S-ar părea că nu a mai rămas nimic de spus despre violența politică din 7 aprilie 2009. După toate cercetările, romanele, și piesele de teatru scrise, după cele câteva documentare puse în circulație de diverse partide, după sute de postări pe bloguri, ai putea crede că niciun detaliu al evenimentelor nu a scăpat atenției publicului. Într-adevăr rănile de pe spinările tinerilor abuzați prin „coridoarele morții” s-au vindecat, Baghirovii au apărut și dispărut, unii dintre procurorii și „judecătorii din iad” au fost pedepsiți, alții au fost trecuți cu vederea, au fost plătite despăgubiri atât tinerilor revoluționari cât și polițiștilor contrarevoluționari, s-au organizat nenumărate mese rotunde, de mii de ori prin studiouri au fost discutate pietrele aruncate, dar nu am văzut nicio analiză a transcripției conversației de pe Twitter din acele zile. Imaginați-vă că am avea ocazia să ascultăm cum interpretau francezii de rând Revoluția Franceză. Acum avem ocazia aceasta pentru că avem transcrierea conversației de pe Twitter pe marginea protestului violent din 7 aprilie 2009 catalogat de unii drept revoluție.
Este firesc ca după orice episod de violență revoluționară, lumea să pună întrebări, să încerce să găsească justificări sau să elimine disonanțe cognitive. Studiind istoria unor revoluții celebre vom descoperi că participanții și spectatorii își pun mai multe întrebări după ce violența s-a încheiat, post-factum. Moara zvonurilor și discuțiilor se învârte de zor până apare o narațiune dominantă ce devine versiunea oficială a celor întâmplate, versiunea fără înjurături, cea din manualul de istorie. În această competiție a narațiunilor, evenimentele sunt simplificate, nuanțele sunt șterse, detaliile contradictorii eliminate, iar întrebările incomode ignorate. Datoria cercetătorilor din științele sociale este să încerce să dezasambleze aceste narațiuni, să descopere mecanisme neobservate, și să explice de ce și cum sunt construite miturile. Or violența revoluționară este mereu născătoare de mituri și narațiuni contradictorii. Aceste narațiuni sunt deseori rupte de realitate, dar în același timp sunt rupte din realitate, pentru că sunt construite de subiecți reali, ce există, conversează, cad de acord sau nu asupra semnificației protestului sau revoluției.
Anatomia protestului din 7 aprilie a fost descrisă și analizată excelent de alții.[i] Aici mă interesează doar două aspecte ale violenței din 7 aprilie: utilizarea platformei de microblogging Twitter în timpul protestelor și modul în care utilizatorii Twitter etichetau, interpretau și discutau violența politică.[ii]
Despre Twitter la periferia Europei
Ce este Twitter-ul? O invenție occidentală folosită deseori de către protestatari și revoluționari. Moldova (2009), Iran (2009), Egipt (2011), Rusia (2012), Turcia (2014), Ucraina (2013-2014) sunt doar câteva dintre exemplele recente în care mobilizarea la scară largă și utilizarea Twitter-ului au coincis. În fiecare caz au fost folosite hashtag-uri: #iranelections în Iran, #Jan25 în Egipt, #bolotnaya în Rusia, #Euromaidan în Ucraina. În toate cazurile de mai sus audiovizualul este în mare parte controlat de autorități așa că pentru opoziție și diverse grupuri din societate, online-ul oferă singura oportunitate de a evita cenzura. De fiecare dată autoritățile încearcă să blocheze această platformă în timpul protestelor. Chiar săptămâna trecută, guvernul lui Erdogan a blocat accesul la Twitter în Turcia. Și în Egipt în iarna lui 2011, Mubarak deconectase tot Internetul din cauza Facebook-ului și Twitter-ului.[iii] Alte state sponsorizează difuziunea tehnologiilor informaționale anticipând efectul pe care acestea l-ar avea asupra regimurilor incomode. O investigație recentă a agenției de presă Associated Press a scos la iveală că guvernul SUA ar fi finanțat crearea unei versiuni cubaneze a Twitter-ului pentru a submina regimul comunist de pe insulă.[iv] Regimul lui Putin a învățat și el cum să utilizeze diversele platforme online pentru a propaga mesajul. În situații în care o mișcare de protest se confruntă cu un stat represiv în care libertatea presei este limitată observăm că Twitterul cu cei 650 milioane de utilizatori poate înclina balanța în favoarea protestatarilor.
Este deja bine cunoscut că evenimentele din 7 aprilie din Chișinău au fost botezate inițial drept o Revoluție Twitter de către cercetătorul Evgeny Morozov (actualmente doctorand la Harvard).[v] Dar cum a ajuns Morozov la această sintagmă? Este simplu, Morozov a intrat pe Twitter, a văzut că hashtag-ul (termen fără echivalent în română) #pman (acronimul pentru Piața Marii Adunări Naționale) este popular și a încercat să vadă cum este folosit. Întrucât majoritatea mesajelor era în română și fără a cunoaște limba, Morozov presupune că Twitter-ul este utilizat intens de protestatari pentru a organiza protestul și entuziasmat botează evenimentul – revoluție Twitter. Vizibilitatea blogului său de pe Foreign Policy a făcut ca o parte din mass media americană să preia sintagma chiar dacă ulterior Morozov a retractat-o.[vi] În același timp, mii de oameni încearcă să caute pe Google mai multe despre Moldova. De fapt, dacă este să credem datelor Google (vedeți imaginea de mai jos), niciodată occidentalii nu au fost mai interesați de Moldova decât pe 7 aprilie 2009.
Cum a fost totuși posibil ca în cea mai săracă țară din Europa să fie utilizat Twitterul în timpul protestelor violente?
A fost o revoluție a orfanilor, dar nu a orfanilor săraci, ci a orfanilor consumatori. Explicația este simplă. Emigranții moldoveni trimit familiilor rămase în Moldova remitențe, care-i ajută pe unii să iasă din sărăcie. Acești bani sunt cheltuiți de către copiii celor rămași acasă pe bunuri de larg consum, alimente, educație, dar și pe obiecte, care indică statutul social în contextul local. Un astfel de obiect este telefonul mobil, care trebuie neapărat arătat altora. Logica tinerilor este simplă și se pliază pe logica conspicuous consumption descrisă excelent de sociologul și economistul american Thorstein Veblen. Cu cât este mai nou, mai multe funcții are și mai sclipitor telefonul cu atât mai înalt statutul deținătorului acestui obiect. Una dintre consecințele perverse ale acestui tip de consum este că tinerii din Moldova foloseau în aprilie 2009 telefoane de ultimă generație, cu care accesau internetul din stradă. Cifrele de mai jos confirmă ipoteza că moldovenii devin din ce în ce mai interconectați în perioada ce precede protestele violente din 7 aprilie.
Fig. 1 Creșterea numărului de utilizatori de telefonie mobilă în perioada 2005-2009 (în mii de utilizatori).
Pentru a putea trimite știri în timp real, utilizatorul Twitter trebuie să fie la fața locului și să fie conectat la Internet prin intermediul telefonului mobil sau laptop-ului. Ca de obicei inovațiile ajung în Estul Europei mai greu. La acea vreme operatorii de telefonie mobilă din Moldova abia începuseră să ofere serviciul 3G, adică internet mobil. Spre contrast serviciul era oferit în SUA din anul 2002. Din câte înțeleg unii dintre operatorii de telefonie mobilă au continuat să ofere acest serviciu prin intermediul rețelelor 3G și în timpul evenimentelor din 7 aprilie.
Fig. 2 Număr utilizatorilor 3G în preajma protestului din 7 aprilie 2009 este în creștere.
Cum devine un hashtag popular pe Twitter?
Să revenim la hashtag-ul #pman și să încercăm să răspundem la întrebarea din titlu. Este crucial să lămurim acest aspect al problemei, dacă vrem să înțelegem de ce Occidentul a asociat 7 aprilie cu numele companiei americane Twitter (listată din 2013 la Bursa din New York) despre care majoritatea celor de la fața locului nici nu auziseră până atunci. Ei bine #pman a fost cel mai de succes hashtag de limbă română din istoria Twitter-ului. Niciun alt hashtag local nu a devenit mai popular decât #pman. Este un fel de dominare a agendei virtuale occidentale de către evenimente ce au loc la periferia Europei.
Hashtagul #pman a fost creat în dimineața lui 7 aprilie de către Vitalie Eșanu, un programator moldovean.[vii] Creatorul său știa că pentru a atrage atenția, un hashtag trebuie să fie popular așa că și-a sunat prietenii de pe Twitter propunându-le să-l utilizeze. Peste patru ore, la prânz #pman apărea pe pagina inițială la categoria trending topics (în rom. subiecte populare) alături de termeni precum Happy Easter (în rom. Paște Fericit), South Park (un desen animat american), și iPod. Imaginea de mai jos preluată de pe blogul lui Vitalie Eșanu conține mai multe detalii:
Acolo hashtagul putea fi văzut și accesat de către toți utilizatorii Twitter, care la acea vreme nu erau foarte mulți. Partea interesantă este că dacă hashtag-ul ar fi creat acum, nu ar ajunge în top din simplul motiv că acum Twitter-ul are 650 de milioane de utilizatori, care crează hashtag-uri peste hashtag-uri pentru a atrage atenția presei din Occident asupra unor evenimente sau proteste din țările lor. #pman concura cu alte hashtag-uri de pe Twitter pentru a ajunge pe pagina de start. Cum a ajuns acolo? Există o serie de aplicații de tipul tweetag, tweetscoop, și WTT (what the trend?) care depistează hashtag-urile populare. La acea vreme Twitter-ul folosea aplicația WTT. Curios este faptul că doar după 190 de mesaje postate pe #pman, WTT deja întreba utilizatorii ce este #pman. Probabil că factorul uman a avut un rol important aici, pentru că altfel este greu de explicat cum ajunge atât de sus #pman. Iată rețeta succesului explicată de cei de la WTT pe site-ul lor:
“Convingeți cât mai multă lume să vă reposteze comentariul sau hashtag-ul. Numărul exact de mesaje variază în funcție de zi și oră, dar probabil că veți avea nevoie de câteva mii de mesaje cu hashtag-ul respectiv trimise întro perioadă scurtă pentru ca acesta să ajungă în top 10”.
Sfatul respectiv a fost preluat de către diverși activiști din jurul globului așa că prin 2011, sub hashtag-ul #pman erau postate de zor mesaje ale membrilor unei organizații din Nigeria.
Deseori numărul utilizatorilor Twitter este invocat drept argument că Twitter-ul nu a fost important. La acest capitol lucrurile sunt mai complicate, dar în opinia mea nu este important câți utilizatori sunt pe Twitter, ci dacă statul monitorizează și distorsionează mesajele. În Moldova și Iran utilizatori erau relativ puțini, dar mass media occidentală (s-)a informat și a folosit mesajele de pe Twitter, acestea fiind citate în publicații precum New York Times sau Washington Post (dar culmea ignorate de presa locală). Însă chiar și cele câteva zeci de utilizatori de Twitter din Moldova nu ar fi avut șanse de vizibilitate, dacă în perioada premergătoare evenimentelor din 7 aprilie nu observam o creșetere a interconectării moldovenilor prin intermediul telefoanelor mobile și datorită a introducerii serviciului 3G.
Transcripția Revoluției Twitter
Din fericire mesajele de pe Twitter au fost arhivate așa că putem oricând să le recitim și să le analizăm.[viii] Vorbesc aici despre de o arhivă ce cuprinde peste treizeci de mii de mesaje trimise de circa două mii de utilizatori pe parcursul a cinci zile.
Voi aminti aici doar câteva din concluziile la care am ajuns după analiza conversațională aplicată acestei veritabile transcripții a revoltei zgomotoase de la Chișinău.
După o analiză atentă a mesajelor am conchis că cei care postează mesaje pe Twitter sunt atât din Republica Moldova cât și din România. În prima parte a zilei de 7 aprilie mesajele vin în mare parte de la utilizatori din Moldova. Însă după amiază, după ce televiziunile românești încep să prezinte evenimentele drept o revoluție twitter, tot mai mulți utilizatori din România se loghează și inițiază discuții. Pe 11 și 12 aprilie hashtag-ul este în totalitate colonizat de internauții din România, care sunt exasperați că moldovenii nu știu să facă o revoluție. A doua constatare este că miercuri, 8 aprilie 2009 este ziua în care are loc cea mai mare conversație moldo-română de la Podul de Flori (mai 1990) încoace. Pe parcursul acestei zile 1049 de utilizatori din cele două țări și din diasporă discută despre cum se face o revoluție și îndeamnă pe cei din piață să ducă până la capăt revoluția. Numesc tot acest șir de mesaje – o conversație frântă întrucât spre deosebire de conversațiile obișnuite utilizatorii nu așteaptă răspunsul, nu văd mimica feței interlocutorilor, și pe-alocuri pun întrebări fără a primi răspuns. Este ca și cum sute de oameni ar vorbi în același timp.
A treia constatare și cea mai fascinantă pentru mine a fost descoperirea că evenimentele de la Chișinău sunt interpretate de către toți utilizatorii și mass media din România drept o repetarea Revoluției române din 1989, o revoluție populară împotriva dictatorului comunist Voronin. În acest sens, chiar dacă situația din Chișinău este diferită, cei din România vor să-i ajute pe cei din Moldova și le dau sfaturi bazate pe scenariul Revoluției române din 1989. Luați televiziunea (care în Chișinău este situată mult prea departe de centru), înfrățiți-vă cu armata (armata moldovenească nici nu avea de gând să iasă pe străzi), prindeți dictatorul, nu lăsați un Iliescu să vă fure revoluția – mesajele de acest tip curg neîncetat. În general revoluționarii din online sunt greu de domolit. Scepticii și moderații sunt etichetați drept lași și trădători ai neamului.
Vă propun mai jos un fragment din această conversație uluitoare ce are loc în seara zilei de 7 aprilie, cu câteva ore înainte ca Valeriu Boboc să devină victima violenței poliției. Utilizatorii ce participă la această discuție sunt cu preponderență din România. Am selectat fragmentul respectiv pentru că ilustrează cum radicalismul revoluționar elimină moderația. Mediamtv (snow222), un utilizator mai sceptic vizavi de soarta tinerilor de la Chișinău este pus la punct de pe poziții de autoritate de către revoluționarii radicali. Am eliminat hashtagul #pman, dar în rest nu am redactat mesajele, pentru a păstra autenticitatea conversației (@ este echivalentul unei replici pe Twitter):
Infinity_Guy (puiu raul): @mediamtv daca ar muri cineva crezi ca ar muri
degeaba?mediamtv (snow222): @Infinity_Guy Da,ar muri degeaba!asa cred. chiar unii moldoveni din B
considera ca e o manipulare,nu o revolutiedegeneric (Joldea Marius): cati au murit si in romania? poate nu am schimbat atat de multe dar
macar am schimbat cevaInfinity_Guy (puiu raul): au fost revolutii si in alte tari au murit oameni dar au eliberat tara, au
obtinut libertate. in Romania in 89 au murit degeaba?mediamtv (snow222): @degeneric A fost altceva in Romania. si revolutia nu au facut-o romanii
ci serviciile straine,nu? In Md au fost alegeri LIBERE!mariwara (Maria Voloh): @mediamtv hey ia nu mai rade tu. si in 89 tot cu comunistii s-au pus.
nu e imposibil, doar trebuie sa fie mai organizata treabablogdeveci (Claudiu ): @mediamtv foarte libere
bigbenu (benu): . algeri libere mediamtv ????? e clar ca esti indoctrinat comunist
Infinity_Guy (puiu raul): @mediamtv de ce vin atati tinerii la facultate in romania? de rau
ce e acolo nu? si de bine ce le e in moldova nu?mediamtv (snow222): @Infinity_Guy e naspa in Md.Dar tinerii de acolo sunt naivi, nu au invatat
nik de la sistemul pervers romanesc!chipnt (Ciprian Oancia): OAMENI BUNI DIN CHISINAU PLECATI LA GRANITA CU
ROMANIA SI ACOLO DESCHIDETI GRANITA! E timpul Unirii! . #moldova
#chisinau #unireInfinity_Guy (puiu raul): @mediamtv de ce nu te muti la Moscova daca iubesti asa mult
comunismul? si lasa moldoveni in pace. ei vor sa traiasca liberbigbenu (benu): sistem pervers romanesc? suntem in UE si vrem si moldova in UE tu
mediamtv o duci bine in comunism nu vrei schimbaremediamtv (snow222): @Infinity_Guy DAr cu ce am impiedicat eu moldovenii?Parerea mea e ca
sunt naivi si vor muri si vor intra la puscarie degeabaDorinalorena (Dorina Lorena): In MD democracy will never win. It is associated
with the idea of uniting with Romania and the Russian speakers
wont vote for it everInfinity_Guy (puiu raul): @mediamtv Romanii din Timisoara nu au fost naivi?Si uite ca macar
in Romania este libertate. poti sa spui ce vrei cand vrei fara fricadegeneric (Joldea Marius): oricat am fi de buni sau rai romanii si moldovenii sunt o natiune,
una ce merita unitaInfinity_Guy (puiu raul): @mediamtv de ce sa intre in puscarie? pentru ca spun ceea ce cred?
intr-o tara libera nu exista asa ceva. ai auzit de drepturile omului?chipnt (Ciprian Oancia): OAMENI BUNI DIN CHISINAU PLECATI LA GRANITA CU
ROMANIA SI ACOLO DESCHIDETI GRANITA! E timpul Unirii!
#moldova #chisinau #uniremediamtv (snow222): @Infinity_Guy nu cred ca exista drepturi ale omului in Md.Deja se fac
arestari in Md,watch the news.blogdeveci (Claudiu ): @chipnt amice esti idiot
Tao_La (Tao Lala): . eu numai ce am citit ca dupa ce s-o dus presa apoi politia a inceput
arestarile si bataile… adevarat?noptilealbe (Marylina ): Cei de la Chisinau au vazut reactia internationala cu privire la violenta ?
Protestati pasnic! Si asa ce e greu abia vine!Infinity_Guy (puiu raul): @mediamtv si ti se pare normal asta? nu ar trebui sa existe drepturile
omului si in MD?Kodes (Kody Baker): Is this the power of twitter?
mediamtv (snow222): @bigbenu Frate, eu iti zic ca asa se considera alegerile Md, LIBERE!
Americanii au zis ca alegerile md sunt pozitive=acord tacitfatmanx (fatman): Lupta pentru libertate si fiinta nationala NU E VANDALISM!
Tao_La (Tao Lala): 8 ani au bagat bine frica in toti!
fatmanx (fatman): La dracu cu americanii, nu e natia lor, nu e patria lor, e problema
noastra si noi trebuie s-o rezolvam, romani sau moldoveni.mediamtv (snow222): @Infinity_Guy Frate,e comunism,se impusca si se bat oamenii,plecati de
acolo cei rasariti si gata!sistemul e f greu de schimbatdegeneric (Joldea Marius): cel ce seamana teroare, va culege teroare, a sosit vremea secerisului
Infinity_Guy (puiu raul): nu va fie frica FITI UNITI! LUPTAM PENTRU LIBERTATE!
JOS COMUNISMUL #moldova #chisinau
mediamtv (snow222): @fatmanx nu e vandalism, ca prob sunt instigatori printre tineri, dar
occidentalii asta va considera deja, vandali!fatmanx (fatman): @mediamtv Greu e totul pe lumea asta. Dar impreuna pare mai usor.
Termina cu propagannda sovietica! Jos bolsevismu’!Infinity_Guy (puiu raul): @mediamtv ESTI UN LAS!
fatmanx (fatman): . Cum ziceam, ociidentul sa-si vada de criza lor, noi o avem pe a noastra
si nu se rezolva cu bani ca a lor!Mediamtv (snow222): @fatmanx Daca occidentul isi vede de treaba sa,rusii va halesc, prin forte
interpuse probabilInfinity_Guy (puiu raul): @mediamtv ascunde-te sub plapuma pune-ti perna in cap si gandeste-te
ce ode de lauda o sa ii scri maine lui Voronin si lui Putin .mediamtv (snow222): ceausescu e mort ca asa au vrut strainii, serviciile,L-au impuscat urgent pe
25 decembrie sa nu dea in vileag ceva, da?noptilealbe (Marylina): Nici America si nici UE nu vor misca un deget, nu mai sperati nu fiti
naivi. Luptati cu ce aveti, nu va bazati pe nimeni! Va sustinem! .gooroo (Artur Gurau): Nici o forta politica din Moldova nu merita ca sa fie varsat singe in
pman, proteste pasnice sau deloc. Da, nu cred in revolutie!pompieru (pompi): hai basarabia! hai revolutia!
blogdeveci (Claudiu): @pompieru . corect! luati televiziunea si radioul
fatmanx (fatman): Las sa vina rusii daca le da mana! N-au sange in ei sa se bage.
CIoara a fost avertizata in multiple randuri deja.mediamtv (snow222): @Infinity_Guy lol
Infinity_Guy (puiu raul): @mediamtv lasa moldovenii care au sange in vine nu apa ca tine sa
lupte pentru libertatea lor asa cum au luptat si romanii in 89bigbenu (benu): . ccidentul si sua stiu f bine adevarul mai bine ca noi toti care discutam
aici.au agenti secreti.declaratiile le fac de fatadamediamtv (snow222): @Infinity_Guy naiv 🙂 .
Infinity_Guy (puiu raul): @mediamtv mai bine mergi la somn ca nici tu nu crezi ce zici. Ai
tablou cu secera si ciocanu in sufragerie? sau cu voronin si putin 69
Mai târziu se discută pe Twitter și despre împușcăturile din PMAN, care se aud în acea noapte. Unii vorbesc despre genocid, alții spun că sunt zvonuri lansate de către serviciile secrete moldovenești pentru a-i speria pe moldovenii revoluționari, se vorbește despre posibilitatea unei intervenții rusești pentru a curma revoluția (asemănător cu scenariul recent din Ucraina, doar că se întâmpla în 2009 la Chișinău). Utilizatorii vin și pleacă, unii rămân pe Twitter pentru câteva zile, unii – pentru câteva secunde, alții continuă să-și imagineze că se adresează unei audiențe imaginare formate din revoluționari moldoveni dezorientați care ascultă sfaturile revoluționarilor români mai experimentați (unii dintre ei recunosc că erau prea mici la Revoluție). Pe alocuri conversația este ilară, mai ales în perioada 10-12 aprilie, când internauții români înțeleg că pe Twitter nu a mai rămas nici urmă de revoluționari moldoveni și că discută între ei și se îndeamnă la revoluție. Lucru explicabil poate și prin faptul că foarte mulți își deschid conturi pe Twitter pentru a participa la revoluție neștiind cum funcționează platforma.
În loc de epilog
Transcripția unei revoluții Twitter este o lectură necesară pentru oricine vrea să înțeleagă fenomenul revoluțiilor Twitter. Mai mult decât atât, mesajele de mai sus arată că în cazul protestelor violente, Revoluția română nu rămâne doar un construct pasiv stocat undeva în memoria colectivă, ci așa cum se întâmplă în aprilie 2009 revoluțiile sunt reimaginate pe Twitter și memoria acestora utilizată pentru a identifica și extrage strategii revoluționare aplicabile în prezent.
Spre deosebire de multe din mesajele postate pe Twitter din piața Tahrir (Cairo) în 2011 publicate în limba engleză, tweet-urile de pe #pman nu au fost traduse în engleză sau publicate.[ix] Un lucru însă este clar și anume că politicienii și cei din societatea civilă preocupați de drepturile omului ar fi putut opri abuzurile din izolatoarele poliției dacă ar fi ascultat vocile simplilor cetățeni ce conversau pe Twitter în noaptea de 7 aprilie.
Referințe:
[i] Există deja o mulțime de articole despre evenimente, dar aș menționa aici doar seria de articole publicate de Vitalie Sprînceană pe blogul său personal: http://www.spranceana.com/2009/04/11/o-istorie-terminologica-a-crizei-moldovenesti/ și http://www.spranceana.com/2010/04/06/cinice-cu-eroii-si-antieroii-din-6-7-si-mai-departe-aprilie/ .
[ii] Vedeți textul semnat de Petru Negură, ”7 aprilie: Avataturile unei revoluţii cu chaturi şi pietre” accesibil pe https://platzforma.md/?p=1636 . Text publicat și în volumul Twitter Revolution : Episode One : Moldova, publicat de editura Arc în 2010.
[vi] Vezi câteva referințe pe blogul cercetătorului de la Harvard, Ethan Zuckerman: http://www.ethanzuckerman.com/blog/2009/04/09/unpacking-the-twitter-revolution-in-moldova/
[vii] Despre intențiile sale, Vitalie Eșanu scrie la 7 aprilie 2010 pe blogul său, tot acolo găsiți screenshot-ul cu #pman în trending topics: http://esanu.name/vitalie/?p=288
[viii] Arhiva accesibilă și analiza cantitativă a mesajelor de pe Twitter pot fi găsite pe blogul cercetătorului de la Harvard, Ethan Zuckerman: http://www.ethanzuckerman.com/blog/2009/04/13/studying-twitter-and-the-moldovan-protests/ . Mesajele au fost stocate și de Vitalie Eșanu, dar și de Librăria Congresului după ce compania Twitter le-a donat instituției pentru a fi folosite de cercetători.
[ix] Nadia Idle and Alex Nunns, Tweets From Tahrir Egypt’s revolution as it unfolded, in the words of the people who made it vezi http://www.orbooks.com/catalog/tweets-from-tahrir/
Interesanta si istoria sintagmei „revolutia twitter”.
Caracterizarea lui Evgheni Morozov din aceeași zi se referea la audiența din afară, nu la cea din interior. Era o proiecție pe care un blogger la o prestigioasă revistă americană o făcea asupra unor evenimente dintr-un alt colț al planetei, doar în baza unor mesaje ce-i veneau pe twitter. Termenul a prins.
Semn că abilitatea de a numi lucruri nu e distribuită democratic.
Nu pentru că ar fi reflectat adecvat ceea ce se întîmpla pe teren, ci pentru că aranja, într-o concepție pre-existentă a lumii și a rolului tehnologiei în această lume (conform căreia Internetul poate cauza schimbări radicale, inclusiv la nivel politic). Așa încît Morozov încerca să povestească audiențelor occidentale o poveste familiară: proteste politice organizate de comunități de tineri cu acces la internet. Tot pe atunci erau in voga carti de genul: Smart Mobs etc.
Morozov s-a prins foarte rapid că povestea sa cu Revoluția Twitter nu ține – a doua zi descoperea că în preajma zilei de 7 aprilie 2009, se găseau pe twitter doar vreo 70 utilizatori ce indicau Moldova ca țară de origine, că twitter-ul nu jucase nici un rol în mobilizarea sau organizarea protestatarilor și fusese crucial doar pentru informarea audiențelor externe. (Între timp Morozov a încheiat cercul logic și a devenit unul dintre criticii cei mai acerbi ai ideii ”tehno-centriste”).
Totuși eticheta ”revoluția twitter” a prins și a devenit numele comun prin care evenimentele din 7 aprilie 2009 au devenit cunoscute în Occident…
Daca eram post-colonial sau din scoala subaltern studies probabil as fi scris un ditamai articol despre cum hegemonul/occidentalul impune subalternului anumite cadre de intelegere a propriei experiente.
Cadrul conceptual al revolutiei twitter a fost insa util si audientelor locale (ma refer la AIE si la fortele ce au venit la putere dupa 2009). „Revolutia twitter” justifica caracterul extraordinar, sau chiar ruptura pe care AIE o introducea in sistemul politic moldovenesc si afilia AIE cu viitorul (tineri savvy, cu acces la tehnologii, care vor democratie si integrare europeana). Asta e valabil cel putin pentru primii 2-3 ani…
Anul acesta e primul in care n-a prea fost multa retorica despre tineri si schimbare… Mai mult despre „ce a fost?”, „de ce n-au fost pedepsiti faptasii?” etc.
@ Vitalie
De fapt ceea ce mi se pare mai interesant este tocmai transcrierea si recitirea mesajelor de pe Twitter din acele zile.
Bine … dar sa le discutam pe rand:
1) Zici ca „abilitatea de a numi lucruri nu e distribuită democratic” sunt partial de acord cu tine. De fapt daca recitim transcrierea de pe Twitter a acelor evenimente vom observa ca utilizatorii propun o serie de etichete: revolutie digitala, revolutie web 2.0, revolutie online, revolutie anti-comunista etc. Deci lumea are abilitatea si liberatatea de a discuta si propune diverse expresii/etichete. Din cate am vazut utilizatorii Twitter erau extrem de creativi in acele zile. In plus exista si mass media romaneasca care venea cu interpretarea evenimentelor intro alta cheie, adica violenta era vazuta ca o revolutie de tipul celei din 1989.
Cred ca ceea ce pui in evidenta nu este „abilitatea de a numi lucruri”, ci constrangerile pietei in Occident. Acesta este modul in care opereaza mass media occidentala, care poate ignora evenimente de tipul genocidelor din Rwanda sau proteste violente, pentru ca evenimentul nu este considerat important de catre gatekeepers (un fel de cenzori interni) sau nu aduce rating (considerente de piata). Tocmai din aceasta cauza inventarea hashtag-ului si utilizarea Twitter-ului ofera o modalitate alternativa de a ajunge pe agenda occidentala; in fine dorinta de a atrage atentia Occidentului ascunde mereu speranta ca va exista o interventie simbolica din Occident in sens de sustinere a protestelor ceea ce le-ar oferi cumva mai multa legitimitate pe interior si i-ar descuraja pe cei ce controleaza statul. Crearea hashtagului (abilitatea de a numi un lucru) a avut la baza aceasta logica.
2) „Daca eram post-colonial sau din scoala subaltern studies probabil as fi scris un ditamai articol despre cum hegemonul/occidentalul impune subalternului anumite cadre de intelegere a propriei experiente.”
Nu cred ca as fi de acord cu o asemenea perspectiva din trei motive:
a) Hegemonul despre care vb. nu era prezent pe loc (nu erau jurnalisti occidentali la Chisinau). In plus hegemonul nu pricepe ce se intampla in Moldova, deci cadrele de intelegere de care vb. ar fi greu de formulat.
b) Exista o competitie intre naratiuni, utilizatorii de pe Twitter converseaza, discuta, mass media occidentala preia unele dintre descrierile lor, adica se aud si vocile subalternilor. Bine dar pentru asta tre sa recitim aceasta conversatie, lucru care nu a fost facut pana acum (nici de Morozov, nici de alti cercetatori).
c) Pe Twitter totusi are loc o conversatie moldo-romana de amploare (participa circa 2000 de persoane). Conversatie libera la nivel de utilizatori (adica tocmai pe aceste interactiuni intre oamenii simpli/mase se axeaza subaltern studies, mai putin pe ce vrea AIE).
In aceasta conversatie utilizatorii discuta si etichetele ce vin din presa occidentala, dar nu le accepta fara discernamant. In acest sens pe Twitter are o loc o revolutie in sensul ca sute de oameni care nu au dialogat anterior se intalnesc virtual si incearca sa inteleaga ce se intampla. Fara Twitter fiecare ar sta in fata TV-ului si ar rumega varianta oferita de jurnalisti/autoritati si alti producatori de naratiuni.
Ion,
Felicitări pentru articol, bine scris, bine argumentat, bine documentat. E un articol necesar, care acoperă o lacună şi coroborează unele intuiţii sau măsurări aproximative vizavi de rolul comunicării prin reţelele de socializare în mobilizarea şi organizarea participanţilor la protestele din 6-7 aprilie 2009. Transcrierea comunicărilor prin Twitter sînt o sursă fascinantă, care încă îşi aşteaptă exegetul (şi care va veni cît de curînd cu siguranţă, am toata încrederea). Această comunicare pe twitter (care e puţin diferită decît cea pe alte reţele sociale) pare un fenomen în sine.
Ceea ce m-a intrigat în articolul tău, şi în special în fragmentul de comunicare pe twitter, este încercarea de transfer a modelului revoluţiei române din 1989 către Chişinău 2009. E un fenomen curios, pentru că în înţelegerea mea revoluţia română nu e chiar cea mai de succes revoluţie din spaţiul central şi est european (din anii 1980), multe lucruri de la acel eveniment şi acum rămîn neclare (ca şi în cazul lui aprilie 2009, proporţiile fiind păstrate), iar gradul de violenţă, deseori arbitrară, a devenit paroxistică, culminînd cu „ghiliotinarea” dictatorului. Acest lucru arată într-un fel muzeificarea evenimentului (prin şcoli, muzee, TV etc.), dar iată că şi, aşa cum spui, a devenit un model de acţiune, eventual bun de împrumutat şi altora, via twitter.
Participarea indirectă a românilor la această „revoluţie twitter” mi se pare şi ea emblematică, arătînd totuşi necesitatea suportului offline, a prezenţei fizice pe piaţă, a comunicării pe twitter (în acest context). Într-un fel, interlocutorii pe twitter încearcă să influenţeze şi să delege anumite sarcini participanţilor reali, astfel încît fiecare participant la manifestaţii are în spatele său vreo cîteva zeci de locutori pe twit. Situaţia comică (şi oarecum absurdă) a apărut atunci cînd românii vorbeau între ei, fără niciun interlocutor moldovean, adică un interlocutor capabil să participe fizic la eveniment. Acest fragment de comunicare pe twitter arată importanţa comunicării online la 7 aprilie 2009 (şi în asemenea manifestaţii), dar şi raportul de complementaritate cu „agora” fizică, reală, offline. M-ar interesa să aflu mai multe despre corespondenţa şi gradul de convergenţă între aceste două nivele.
Încă o dată felicitări!
@ Petru
Multam pentru comentarii.
Analiza cantitativa a online-ului este un teren deocamdata exploatat mai mult de catre cei preocupati de numarul de mesaje, adica de cercetatorii care aplica metodele statistice (sau fac data mining). Chiar daca sunt interesati de intelegerea conversatiilor online purtate pe marginea unor revolutii sau proteste violente, de multe ori ei nu cunosc limba utilizata pe Twitter. Am fost la o conferinta unde am prezentat paper-ul despre Moldova si in acelasi panel cineva prezenta un alt paper despre utlizarea twitter-ului in timpul Primaverii Arabe fara a cunoaste araba. Cam acesta este trendul. O alta cauza a lipsei unor cercetari ce ar folosi metode calitative este numarul de mesaje care acum poate ajunge la cateva milioane in cateva zile. In aceste cazuri este imposibil sa citesti tot si trebuie folosite cuvinte-cheie pentru a cauta ceea ce il intereseaza pe cercetator. In acest sens conversatia de pe Twitter despre care discutam are doar 30 000 de mesaje circa 300 de pagini de text, adica un exercitiu exegetic este posibil.
Intr-adevar cele doua aspecte mentionate in comentariul tau: participarea initiala a utilizatorilor din Romania la aceasta conversatie si analogia cu revolutia romana din 1989 reprezinta modesta mea contributie la intelegerea fenomenului. O explicatie mai amanuntita ar trebui sa puna accentul pe modul in care populatii ce folosesc aceeasi limba, dar au memorii colective care se bifurca de la 1940 incoace (cei din RM nu au experienta unei revolutii, aceasta lipseste in memoria colectiva) comunica pe Twitter, insa interpreteaza diferit realitatea.
Revolutia Romana este un alt eveniment care ma intereseaza extrem de mult, si care nu este nici pe departe un exemplu bun de urmat. Spre deosebire de tranzitiile pasnice dupa mesele rotunde organizate in Polonia si in alte state central-europene, aceasta a fost singura revolutie violenta din 1989 si una extrem de sangeroasa. Tocmai acest lucru ma surprinde: de ce este considerata drept un bun model de tineri care au auzit de ea (sau de varianta muzeificata pe care o mentionezi) cand de fapt exista o multime de controverse in Romania pe marginea ei?
Din cate am reusit sa inteleg la baza sta confuzia printre cei din Romania la auzul sintagmei Partidul Comunistilor … astfel romanul de rand isi imagineaza regimul din Moldova din 2009 ca fiind unul comunist la fel ca Romania lui Ceausescu. De ce isi imagineaza acest lucru? Pentru ca a) nu cunosc mai nimic despre RM si b) pentru ca mass media romaneasca initial prezenta lucrurile in acest fel (adica are loc ceea ce in media studies se cheama framing).
In ceea ce priveste corespondenta dintre cele doua nivele, una dintre concluzii este ca ar trebui sa citim diacronic conversatia. Observam ca cele doua nivele se interesecteaza initial (poate ca amai adauga aici mass media traditionala), dupa care exista momente in care ele sunt separate si autonome, adica nu se intersecteaza. Utilizatorii nu sunt in piata, nu stiu ce se intampla, dar incearca sa formuleze strategii de actiune, care raman acolo in spatiul virtual. 🙂
Da, Ion, ai mare dreptate. O analiză calitativă a acestor date, citite textual şi contextual (într-o scară de diacronie „la minut”) ar fi o contribuţie extrem de importantă la descîlcirea firelor fenomenului, în şi între cele (cel puţin) două planuri, online şi offline. Reprezentarea, memoria colectivă şi orizontul de aşteptare al participanţilor la acele evenimente vizavi de „revoluţie” e o pistă excelentă pentru a studia această comunicare pe twitter şi îţi doresc să ai pe viitor timp pentru a aprofunda acest aspect. O analiză pe NVivo (sau Atlas) a acestor date ar putea da rezultate interesante. Dacă nu o va face altcineva, mi-ar plăcea s-o fac eu într-o bună zi, analiză coroborată eventual şi cu alte surse (privind memoria şi/sau reprezentarea tinerilor români şi moldoveni a „revoluţiei”). Mi-ar plăcea chiar să facem cumva o echipă din cei care discutăm aici pe PZF (şi eventual alţii) pentru studierea fenomenului „twitter revolution”.
La fel, cunoaşterea şi cogniţiile participanţilor din RO şi MD faţă de „fraţii” lor de pe celălalt mal şi felul în care aceste cogniţii a influenţat comunicarea îmi pare la fel o pistă extraordinară. Alte surse ar fi cu siguranţă de ajutor pentru a înţelege aceste cunoştinţe, percepţii, aşteptări.
Mă mai întreb dacă şi facebook ar putea oferi o asfel de arhivă cercetătorilor, dar îmi imaginez că acolo ar fi complicat şi mult mai mult text. Dar ar fi foarte curios.
În sfîrşit, în aceste dialoguri pe twitter pe care le-ai reprodus în articol, discuţia îmi pare totuşi destul de elaborată faţă de unele forumuri pe care uneori le urmăresc pe www (în care de ex. participă unionişti şi oponenţii lor). E clar că avem de a face cu un public de studenţi, care au habar de IT, au anumite cunoştinţe politice, au strategie şi care au o mare energie civică (twitter este deja în sine un medium destul de „elitist”). Totuşi, bănuiesc că am putea găsi registre de comunicare foarte diferite, eventual şi pe alte forumuri.
Excelente observatii. Doar cateva ganduri mai jos:
De acord, Atlas sau Nvivo ar conferi mai multa greutate afirmatiilor de mai sus, insa astfel de aplicatii sunt mai utile atunci cand volumul de text este enorm si nu poate fi parcurs de cercetator.
Despre Facebook nu am auzit ca ar oferi astfel de date cercetatorilor, dar am auzit de cercetatori care intra pe forumuri si pe urma scriu articole despre cum se discuta o anumita problema pe o pagina de Facebook.
In legatura cu fragmentul de mai sus: se discuta si despre unionism pe Twitter am scris ceva si pe acest aspect. Initial utilizatorii din Romania credeau ca moldovenii vor sa faca Revolutie si dupa unire. Dupa ce autoritatile comuniste de la Chisinau acuza Romania ca ar fi organizat o lovitura de stat, utilizatorii de pe Twitter incep sa se autocenzureze. De fapt apar unii care isi asuma rolul de cenzori si interzic discutiile pe tema unirii. Adica se discuta si despre unire si despre multe alte lucruri, dar fragmentul respectiv mi-a atras atentia pentru ca unul dintre cei care discuta a anticipat maltratarea tinerilor, dar a fost catalogat de ceilalti drept tradator.
Sigur putem forma un grup transfrontalier de discutii, se scrie mult pe acest subiect.