de a decide ce credinta e adevarata si care e falsa.. Asa a fost in Moldova cu Mitropolia Basarabiei care nu a fost recunoscuta decat dupa ce CEDO a fortat guvernul… Autoritatile sustineau Mitropolia Moldovei (care tine de Rusia) si nu-si doreau, din motive politice. o mitropolie ortodoxa subordonata Bucurestiului.
      Eu cred ca exista deja in Moldova un anticlericalism coerent care vegheaza respectarea separarii statului de religie, care critica activitatea politica interesata a bisericii, lipsa de angajament social a mitropoliilor, parteneriatele politice dubioase, materialismul bisericii… E adevarat ca ar mai trebui de facut inca multe – lipseste o critica a atitudinii (de fapt lipsa de atitudine) a Bisericii fata de sistemul economic, In fapt lipseste si o gandire ortodoxa economica autonoma (ironic, mitropolitul si-a scris teza de doctorat intr-un spirit neoliberal pur)…
      Insa aceste discursuri se confrunta cu o marginalitate in Moldova.. ele sunt marginale fata de dicursul dominant (nici un politian moldovean nu a recunoscut in public – sunt ateu sau agnostic).

  • Vin dintr-o familie unde nu se postea niciodată și nu credea nimeni în dumnezeu, dar paștele era sărbătorit cu mâncare și băutură din abundență. Era aici vreo contradicție? Cred că nu. Paștele, Crăciunul sunt sărbători civile, nu este deci just să nu le sărbătorești dacă nu crezi în divinități celeste. Fiind în Italia, văd același lucru. Există o mulțime de necredincioși, dar nu e niciunul care să nu facă paștele, crăciunul. Lumea merge la iarbă verde, mănâncă, bea, bate mingea. E sărbătoare! E bine așa. Desigur, mulți merg în procesiuni religioase, se roagă, o imploră pe madonna. Dar, spre deosebire de țara noastră, nimeni nu te obligă ca în Moldova să înlocuiești bună ziua cu Hristos a înviat, pentru 40 de zile. Și asta mă mulțumește mult.

  • Ceva intrebari pentru autorul textului: daca tot declari ca esti ateu, de ce m-ar interesa parerea dumitale despre ce ‘presupuneau’ invataturile lui Isus? Chiar nu ti se pare nimic ridicol in chestia asta? Sau de ce m-ar interesa citusi de putin modul in care un oarecare (ateu sau nu – mi se rupe) va “sărbători Învierea”?
    Ori poate textul de mai sus e literatura/bascalie/fictiune? E de prost gust, daca e asa.
    Pt. Dl. Druta: cine domle te “obligă să înlocuiești bună ziua cu Hristos a înviat”? Cine, adica persoana fizica, si fara eufemisme gen “bunul simt”.

    • DanCanada, atata timp cat sărbătorile creștine ocupă spațiul public și mediatic, în toate magazinele se vând suvenire tematice, preoții sunt invitati la emisiuni despre toate de pe lume, iar politicienii stau cu lumânarea aprinsă la slujbe, eu, chiar și ateu fiind nu am cum să nu am o părere despre asta, decât poate să merg să trăiesc în pădure. Tot ce este in spațiul public și participă la formarea agendei publice poate și trebuie să fie pus în discuție.

      Așa că mă vei auzi chiar dacă nu te interesează, tot așa cum și eu sunt nevoită să aud interpretările chestiunilor laice din perspectiva religioasă.

      Dacă religia nu vrea să-i fie pusă în discuție învățăturile, nu are decât să-și ia jucărelele și să se retragă din spațiul public. Să nu discute despre educația sexuală, despre pasapoartele biometrice, sau despre nediscriminare.

  • Doamna lupulsur, n-ati inteles. Nu v-am intrebat de ce ati scris asta, v-am atras atentia doar ca e textul irelevant. Iar de auzit, nu, sorry. Deci am ALES sa nu citesc tot. Am citit doar inceputul si sfarsitul. Pentru ca nu mi se pare ca textul merita atentie nici artistic si nici dpdv logic.
    Iar daca va deranjeaza cine-stie-ce canale mediatice de ce nu le raspundeti direct?

    • DanCanada, sa fii dumneata sanatos si sa nu citesti niciun text de al meu, daca ti se par irelevante. Nu inteleg de ce ai mai pornit discutia cu mine, internetul este mare, gasesti acolo orice. Iar texte pe siteuri ortodoxe care iti confirma punctele de vedere (majoritare și dominante) sunt cu varf si indesat.

      Ceea ce nu merita cu adevarat atentie este opinia unui om care nici măcar nu ți-a citit textul, dar spune că nu este logic. 🙂 Un fel de ”nu l-am citit pe Pasternac, dar il condamn”.

      Referitor la ”răspundeti direct” – o sa decid singura ce sa fac, cu permisiuna dumitale.

  • Doamna, nu va condamn, va enervati degeaba. Nu trebuie sa citesc tot ca sa vad ca nu aveti nici-o legitimitate morala sa discutati despre Hristos. Iar batindu-va in piept cum ca sinteti ateista e exact la fel ca cei care se bat in piept ca sint non-ateisti.

  • DanCanada, nu va place, nu aveti decat sa nu cititi…Exista destule locuri pe net unde puteti citi/vedea/auzi “Hristos a Inviat” de oricate ori va place… Acest spatiu, insa e unul in carese gaseste loc si pentru alte moduri de a vedea lumea…
    P.S. Pacat ca, cum afirmati mai sus, ati ” ALES sa nu citesc tot.”. Pentru ca, intr-un fel, textul reprezinta un fel de aparare a crestinismului fata de cei care l-au acaparat si-si fac interesele pe seama mesjaului crestin.

  • Argumentul ca doar cei ce cred au dreptul sa se pronunte despre crestinism, islam, personalitatea lui Isus e ridicol.
    Pentru ca Biblia e la o adica disponibila oricui, Oricine poate avea acces la ea, sa o citeasca, sa o rasfoiasca, sa compare mesajul biblic original cu avatarurile sale din viata contemporana etc…
    Imi amintesc de un interviu penibil al unui reporter american de la Fox cu istoricul religiilor Reza Aslan. Ultimul, cu doctorat in studiul religiei, vorbitor fluent al catorva limbi vechi, inclusiv ebraica veche si aramaica, era intrebat de jurnalist: de ce dvs, ca musulman scrieti despre Isus? Cum se poate asta?

Lasa un comentariu