AFIS DE PRIN ALTE PĂRŢI RECENTE

Cine e Alexandr Kolcenko?

Autor: Redacția

Redactat de activişti de la Crucea Neagră Anarhistă (Moscova), Sindicatul autonom al muncitorilor (secţia Kiev) şi Grupul de rezistenţă contra represiunii în Rusia de la Paris, acest apel a avut un răsunet destul de rapid în Franţa, ducând la formarea unui comitet de solidaritate reprezentativ atât pe plan sindical cât şi pentru stânga franceză. Printre membrii acestui comitet figurează spre exemplu chiar şi reprezentanţi ai Frontului de Stânga al cărui leader, Jean-Luc Mélanchon, de la decesul lui Hugo Chavez încoace multiplică mesajele de simpatie adresate lui Putin şi politicii duse de Rusia în ultimii ani. O serie de iniţiative au fost luate, printre care întâlniri la Paris şi în provincie cu militanţi asociativi veniţi de la Moscova, Kiev şi Lugansk să explice situaţia actuală. Iată traducerea în limba română a apelului:

 

Anarhist, militant pentru drepturile sociale şi antifascist din Crimeea, A. Kolcenko a fost luat ostatec de autorităţile ruseşti. Ca şi alţi militanţi din Crimeea, el a fost răpit de FSB (fostul KGB) şi e astăzi deţinut la Moscova, în închisoarea cu regim special Lefortovo. El e acuzat, în conformitate cu Codul penal în vigoare în Rusia, de atentat şi de participare la organizaţii teroriste.

 

De ce a fost arestat A. Kolcenko? Cu toate că opiniile sale antifasciste sunt de notorietate publică, A. Kolcenko e acuzat de apartenenţă la Pravîi Sektor, o organizaţie de extremă dreaptă al cărui rol a fost în mod sistematic supraestimat de propaganda oficială rusească.

La ora actuală, în Rusia, orice militant, independent de opiniile sale politice, fie ele de stânga, anarhiste sau liberale, poate fi acuzat a fi membru sau simpatizant Pravîi Sektor. Această situaţie e comparabilă cu aceea din epoca lui Stalin când erau urmăriţi „troţkiştii”, practic inexistenţi, şi cu aceea din Statele Unite cu ocazia vânătorii de vrăjitori orhestrată de McCarthy. Regimul naţionalist şi autoritar al lui Putin foloseşte toate argumentele posibile şi imaginabile în propaganda sa, de la prejudecăţile religioase la elemente din teoria complotului şi la rasism. Acest sistem parazitează retorica antifascistă. Din acest motiv, orice persoană care deranjează poate fi acuzată de fascism, chiar şi atunci când această persoană are opinii antifasciste, adică chiar când e de stânga sau anti-autoritară.

Procesul intentat antifascistului A. Kolcenko şi cineastului şi militantului Oleg Senţov (amândoi sunt băgaţi de judecătorii de instrucţie în aceeaşi organizaţie teroristă) e pur politic. El serveşte intimidării locuitorilor din Crimeea în scopul de a preveni orice formă de opoziţie în peninsulă. In Crimeea anexată, toate metodele autoritare de represiune sunt folosite pentru a reduce la tăcere nemulţumirile. Din cauza ameninţărilor privind viaţa si libertatea lor, unii au trebuit să parăsească Crimeea. Este vorba mai ales de militanţii pentru drepturile omului, de activiştii studenţi, de sindicalişti, de anarhişti şi de antifascişti precum şi de activiştii comunităţii tătare din Crimea. In plus, după anexarea Crimeii, aceştia din urmă sunt confruntaţi cu forme de discriminare privind naţionalitatea lor.

 

Ce riscă A. Kolcenko? Până la 20 de ani de puşcărie, o pedeapsă exorbitantă penru un aşa zis atentat în care el nu a fost implicat. A. Kolcenko şi ceilalţi prizonieri politici ucraineni sunt deţinuţi numai în scopul de a demoraliza opoziţia prin procese judiciare de intimidare. Libertatea acestor prizonieri este strâns legată de stabilitatea regimului lui Putin. Dacă activiştii ar reuşi să destabilzeze aplombul lui Putin şi impunitatea de care el se bucură, atunci aceşti prizonieri ar putea fi eliberaţi. În orice caz, nu ne putem aştepta ca procesul intentat lui Kolcenko şi Senţov să aibă loc respectându-se legea în vigoare. Arestarea lor e arbitrară, acuzaţiile împotriva lor sunt pură mistificare. Si toate acestea nu sunt erori, pentru că regimul lui Putin acţionează în cunoştinţă de cauza !

 

Cum poate fi ajutat A. Kolcenko ? Facem appel la toate mişcările de stânga şi libertare ca să-l susţină pe A. Kolcenko. Puteţi organiza acţiuni, trimite scrisori de încurajare, aduna bani pentru ca avocaţii lui să fie plătiţi, ca să i se trimită pachete cu mâncare, pentru ca familia sa să fie ajutată. De asemenea, e foarte important să difuzaţi informaţia privind cazul lui. Trebuie să ne desolidarizăm de aceia care susţin expansiunea agresivă a naţionalismului rusesc chiar dacă el se prezintă mascat folosind o retorică „de stânga” sau „anti-imperialistă”. Regimul lui Putin nu are nevoie de compasiunea voastră, rezervaţi-o victimelor lui!

Cum poate începe campania de solidaritate ? Chiar de acum, ajutându-ne să difuzăm acest text, traducându-l în diferite limbi, trimiţându-l tovarăşilor voştri.

De asemenea, facem apel la dumneavoastră ca să să organizaţi acţiuni de susţinere în favoarea lui Kolcenko şi a celorlalţi prizonieri politici în perioada 1-7 aprilie 2015. Termenul de retenţie al lui Kolcenko şi Senţov expira pe 11 la primul, pe 16 la al doilea). La începutul lui aprilie, tribunalul  de la Lefortovo trebuie să se pronunţe : sau rămân în închisoare, sau li se interzice să părăsească teritoriul Federaţiei Ruse, sau sunt consemnaţi la domiciliu. Şi doar o puternică presiune asupra regimului lui Putin şi proteste în lumea întreagă pot da o şansă tovarăşilor noştrii să iasă din închisoare. Cerem eliberarea lor imediată precum şi încetarea acţiunilor publice contra lor.

CONTACT : freekolchenko@gmail.com

 

Tradus în română pentru PZF de Nicolas Trifon.

 

 

 

Despre autor

Redacția

Portalul https://platzforma.md (PZF) îşi propune să fie un spaţiu online de reflecţie şi atitudine critică.

9 Comentarii

  • Retin urmatoarea idee. Exista o influenta perversa a retoricii politice asupra vocabularului, poate mai mult decat o desemnatizare, o apropriere in baza unor gesturi ritualico-declarative. Si un indemn, cred eu, la renuntarea uzului cuvantului “fascist”. Este in primul rand anacronic. Doi. A devenit un instrument de propaganda ieftina de tot. Termenul de totalitar cred ca exprima mai bine esenta a multor ideologii anti-democratice si anti drepturile omului atat de pe stanga, cat si de pe dreapta galantarului politic.

  • Buna Calin, o mica observatie :
    Aici, în Franta si în celelalte tari din Europa occidentala termenul de fascist desemneaza în viziunea antifascistilor declarati si activi mai ales persoanele si gruparile politice care perpetuaza si justifica acte de violenta contra celor mici, neputinciosi, dezarmati, mai concret în general contra imigrantilor în situatie fragila, originari din lumea treia dar si din estul european, nu numai romii ci si polonezii sau bulgarii în anumite situatii. La acestia putem adauga localnicii get beget marginalizati de sistem sau care se manifesta în ruptura cu normele si valorile majoritare.
    In acest sens precis, se poate vorbi aici de o miscare antifascista efectiva, mai ales la tineret, independent de retorica curenta.
    Daca ne uitam bine la fostele democratii populare si la Rusia, o atitudine similara se manifesta si acolo din ce în ce mai clar, chiar daca nu da loc decât la miscari politice minoritare, ceea ce si cazul în Occident de altfel. Agresiunile contra caucazienilor la Moscova spre exemplu au dat loc la reactii de aceeasi natura ca si cele contra romilor la Roma sau tinerilor de origina nord-africana din periferia oraselor din Franta.
    Iata motivul pt care cred ca acest termen de fascist mi se pare justificat atât la vest cât si la est.
    Cât despre referinta la istorie, ea e radical diferita între Europa occidentala si centrala pe deoparte si Rusia, fosta Uniune sovietica. In primul caz au existat miscari fasciste locale în perioada interbelica, în al doilea caz nu având in vedere ca asemenea miscari erau practic imposibile din cauza regimului de partid unic. In primul caz exista la anumiti cetateni o memorie a fascismului istoric si un sens al responsabilitatii. Referinta la trecutul nazist, fascist, petenist, franchist, etc, la tinerii occidentali, chiar daca nu joaca un rol central pe planul motivatilor, nu e deci neaparat anacronica. În al doilea caz, în schimb, fascismul se rezuma la al doilea razboi mondial si e perceput ca exterior, ceea cenu împiedica manifestarea unor comportamente si miscari politice similare cu cele contra carora lupta tinerii antifascisti din Occident.
    Bineîneles situatia cea mai încuracata e aceea a fostelor democratii populare care au cunoscut, desigur, miscari fasciste mai mult sau mai putin importante înainte de razboi, dar si decenii de comunism de stat dupa aceea. Totusi, încetul cu incetul lucrurile se clarifica.
    Cât despre totalitarism, când folosim acest termen e bine cred sa ne reamintim ca el nu a fost realizat integral, ca a existat un real pericol în acest sens însa ca chiar regimul sovietic a revizuit obiectivele sale de control total(destalinizarea sub Hrusciov, ca sa supravietuiasca, perestroica lui Gorbacev ca sa evite falimentul, de fiecare în interesul clasei dominante) si ca pâna la urma s-a autodizolvat.

  • Nicolas, mi se pare ca Vitalie e mai convingator. Raman la opinia expusa mai sus. Si gasesc ca stindardul antifascismului e la fel de gaunos/gaurit. De ce? Pentru ca e destul sa te declari antifascist si gata ai si devenit: “si s-a dat calul de trei ori peste cap si a devenit o mandrete de fata cu parul ca aurul, etc., etc.” E ceva hieratic si magic aici, ceva esoteric, initiatic, ritualic, epifanic, taumaturg, mantuitor si Latter day saintish care ma face sa rad. Botezul in credinta antifascista. Propaganda ieftina. Degeaba a scris Vitalie articolul ca … nu se vrea, domnule, sa se inteleaga.

    • frumoasa metafora cu calul, nimic de zis. Textul lui Vitale l-am citit mai de mult, excelent, de altfel l-am citat abundent într-un text care va apare în curând intitulat “Fascisme et antifascisme en RM sur fond de guerre en Ukraine”. Sincer, cred ca ar fi foarte bine sa fie tradus si difuzat în ruseste. Mai repede rusofonii tentati de aventuri neo-imperiale în numele victoriei obtinuta contra fascismului/nazismului, în 1945, decât românofonii trebuie convinsi pe aceasta tema.
      In ceea ce ma priveste, încerc sa ma pun în pielea interlocutorilor cu optiuni diferite, atunci cel putin când cred ca sunt de buna credinta. Este unica modalitate de a comunica. Când vrei sa eviti sau sa combati anacronismui, e necesar sa ti cont de contextul istoric care a generat optiunile cu care nu esti de acord pentru ca le consideri eronate. La urma urmei, si optiunea ta decurge dintr-un context particular.

  • Foarte adevarat. Exact in spiritul celor spuse de tine continui ca nu tb sa ma fac musulman ca sa inteleg gandirea lui Mahomed si nu tb sa ma inchin la Marea Zeita ca sa am convingeri ecologiste. Termenii de fascist si antifascist fac trimitere la un Armaghedon moral (al II-lea razboi mondial) care nu a existat. Si aici observam manipularea care a inceput inca in timpul razboiului si nu se mai termina, Dumnezeule! Deci toata gargara cu antifascismul este imprumut de autoritate (anacronism) si ce autoritate putreda… La discriminare se spune discriminare si nu fascism, la fel cum la masa ii spui masa si nu cana. Inca o data, mi se pare ceva dubios de religios trimiterea asta la o istorie sacra (al II-lea razboi mondial). Oricine se declara antifascist in legatura cu probleme actuale este ori manipulator (si urasc manipularea) sau slab cu duhul ( idioti cu alte cuvinte)

  • O mica observatie. Manipularea asta anti/fascista 🙂 nu prea are treaba cu Ucraina. Ucraina poti s-o bagi ca sa faci textul mai actual. Dar cred ca asta si faci 🙂

  • Calin, in aceasta discutie tin sa-i dau dreptate mai degraba lui Nicolas, pentru citeva motive.
    Inteleg ca termenul de „fascist” poate fi folosit in calitate de eticheta pentru a descalifica anumiti oponenti si aceasta eticheta poate fi si a fost folosita atit dinspre dreapta spre stinga cit si dinspre stinga spre dreapta, si in toate sensurile. La fel cum poate fi folosit si termenul de comunist. Numai ca existenta acestor etichete nu exclude o anumita realitate empirica, atunci cind aceasta realitate corespunde unei definitii conceptuale asupra careia exista un anumit consens. Nicolas a expus o definitie valabila in anumite medii de stinga din Franta, in care cu termenul de „fascism social” este calificat o viziune si/sau politica sistematica de exluziune sistematica a vreunei categorii sociale (un grup dominat), prin mijloace politice, retorice si/sau administrative. Prin urmare, exista si un anumit grup autoproclamat drept antifascist, tocmai raportat la definitia de mai sus. Apropo, fascism nu trimite neaparat la al doilea razboi mondial, ci la miscarile de extrema dreapta din interbelic, in primul rind partidul lui Mussolini (care a si inventat titlul) si care, de altfel, au proclamat intentia de constructie a unui stat totalitar. Apropo, termenul de totalitar este, el, foarte problematic si criticat intens printre istorici si politologi. Nu exista stat totalitar, asta e o fantasma a liderilor cu ambitii totalitare si o fobie a dusmanilor lor. Si un discurs, o retorica. [Stat] „autoritar” erste poate un termen mai potrivit…
    Discriminarea reprezinta o practica izolata. Fascismul social e in schimb un sistem de idei, practici si politici, care justifica si aplica exluziunea sistematica a unor grupuri in numele puritatii, sanatatii, dreptatii unei comunitati inventate. Prin urmare, pe linga dimensiunea uzului său ca eticheta (despre care vorbeste si Vitalie), fascismul social are toate virtutile unui concept absolut valabil din punct de vedere logic (despre care vorbeste Nicolas). Restul e gargara, vorba ta.
    Si apropo, mai sint de acord si asupra unei remarci venite din partea lui Nicolas, pe care tu ai neglijat-o, grabnic sa aplici o lovitura rapida si nu foarte chibzuita: este bine sa manifesti un minim grad de respect si empatie intr-un act de comunicare, altfel transformam un instrument de comunicare si cunoastere intr-unul, rudimentar, de dat si primit la bot. Nu cred ca asta ne este scopul aici.
    Toate bune.

Lasa un comentariu