[label shape=”” type=””] Maxim Mitusov [/label]
Maxim Mitusov are 27 ani și este economist ca formație profesională. Are experiență în sectorul financiar și este autorul cîtorva cursuri de studiu dedicate domeniului financiar și planificării financiare personale. După criza din 2008 a început studierea și popularizarea teoriilor financiare alternative și principiilor de autoorganizare a comunităților. De asemenea a scris despre inițiativele internaționale și cele rusești în domeniul respectiv. Informațiile colectate, linkurile către publicațiile și declarațiile publice, listele comunităților locale bănești de succes se găsesc pe adresa: https://www.facebook.com/DrugieDengi/
Revoluția banilor locali: o scurtă explicație
După criza economică din 2008, încrederea în ideile globalizării s-a redus drastic peste tot în lume. Oamenii privesc cu frică viitorul. Chiar și presa ”respectabilă” a început să publice prognoze alarmante pe care acum doi-trei ani le găseai doar pe blogurile unor economiști radicali. Faptul că cel de-al doilea val al crizei este inevitabil nu este pus la îndoială nici măcar în cercurile oficiale. Toți sunt în așteptare, de parcă ar fi vorba de un eveniment mediatic major de genul Jocurilor Olimpice, doar că acesta va fi cu semnul minus.
Singurul lucru optimist în această așteptare este faptul că ea nu poartă în sine acea notă de panică ce a fost caracteristică pentru toamna anului 2008: la nivelul întregii lumi a început o căutare febrilă și creativă de instrumente care ar putea contribui la atenuarea efectelor colapsului iminent al sistemului financiar global, o tatonare pentru identificarea punctelor de creștere în perioada post-criză.
Unul dintre instrumentele alternative cele mai viabile sunt sistemele monetare locale, create de comunități locale și structuri comerciale pentru satisfacerea nevoilor proprii de bani în calitate de instrument de lichiditate și plăți.
Acest instrument nu este unul cu totul nou însă în zilele noastre el trece printr-un proces de renaștere și are toate șansele să devină un element esențial în economia viitorului.
Moneda comunitară (eng. Complementary Currencies), ca instrument care permite stimularea unor relații mai umane în interiorul comunității, sunt utilizați pe scară largă atît în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare. În țările din spațiul post-sovietic, din păcate, nu găsim mai mult de 10 astfel de inițiative, în timp ce în lume există deja mai mult de 5000 de proiecte de monedă comunitară.
Țările care utilizează banii comunitari.
Specificul inițiativelor monetare locale constă în faptul că acestea nu au un centru unic de competențe care ar supraveghea și coordona dezvoltarea acestor mecanisme la nivel mondial sau regional. Ca atare, nu există asemenea mișcare la nivel mondial. Deocamdată această galaxie de inițiatve este descentralizată, iar proiectele sale componente se dezvoltă separat și independent. Această dispersare are câteva mari avantaje: o varietate mare de scheme și modele bine adaptate la contexte concrete. Ea are însă și un mare neajuns: până în prezent nu a fost elaborat un aparat conceptual sau descriptiv unic ori măcar o oarecare clasificare/metodologie a sistemelor respective.
În esență fiecare comunitate în parte se inspiră din succesele unor predecesori, ori adoptă selectiv, din proiectele străine, acele instrumente și mecanisme pe care le cred utile. După aceasta, comunitatea adaugă ceva personal și din aceste elemente eterogene își creează propria economie locală.
În cele ce urmează voi încerca să fac o scurtă istorie a sistemelor monetare locale. Desigur că e imposibil să depășești, în cadrul unui articol atât de scurt, nivelul unei prezentări superficiale. Cititorul va găsi analize mai detaliate și discuții mai sofisticate în altă parte. Am identificat patru generații de monede locale. În viața reală găsim, în majoritatea comunităților, elemente amestecate din toate cele patru generații. În același timp constatăm și apariția unor noi forme de monede locale.
Prima generație a monedelor locale: Sistemele LETS (eng. Local Exchange Trading Systems – sisteme locale de tranzacții și schimb)
Vorbim aici despre sistemele de creditare reciprocă clasice care se bazează pe obligațiuni tipărite și care au apărut pentru prima dată în anii 1980. Inițial, primele sisteme LETS au fost create datorită unor inițiative personale venite din partea unor indivizi inventivi și aveau scopul de a contribui la soluționarea unor problemelor concrete ale participanților și dezvoltarea comunicării în cadrul comunităților. Dată fiind lipsa unui mecanism de auto-reglementare economică ce stimula creșterea numărului participanților necinstiți (așa-zișii free-rideri ce consumă doar resursele sistemului și în acest fel își sporesc propriul credit, ignorând interesul comun), aceste sisteme au intrat în declin.
Totuși, la momentul actual, această formă, modificată între timp și care a făcut tranziția de la hârtie la diverse platforme IT, reprezintă forma cea mai răspândită de sistem monetar local. În lume există în total aproximativ 3500 de sisteme LETS care se diferențiază prin formă și conținut.
În general, astfel de sisteme sunt conectate mai mult între ele, iar inițiatorii acestora au resurse insuficiente pentru a putea vorbi despre ei înșiși publicului general. Proiectele sunt orientate, în primul rând, către nevoile comunităților și din acest motiv comunitățile nu simt necesitatea de a acorda prea multă atenție comunicării externe (deși sunt deschise să le răspundă celor care doresc să afle mai multe despre experiența lor). Totuși, majoritatea sistemelor de acest tip își au propriile site-uri web, iar adresele unora dintre ele le puteți găsi accesând următorul link: http://www.bankvremeni.org/lets_tb.jsf.
În ultimii ani, în cadrul sistemelor de tip LETS a demarat un proces de consolidare a platformelor ce adună cercetătorii și membrii activi ai inițiativelor privind monedele locale (ex. http://monneta.org). De asemenea au apărut și platforme tehnologice pentru lansarea monedelor locale ce asigură procesarea banilor interni, conțin module de schimb informațional și alte instrumente necesare pentru funcționarea unei economii suplimentare a comunității.
Cea mai complexă și de anvergură soluție adoptată la scară largă (care are și o localizare rusofonă) este proiectul http://project.cyclos.org/. În opinia autorului, însă, platforma http://communityforge.net/ este mai prietenoasă și mai accesibilă, chiar dacă nu a reușit încă să-și cucerească o popularitate semnificativă. Autorul a contactat echipa dezvoltatorilor acestei platforme care l-au informat că în cazul în care vor apărea comunități rusofone care ar dori să folosească serviciile platformei, aceștia pot traduce codul-sursă în limba rusă într-un timp restrâns.
Singurul exemplu de implementare a unui proiect LETS în Rusia este proiectul 100druzei.info. Inițiativa a fost lansată acum 4 ani la Irkutsk, din nevoia de a supraviețui în timpul primei crize financiare. Potrivit principalului fondator și ideolog Serghei Vagaev, acest proiect a apărut în felul următor: atunci cînd criza financiară a început, câteva persoane ce se cunoșteau s-au gândit împreună la un mod prin care ar putea face schimb de servicii și resurse fără a utiliza banii (pe care majoritatea nu-i aveau la acea vreme). Cu alte cuvinte, existau persoane interesate să se ajute reciproc, existau bunuri și servicii de care toată lumea avea nevoie, exista o încredere în interiorul comunității, însă nu erau suficienți bani pentru un schimb în cadrul sistemului monetar formal. Anume pentru rezolvarea acestei probleme a și fost creat site-ul 100druzei.info.
În acest moment, proiectul a ieșit dincolo de limitele Irkutskului, iar în baza lui de date sunt înregistrați circa 22000 de participanți, dintre care 10000 sunt activi. Au apărut celulele regionale ale proiectului în toate marile orașe ale țării.
Proiectul ”100 de prieteni” se deosebește de alte proiecte similare (mai ales cele din occident) într-un aspect esențial: el a devenit un instrument de creare a unei noi comunități. În celelalte cazuri, inițiativa de a crea un proiect LETS vine din comunitățile deja existente (orășel sau comunitate). Astăzi comunitatea ”100 de prieteni” este o societate ce include oameni cu un spectru larg de profesii și care provin din diferite straturi sociale. În societate s-au creat relații stabile de comunicare și un nivel ridicat de încredere. Un membru activ al sistemului care are abilitățile dorite poate să-și satisfacă practic orice nevoie: de la achiziționarea serviciilor de uz casnic și produse alimentare până la asigurarea cu chirie și procurarea unor echipamente tehnice de preț, plătind cu moneda internă ”u.s.” (”unități de schimb”). Oricine se poate înregistra în sistem, iar interacțiunile de bază au loc prin intermediul site-ului, cu toate că un rol extrem de important îl au și întâlnirile personale regulate.
Proiectul este unul independent și se dezvoltă fără influența omologilor străini. La fel de important este faptul că el este complet autonom din punct de vedere financiar și se dezvoltă cu succes din contul revânzării, către parteneri externi, a resurselor create în cadrul vânzărilor interne (membrii vând produse în baza ”u.s.” care pot fi achiziționate inclusiv și de către administrația resurselor, aceștia la rândul lor revânzându-le pe piața externă pe ruble). În general, circuitul monedei interne este liber, iar tranzacțiile unităților de schimb pe ruble sunt foarte răspândite.
Membrii comunității ”100 de prieteni” apreciază și țin foarte mult la participarea lor în cadrul inițiativei. Pentru mulți aceasta este un instrument real care le permite să-și îmbunătățească calitatea vieții în mod semnificativ și să se autorealizeze. Potrivit organizatorilor, în ultimii 4 ani din 22000 de membri, doar 3 au fost excluși din comunitate, cauza fiind comportamentul parazitar (free-riders).
A doua generație: băncile de timp.
Sistemele de schimb liber al timpului își au originile pe la începutul anilor 1990. O listă completă a sistemelor funcționale se găsește aici: http://www.bankvremeni.org/lets_tb.jsf.
În aceste sisteme de monede locale, problema emisiei și controlul utilizatorilor ce trăiesc pe seama altora se rezolvă mai eficient, aceasta fiind asigurată de efortul emitentului. Emisia necontrolată devine imposibilă, iar resursele sunt distribuite mai uniform.
Această generație se caracterizează printr-o tendință pronunțată de asistență a membrilor nevoiași din comunitate. De multe ori în baza unor astfel de sisteme se dezvoltă ulterior mișcări pentru sprijinul persoanelor din grupurile sociale vulnerabile.
Mecanismul băncilor de timp este simplu: inițial se stabilește rata de schimb a valutei interne față de cea externă (de obicei, printr-un cost mediu pentru 1 oră de muncă). Această regulă permite achiziționarea bunurilor externe cu ajutorul banilor interni.
În băncile de timp, unitatea principală de schimb este echivalentă, de obicei, cu o oră de muncă umană. În băncile de timp tradiționale, o oră de lucru al unui om este egală cu o oră de muncă al altui om (principiul egalității). Membrii câștigă credite în bani interni/valută internă (care deseori sunt numiți Time Dollar) pentru fiecare oră de asistență sau efort pentru comunitate. Serviciile furnizate de către membrii băncii includ asemenea ocupații precum îngrijirea copiilor, asistență juridică, lecții de limbi străine, reparație la domiciliu, asistența celor nevoiași și multe altele. Mijloacele câștigate sunt înregistrate în contul personal al membrului băncii timpului, și acestea nu trebuie neapărat cheltuite imediat deoarece banii respectivi pot fi stocați pe un termen nelimitat.
Teoretic, băncile timpului au capacitatea de a funcționa și în formatul clasic pe hârtie, însă sistemul a fost creat de la început pentru a lucra în regim automat. Multe organizații oferă programe speciale pentru a ajuta băncile locale de timp în procesul administrativ, aceleași organizații oferă deseori servicii de consultanță, instruire și materiale metodologice.
Băncile de timp se orientează mai ales asupra schimbului de servicii între membrii comunității și rareori implică cifre de afaceri sau prestarea unor serviciilor specializate sau costisitoare. În majoritatea cazurilor, astfel de proiecte reprezintă inițiativele uneia sau a câtorva persoane care formează nucleul și motorul tuturor proceselor.
Una dintre cele mai renumite și de succes bănci de timp se află în orașul Ithaca din SUA (http://www.ithacahours.org). În Rusia, băncile de timp încă nu au căpătat răspândirea pe care o merită (există câteva inițiative în Nijnii Novgorod, Moscova, Krasnoyarsk și în alte câteva orașe). În Ucraina construcția unor astfel de sisteme decurge cu un succes mai mare (aici puteți viziona un video în limba ucraineană: http://1tv.com.ua/uk/news/2010/09/20/1673).
Ar trebui să menționăm în mod special sistemul japonez Fureai Kippu, care este format în baza principiilor băncilor de timp descrise în cărțile lui Bernard Lietaer, inginer belgian, creatorul monedei euro.
Cel mai vechi sistem al monedelor comunităților locale din Japonia este Volunteer Labour Bank sau Fureai Kippu (http://www.sawayakazaidan.or.jp), o rețea de solidaritate și ajutor reciproc a femeilor casnice, fondată încă în 1973. Conceptul de bază al acestui sistem constă în îngrijirea persoanelor în etate. Acest sistem este unul de depozitare a timpului, în cadrul căruia oamenii relativ tineri oferă ajutor pensionarilor care într-adevăr au nevoie de asistență, astfel câștigându-și ore care vor putea fi cheltuite ulterior, când ei înșiși vor atinge vârsta de pensionare și vor avea nevoie de ajutor (ca opțiune, au posibilitatea să cheltuie orele acumulate pe cumpărarea serviciilor de voluntariat pentru părinții lor vârstnici, care locuiesc în altă parte a țării). În Japonia, acest sistem a început să se diminueze în anii 2000, când a fost implementat un program de stat pentru îngrijirea persoanelor în vârstă.
Chiar de la începuturi Fureai Kippu a fost conectată în mod transparent cu yena japoneză (prin intermediul unei rate de schimb fixe) însă în majoritatea cazurilor valuta oficială a fost utilizată doar pentru plata cheltuielilor administrative. Majoritatea membrilor sistemului preferau să nu convertească orele în bani, deoarece o oră de muncă costă mult mai mult decât aceeași sumă de yeni. Depozitul, de fapt, era mai mic decât salariul minim în Japonia, astfel că această inițiativă a fost dezvoltată mai degrabă pentru voluntari, care se îngrijorau mai mult de serviciile pe care urmau să le primească în viitor decât de veniturile lor curente.
A treia generație: legătura cu valutele naționale
Această generație își are originile la începutul anilor 1990 și s-a răspândit la începutul anilor 2000, diferențiindu-se de modelele clasice de tip LETS prin mecanismul de emisie diferit: în locul creditelor mutuale a fost introdusă depozitarea monedei naționale (altor obligațiuni și materiale de valoare). În baza monedei naționale ulterior erau emise și garantate bancnote noi.
Chiar dacă sistemul era conectat cu sistemele bănești tradiționale, banii locali din a treia generație sunt autosuficienți și permit satisfacerea diverselor nevoi ale comunităților. În special valutele asigurate de bani reali și nu de timp, au atras atenția întreprinderilor locale, care au început să accepte bani noi în schimbul mărfurilor și bunurilor lor. De multe ori antreprenorii înșiși au stat la originea acestor sisteme. E important să adăugăm că în sistemele din generația a treia a fost introdusă utilizarea activă a tehnologiilor informaționale (pentru căutarea contractanților, administrarea conturilor și altor funcții de back office).
Cele mai bine organizate și studiate exemple a banilor locali din această generație le găsim în Germania sub denumirea Regiongeld (o traducere literală din germană ar fi „bani locali”).
Primele scheme Regiogeld au apărut la răscrucea dintre milenii, odată cu dezvoltarea mișcării anti-globalizare (momentul a coincis, în mod interesant, cu introducerea monedei unice europene – euro): în 1998 – Pho din Arnstadt în apropiere de Erfurt, în 2001 – Roland din Bremen, însă cel mai semnificativ progres a avut loc în anul 2003, după ce un învățător de la o școală Waldorf, Christian Geller, împreună cu șase eleve, a organizat proiectul Chiemgauer (http://www.chiemgauer.info).
Proiectul Chiemgauer a fost susținut imediat de către părinți. Mass-media a acordat și ea o atenție considerabilă acestui proiect așa încît mai mulți oameni din toată Germania și-au exprimat dorința de a le repeta succesul și de a crea propriii bani locali. În anul 2003 s-a desfășurat un congres al mișcării și a fost stabilită structura non-profit pentru schimbul de experiență și sprijinul proiectelor noi. Această rețea, în anul 2006 a luat forma unei asociații umbrelă Regiogeld (http://www.regiogeld.de), care organizează întâlniri de două ori pe an, oferă consultanță începătorilor și colaborează cu mass-media. Pe scurt, rețeaua dezvoltă și popularizează ideea Regiogeld.
În esență Chiemgauer este o asociație locală de consumatori și producători unde fiecare membru poate schimba euro în valută internă. Operațiunea de schimb are loc în băncile locale care fac parte din asociație, iar banii sunt acceptați în numeroase puncte marcate cu eticheta ”Wir Chiemgauer” (magazine private și întreprinderi prestatoare de servicii).
Conversia se efectuează la cursul 1 la 1. Pentru mediul afaceri există oportunitatea de conversie inversă a banilor, din valută internă în euro, dar cu o reducere de 5%. Pentru persoanele fizice schimbul este limitat.
În cadrul acestui sistem este aplicată schema de contrastalie (impozitul intern ce stimulează utilizarea permanentă a acestor bani) la o rată de 2% pe lună, astfel atât oamenii de afaceri cât și membrii nu sunt motivați să colecteze banii, ci să utilizeze regulat numerarul disponibil. Este interesant faptul că fondurile primite din contrastalii sunt utilizate parțial pentru menținerea sistemului în regim de lucru (emisii și alte cheltuieli), iar o mare parte din fonduri este transferată spre finanțarea proiectelor non-profit, care de asemenea fac parte din asociațiile de donatori voluntari.
La începutul anului 2012 în sistem erau implicate circa 600 de companii care acceptau banii interni în paralel cu euro. În circulație erau aproximativ 650 mii de unități de bani locali, iar pe parcursul existenței proiectului, în mai mult de 300 de organizații non-profit au fost transferați 215 mii de euro (în contul contrastaliilor reținute).
A patra generație de sisteme de bani locali
Aceasta își are originea în anii 2003-2004 ca un mecanism inițiat de autoritățile municipale și întreprinderile locale cu scopul de a stimula economia locală și obținerea unor resurse suplimentare necesare pentru rezolvarea problemelor sociale. Această fază este caracterizată prin modele mult mai complexe de relaționare și utilizare a unor tehnologii sofisticate (așa cum ar fi IT).
În prezent proiectele de sisteme de bani locali sunt pe larg răspândite în multe țări ale lumii, atât în cele cu tradiții bogate de cooperare și interacțiune colectivă (Germania, Franța, SUA, Japonia, etc), cât și în cele îmbibate de ”spiritul libertăţii” (Spania, Grecia, Africa de Sud, Brazilia și America Latină în general). Mai mult decât atât, în ele sunt reprezentate sistemele tuturor celor patru generații, în diverse forme și combinații ale acestora, ceea ce permite satisfacerea nevoilor specifice ale diferitor comunități. De fapt, din grupul sistemelor generației a patra fac parte cele construite de către Bernard Lietare.
În ultimii ani interesul față de banii locali a crescut spectaculos, atât printre comunități, cât și printre politicieni, economiști și finansiști care reflectă asupra noilor opțiuni de transformare a sistemului financiar global imperfect, în care singura măsură de evaluare a oricărei activități este capitalul. Posibil că, în rezultatul reflecțiilor, discuțiilor, cercetărilor și experimentelor lor vor fi create noi generații și forme de monede locale, iar utilizarea acestora va fi extinsă. Scopul final este transformarea economiei mondiale așa încât aceasta să devină mai largă, mai flexibilă, mai echitabilă și mai eficientă.
Concluzie
Toate sistemele de „monede locale” (comunitare) prezentate de către autor servesc și vor servi exclusiv intereselor comunităților, sarcina lor fiind sporirea calității vieții membrilor din cadrul acestor inițiative. În nici unul dintre cazuri crearea banilor locali nu a avut un caracter separatist și nu a întreținut asemenea atitudini, inițiativele fiind întotdeauna de tip voluntar și au pus accentul pe interesele practice ale oamenilor: producția alimentelor și serviciilor esențiale (cu ajutorul forțelor comunității), susținerea economiei locale, construcția infrastructurii necesare pentru o viață confortabilă și, cel mai important, – crearea unor relații orizontale rezistente dintre oamenii care locuiesc pe aceeași stradă, însă deseori sunt separați de barierele neînțelegerilor și neîncrederii cultivate la nivel global de către mass-media.
De fapt inițiativele economice locale nu doar îi ajută pe unii oameni, ci contribuie și la formarea economiilor locale care nu sunt dependente de cele globale sau de piețele financiare (inclusiv și de provocările financiare din ultimii ani).
Anume conexiunea acestor industrii locale, create în baza economiilor locale poate deveni un nou motor al creșterii și dezvoltării economice, deoarece baza inițiativelor locale presupune întotdeauna satisfacerea nevoilor umane naturale, nicidecum consumul nefiresc și excesiv.
Articolul a apărut inițial pe site-ul Idei pentru Viitor.
Traducere din limba rusă de Sergiu Bejenari.
Imagine de fundal: lira comunitară din Tewkesbury, Marea Britanie.
