Au protestat, au scris demersuri colective adresate administrației fabricii, Ministerului Muncii și Inspectoratului de Stat al Muncii, iar câteva muncitoare s-au adresat și în instanță – totuși până în prezent, mai multe sute de femei angajate la cele 5 fabrici de îmbrăcăminte ale companiei Floreana Fashion nu și-au primit salariile pentru lunile ianuarie, februarie și martie 2023.
”Ar fi trebuit să primim salariile pentru ianuarie, februarie, martie și îndemnizațiile pentru zilele de concediu nefolosite – e vorba de sume mari. Nimeni nu a primit nici un bănuț. Acolo sumele sînt chiar foarte mari. …Angajatorul încă din toamnă a început să ne zică: duceți-vă că noi de lucru nu avem, nu avem comenzi etc. Noi i-am zis că chestia asta cu plecarea – prin reducere sau altfel – trebuie făcută legal și că noi nu vrem să plecăm pur și simplu, nici să scriem cerere pe cont propriu.” (mărturiile unei muncitoare.)
1. Despre Floreana Fashion SRL
Floreana Fashion SRL, prin filialele sale, a cusut haine pentru mai multe branduri europene dintre care cele mai cunoscute sînt Alison Hayes, Wallis, Primark, George, F&F, Asos. |
Câteva zile mai târziu, prin intermediul platformei de raportare anonimă a abuzurilor ida.md am primit o sesizare despre faptul că muncitoarele de la filiala din Cupcini a fabricii Floreana Fashion au restanțe salariale de cîteva luni. Datorită acestei sesizări am putut organiza, în Parcul central din Edineț, o întâlnire cu vreo 50 de femei foste muncitoare a fabricii Floreana Fashion din orășelul Cupcini.
 Sediul fabricii Floreana Fashion din or. Cupcini (raionul Edineț). |
2. O cronologie despre condițiile de muncă la Floreana Fashion și nerespectarea sistemică a drepturilor salariaților.
→ 2018.
Nu este o noutate că la Floreana Fashion condițiile de muncă sunt nesatisfăcătoare, iar drepturile salariaților nu sunt respectate. În general, Floreana Fashion SRL nu este o companie cunoscută pentru practicile sale bune de muncă. În 2018, o investigație a Centrului de investigații Jurnalistice semnala despre practici de muncă remunerată prost și prestată în condiții dificile (2).
|
„În timpul lucrului nu ai voie să mergi la toaletă”
Silvia și alte muncitoare cu care am discutat ne-au povestit că pe timp de vară temperatura în hala unde lucrează ajunge și la 40 de grade. O înregistrare video pe care muncitoarele au făcut-o la solicitarea noastră confirmă cele povestite – într-o zi de vară termometrele indică în hala unde lucrează 200 de femei o temperatură de 40 de grade. Muncitoarele povestesc că ventilatoarele care sunt în încăpere nu răcoresc deloc aerul, iar ferestrele nu pot fi deschise, întrucât au gratii. „Este greu să lucrezi, mai ales vara, când e foarte cald, există niște ventilatoare care doar învârt aerul cald. Dacă bei prea multă apă, e problemă. Nu ai voie să mergi la toaletă în timpul lucrului, te taxează imediat, cu reținere din salariu. Au fost cazuri când femeile au leșinat în timpul lucrului, au pierdut sarcini”, povestește Silvia. Muncitoarele sunt îngrijorate și de faptul că ușile halelor sunt încuiate și spun că ar fi imposibil să se salveze în caz de incendiu sau accident. Muncitoarele se plâng și de faptul că la locul de muncă ar fi o atmosferă grea și că supraveghetorii ridică vocea la unele muncitoare, le înjură, iar pentru greșeli minime sau întârzieri le taie din salariu.” |
→ martie 2020.
Primăvara, s-a declanșat pandemia de coronavirus Covid-19 iar muncitoarele au fost obligate să solicite concediu din cont propriu.
”Cînd s-a început pandemia, din 17 martie pînă la sfîrșitul lunii am fost puși să scriem concediu din cont propriu. Am întrebat: de ce să scriem din cont propriu dacă avem zile de concediu nefolosite. Ni s-a răspuns că nu e posibil pentru că trebuia organizat dinainte. La toți s-au acumulat acum multe zile de concediu. Eu personal am 48 zile. Adică pe lângă restanțele salariale de 3 luni, mai avem și restanțe la concediale. Cine o să ne plătească banii munciți cinstit?” (Tatiana Ghenea, muncitoare la Floreana Fashion SRL, filiala Cupcini).
Solicitarea administrației către muncitoare a fost în mod vădit ilegală. Iată ce spune legea:
|
Obligarea angajaților să-și ia concediu neplătit (pe cont propriu) reprezintă o încălcare gravă a legislației muncii.
Conform art. 120 din CM al RM, concediul neplătit reprezintă un drept al angajaților și poate fi utilizat doar la inițiativa angajatului. Acesta se acordă salariatului din motive familiale sau alte motive întemeiate în baza unei cereri scrise. Durata concediului neplătit nu poate depăși 120 de zile calendaristice, adică nu mai mult de 4 luni.
|
→ aprilie-mai 2020.
Pentru perioada aprilie-mai 2020, muncitoarele au fost obligate să semneze ordinul de suspendare a contractului de muncă în condiții ce nu depind de voința părților, datat cu data din urmă.
”Când s-a permis deja să se reia munca, nouă nu ne-au dat voie să ieșim la lucru imediat. Ne-au zis să mai stăm acasă, din cont propriu, iar cînd o să revenim la muncă o să decidă cum să procedeze. Cînd am revenit la muncă, toți am semnat cu data din urmă suspendarea contractului de muncă. Am întrebat: de ce să semnăm suspendarea contractului individual de muncă cînd puteți să cereți indemnizație de șomaj tehnic pentru noi. Ei au refuzat să facă asta și au insistat să semnăm suspendarea contractului, noi toți am semnat că ne era frică să nu ne pierdem locurile de muncă.
Unele dintre colege au mers la bancă să ia credite, mă rog, am stat fără bani, și de la bancă le-au zis – voi nu ați lucrat mai mult de o lună deci nu vă putem oferi credit.” (muncitoare, Cupcini).
→ noiembrie 2022-martie 2023.
În noiembrie-decembrie 2022 au început să apară probleme legate de reținerea salariilor. În decembrie muncitoarele au primit salariile la timp, dar administrația a scos bonusurile la cusătorese, motivînd că nu sînt bani și că întreprinderea trebuie să-și revină după pandemie.
Salariul pentru decembrie a fost plătit abia la începutul lui februarie. Muncitoarele nu s-au îngrijorat prea tare pentru că astfel de situații – rețineri pe 1-2 luni, se întîmplau și anterior. Muncitoarele credeau că e o astfel de situație cînd banii vor veni ceva mai tîrziu…Dar ei nu au venit. Nu au venit nici în luna martie, nici în luna aprilie. Nici mai tîrziu. Și nu au mai primit nimic chiar dacă au lucrat pînă la sfîrșitul lunii martie.
|
3. La ce uși au bătut muncitoarele de la fabrica de la Cupcini ca să-și apere drepturile?
Au trecut aproape 6 luni de când aceste câteva zeci de muncitoare nu și-au primit salariile pentru lunile ianuarie-martie și de când acestea cer să să le fie achitate salariile și îndemnizațiile pentru zilele de concediu neplătite.
Între timp, ca cetățene ale unei țări care se pretinde a fi democratică, muncitoarele au apelat la instrumentele democratice pe care statul și societatea moldovenească le pune la dispoziției cetățenilor fără pile și bilet de partid: apeluri, scrisori, interpelări la organele abilitate.
Încă în luna martie (mai exact pe 12), muncitoarele au adresat o plîngere colectivă la adresa Inspecției Teritoriale de Muncă Edineț.
Inspecția Teritorială de Muncă a redirecționat plîngerea către Inspecția Teritorială de Muncă (ITM) Bălți. În răspunsul său Nr.34/Col din 31 martie 2023, ITM Bălți relata că instituția a efectuat un control inopinat la fabrica din Cupcini. Ca rezultat al controlului a fost întocmit un proces-verbal prin care se consemna că plîngerea muncitoarelor este întemeiată, iar angajatorul recunoștea restanțele – în valoare de 3 472 502 lei – la plata salariului pentru lunile ianuarie-februarie (femeile nu aveau de unde ști că și martie va fi neplătit!)
Totodată ITM Bălți a emis o prescripție către administrația Floreana Fashion ca aceasta să lichideze toate datoriile legate de restanțele la plata salariilor și îndemnizațiilor pentru concedii pînă pe data de 26 mai 2023.
Pînă pe 26 mai, evident, nu s-a întîmplat nimic (în afară de faptul că muncitoarele au continuat să scrie demersuri pe unde au apucat – directorului și administratorului fabricii, Serviciului Fiscal de Stat, Inspectoratul de Stat al Muncii, Inspecției teritoriale de muncă Bălți, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, procuraturii).
Fiecare răspuns al instituțiilor responsabile vine și cu sugestia că muncitoarele sînt în drept să se adreseze în mod individual și pe cont propriu în instanța de judecată.
Așa cum reiese dintr-o notă informativă adresată de către ITM Bălți directorului adjunct al Inspectoratului de Stat al Muncii Ion Iavor administrația Floreana Fashion SRL a prezentat ITM Bălți un răspuns prin care declara că nu dispune de resurse pentru a-și onora restanțele. Fondatorii ar fi scos, cică, la vînzare unele clădiri ale Fabricii pentru a putea să acopere restanțele din sumele obținute de la vînzarea clădirilor.
Lucru curios, în aceeași notă informativă apare informația că, conform spuselor administrației Floreana Fashion SRL, conturile companiei fuseseră blocate încă în ianuarie 2023…
Exact din ianuarie încep restanțele salariale, deși în tot acest timp, din ianuarie până în martie, administrați fabricii zicea că are comenzi iar muncitoarele ieșeau la muncă.
”Cînd terminam comanda ni se spunea – realizăm producția și primim banii. Am cusut mai multe modeluri și ni se zicea același lucru: vindem producția și primim banii.”
Deci, pe toată durata lunii februarie, administrația Floreana Fashion a mințit cu bună știință muncitoarele și le-a hrănit cu promisiuni că le va plăti în condițiile în care conturile companiei erau deja blocate. Femeile totuși au cusut și au produs haine…Care haine sînt vîndute acum pe ascuns de către companie și ”sateliții” săi (despre asta vezi mai jos).
De ce administrația fabricii a continuat să beneficieze de munca angajatelor încă 3 luni, știind că toate conturile întreprinderii erau blocate?
Spus simplu: pentru că a evitat să-și asume responsabilitatea legală față de angajatele de la fabrică, pentru că a evitat să plătească banii pe care ar fi trebuit să-i achite dacă desfăcea contractele la inițiativa angajatorului. Și pentru că știau că, cel mai probabil, nu-i așteaptă nicio pedeapsă. Cine se mai îngrijește de drepturile salariaților în Moldova?!
|
4. Nu are bani pentru a achita salariile dar pe ascuns continuă să comercializeze hainele cusute de femei.
Muncitoarele de la fabrica de la Cupcini ne-au povestit despre faptul că de-a lungul anilor la fabrica s-a cusut stoc personal pentru administrația fabricii din contul comenzilor făcute de diverse branduri.
”La fiecare comandă noi coseam stocuri pentru el (proprietar). Adică pentru el personal. Spre exemplu, am cusut pentru Julia Allert pantaloni și rochii. El normal nu are voie să fure modelul, dar el a cusut stoc și l-a vîndut în altă parte. La moment primul etaj al fabricii din Cupcini e plin de produsele lui. I-am zis: dacă Dvs vindeți înseamnă că aveți bani și ar trebui să puteți să ne plătiți salariile.”
Acest stoc se depozitează în diverse spații, inclusiv la primul etaj al fabricii de la Cupcini și este comercializat până și în prezent în regim zilnic la un magazin din centrul capitalei, dar și la târguri organizate pentru câteva zile în diverse orașe din țară.
(Trebuie oare să menționăm că muncitoarele nu au primit încă nici un bănuț din datoriile pe care fabrica le are față de ele chiar dacă fabrica vinde haine produse de ele?)
Un astfel de târg s-a organizat în perioada 4-6 august chiar la hotelul Jolly Allon din Chișinău.
Am fost pe 5 august la târgul de la Jolly Allon.
Toată lumea care căuta haine la Jolly Allon venea pe urmele unui anunț postat pe instagram de compania Criss Collection care anunța deschiderea unui tîrg de haine pentru femei pe 4, 5 și 6 august cu ”reduceri totale”.
Anunțul pe instagram a tîrgului de haine de la Jolly Allon.
Tîrgul avea loc la parter, în aripa în care se desfășurau de obicei conferințe, cu traversare prin spațiul restaurantului…În sala tîrgului, vreo 3 persoane stau la o masă lungă iar în fața lor 6-7 rînduri de haine: rochii, fuste, pijamale..
Intru în sală și încep să cotrobăiesc printre rînduri. Știu ce caut – etichetele de la guler cu numele brandului. Eticheta de la guler era tăiată de la majoritatea hainelor. Pe alocuri, era tăiată și haina o dată cu eticheta.
Vânzătoarele sunt foarte grijulii, se apropie de fiecare cumpărător și le zic că dacă au nevoie de mărime, să caute eticheta din interiorul hainelor, cele care indică compoziția hainelor, locul unde au fost produse, dar uneori și brandul pentru care a fost produsă haina…
Pipăi hainele, mă prefac că mă interesează să cumpăr ceva. Le scot din rînd, le netezesc, le deschid nasturii le pun pe corp și mă uit la oglindă cum îmi stau…Apoi mă uit, ca și cum dezinteresată la etichete…
În orice alte condiții tîrgul de la Jolly Allon ar fi un noroc extraordinar: aici sînt adunate laolaltă haine de brand pe care le poți găsi eventual în Irlanda sau Marea Britanie, dar nu și Moldova… Alison Hayes, Wallis, Primark, George, F&F, Asos… Unele mai cunoscute, altele mai puțin cunoscute, dar toate la fel de inaccesibile în Moldova.
Pe unele scrie – ”Made in Moldova/Fabricado en Moldavia” și chiar în limba indoneziană – ”Buatan Moldova”.
Măsor cîteva haine, aleg două, ca să am bonul fiscal și dovada cumpărăturii.
E clar că organizatorii vînd haine pe care nu au dreptul să le vîndă.
(Dar pe noi ne interesează foarte puțin faptul că o companie moldovenească ar vinde ”ilegal” haine care ar aparține, ca proprietate intelectuală, altor fabrici. Ne îngrijorează soarta muncitoarelor care, după ce au fost exploatate și au muncit, au rămas neplătite pînă azi.)
Trimit hainele unei muncitoare și ea îmi confirmă că sînt rochii cusute de muncitoarele de la Cupcini…
”Îmi amintesc cum am cusut unele din aceste rochii – în mănuși și pe frig. Înghețam iarna. Închipuiți-vă: clădire cu două etaje stă fără încălzire. Punea doar chestii de astea care să sufle și atît. Unde sufla mai era cald, în rest era frig. Erau 11 grade în secție și oamenii așa lucrau. Unele femei lucrau în mănuși. Era mucegai peste tot.”
Eu întreb: Dar inspecțiile (de exemplu Agenția de Sănătate Publică) nu veneau acolo să verifice starea clădirii?
Muncitoarea îmi răspunde: Veneau, și ce folos că veneau. Cîte și ce fel de rochii doreau atîtea își luau și se duceau.
Noi nu vrem milioanele lor, noi vrem doar salariile noastre,
zice ea și izbucnește în plîns.
|
Achitarea salariului la timp și integral reprezintă un drept fundamental al salariaților. |
6. Ce au făcut timp de 6 luni instituțiile statului pentru a proteja drepturile salariale ale muncitoarelor?
Inspecția teritorială de muncă Bălți a efectuat un control la fabrică pe data de 24 martie, a constata încălcările de care se plâng muncitoarele și a înaintat o prescripție administrației fabricii cu privire la remedierea încălcărilor până pe 26 mai 2023. Acest termen a expirat deja de 4 luni. Nu a urmat nicio acțiune de tragere la răspundere convențională a fabricii. Asta deși, Inspecția informa că în cazul neremedierii în termen, Inspecția teritorială de muncă Bălți va întocmi un proces verbal cu privire la contravenție pentru atragerea administrației la răspundere în baza art. 57 alin (1) din Codul Contravențional.
Procuratura raionului Edineț a zis că nu e de competența ei să investigheze un litigiu de muncă, deși în speță există clar semne de fraudă economică. Administrația fabricii, folosindu-se de o companie terță continuă să comercializeze până în prezent marfa din depozitele fabricii. Marfă cusută de-a lungul anilor din stofele rămase din diverse comenzi plasate de branduri. Marfă cusută cu încălcarea prevederilor contractelor dintre fabrică și branduri. Marfă cusută și comercializată cu încălcarea dreptului de brand. Marfă pentru care cel mai probabil nu există acte de proveniență. Marfă cusută de muncitoare fără a fi achitate pentru această muncă pentru că erau achitate strict pentru hainele cusute în baza comenzii.
Serviciul Fiscal de Stat a considerat că nu e de competența sa să intervină pentru că e un litigiu de muncă. Deși muncitoarele indicau în plângere despre încălcări sistematice ale codului fiscal la întreprindere. La SFS se declara ani la rând doar salariul de bază. Pe când salariul integral putea să ajungă și de 2 ori mai mare decât salariul de bază.
În răspunsurile trimise colectivului de salariate de la fabrica Floreana Fashion de la Cupcini, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, cât și Inspectoratul de Stat al Muncii, Inspecția teritorială de Muncă Bălți și Inspectoratul de Poliție Edineț au recomandat muncitoarelor să se adreseze în instanță pentru a-și restabili drepturile.
Femeile simt că instituțiile statului își pasează responsabilitatea de la una la alta și că, în general, acestea sînt de partea companiei. Și e greu să le demonstrezi contrariul în condițiile în care șirurile de plîngeri, scrisori și adresări nu au avut alt efect (deocamdată) decît alte răspunsuri, adresări și re-direcționari și nici o instituție publică nu și-a asumat rolul de a fi avocatul activ al unui grup de muncitoare care au fost amăgite de un grup de afaceriști.
Nicio instituție n-a încercat să asiste aceste femei în tot acest parcurs. Cel puțin să le informeze că există serviciul de asistență juridică gratuită de stat și ar putea beneficia gratuit de asistența unui avocat care să le reprezinte în instanță.
Inițial, muncitoarele au dorit să se adreseze colectiv în instanță, dar n-au găsit resurse financiare pentru a angaja un avocat care să le reprezinte.
”La procuratură ne-au dat numărul unui Birou de Avocați. Am sunat să discutăm despre preț. Am zis că suntem atâtea femei de la fabrica de la Cupcini și am putea să strângem împreună vreo 12 000 de lei. Avocatul ne-a zis că pentru așa bănuți nu se apucă de muncă.” (muncitoare)
Prin urmare, din toate fostele salariate de la fabrica de la Cupcini, doar cîteva femei au găsit resurse financiare să plătească un avocat care să le reprezinte în instanță.
Cel mai probabil va urma un proces lung de judecată, dar sperăm că într-un final aceste cîteva femei să-și primească salariile muncite.
Dar ce se va întâmpla cu celelalte zeci de femei doar de la fabrica de la Cupcini și sute de femei de la celelalte filiale ale fabricii care nu știu cum să se adreseze în instanță și n-au bani pentru un avocat?!
Ce se mai poate face?
În unele țări – România (3), de exemplu – legislația prevede crearea unor Fonduri de garantare a creanţelor salariale în caz de insolvenţă.
O asemenea inițiativă a existat și în Republica Moldova. În februarie 2018, Confederația Națională a Sindicatelor se angaja să depună la Parlament o inițiativă (4) prin care se instituia, în Moldova, un Fond de garantare a creanţelor salariale în caz de insolvenţă a angajatorilor. Măsura fusese aprobată prealabil de membrii Comitetului Confederal al CNSM. Motivul elaborării acestei inițiative era de a evita situații precum cea care s-a întîmplat cu muncitoarele de la Floreana Fashion SRL: lipsa unui cadru legal adecvat pentru protecţia salariatului în caz de insolvenţă a angajatorilor.
CNSM propunea ca fondul ”să fie creat din: contribuţii lunare obligatorii ale angajatorilor în cuantum ce va fi prevăzut de legea bugetului de stat, dobânzile de întârziere pentru neachitarea la timp a contribuţiilor, amenzile pentru nerespectarea legii şi alte surse ce nu contravin prevederilor acesteia. Din fondul respectiv urmează a fi garantată plata creanţelor salariale pentru angajaţii de la unităţile împotriva cărora sunt pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive de intentare a procedurii de insolvabilitate. Suma totală a creanţelor salariale suportate de acest fond nu va depăşi şase salarii medii pe economie pentru fiecare salariat.”
Am scris CNSM ca să aflăm dacă acest proiect de lege a fost înaintat, la ce etapă se află acum (examinare, votat în prima lectură etc), iar în caz că nu a fost inaintat am solicitat să aflăm dacă CNSM intenționează să reia procesul de promovare a acestui proiect.
De la CNSM am primit răspuns că, Confederația a făcut mai multe demersuri (cele mai recente sunt din 2022), atît către Președintele Parlamentului Republicii Moldova, dl Igor Grosu, cît și către prim-ministrul Republicii Moldova, dna Natalia Gavrilița. Cu regret, propunerile CNSM nu și-au găsit susținerea autorităților menționate.
Din răspunsul CNSM: ”Mai exact, prin răspunsul președintelui Comisiei protecție socială, sănătate și familie din 31 martie 2022, cu referire la propunerile (înaintate repetat) de CNSM, s-a specificat că „Atribuțiile de elaborare a politicilor publice și a proiectelor de acte normative pe acest segment îi revine Ministerului Muncii și Protecției Socială, cu care urmează să conlucrați, inclusiv pe platforma Comisiei naționale pentru consultări și negocieri colective, fiind consultată, deopotrivă, și poziția Patronatelor, pornind de la faptul, că efortul financiar pentru completarea Fondului de garantare a creanțelor salariale, conform proiectului îi va reveni angajatorilor.”.
Referitor la răspunsul din partea Guvernului, care ar exprima poziția acestuia față de chestiunea abordată, în pofida solicitărilor din partea CNSM, acesta nu a fost prezentat.
Cât privește intenția CNSM de promovare în continuare a propunerilor privind constituirea fondului de garantare a creanțelor salariale, menționăm că realizarea acestui obiectiv, nu este abandonată de sindicate. Mai mult, potrivit Strategiei CNSM pentru anii 2022-2027, promovarea ratificării Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr. 173/1992 privind protecția creanțelor lucrătorilor în caz de insolvabilitate a angajatorului, în vederea sporirii protecției sociale a salariaților (prin crearea fondului respectiv), constituie unul din obiectivele strategice stabilite de CNSM.”
Altfel spus, la 5 ani distanță, situația a rămas la fel: muncitorii și muncitoarele rămîn neprotejați în cazurile de insolvență, sindicatele promovează inițiativa iar guvernările boicotează cu succes, prin nedorința de a interveni, crearea unui asemenea Fond și îndeamnă sindicatele să se înțeleagă cumva cu patronatele pe cont propriu.
REFERINȚE:
1. Afacerile în regim de lohn sunt axate pe producerea unor articole folosind mâna de lucru necalificată sau puțin calificată locală, considerată ieftină pe plan international. În cazul în care se folosește o materie primă, aceasta este importată, prelucrată, apoi exportată din nou. Contractele în regim de lohn au loc între două părți străine, fiind un contract internațional. Părțile sunt formate din exportator și importator, sau ordonator și executant. De obicei ordonatorul este o firmă cu prestigiu, cunoscută pe piața internațională. Acest tip de contract se întâlnește mai mult în industria ușoară (textilă, de fabricare a încălțămintei sau a țesăturilor și ornamentelor). Sursă: Wikipedia.
2. Centrul de Investigații Jurnalistice. „Made in Moldova”Ce sacrificii și fărădelegi se ascund în spatele hainelor de brand produse în Moldova. Legătură: https://anticoruptie.md/ro/investigatii/social/video-made-in-moldova
3. Legea nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale.
4. Fond de garantare a creanţelor salariale în caz de insolvenţă a angajatorilor. Legătură: https://vocea.md/fond-de-garantare-a-creantelor-salariale-in-caz-de-insolventa-a-angajatorilor/
Text și fotografii: Lilia Nenescu (antropologă, consilieră juridică pe drepturile muncii), Vitalie Sprînceană (sociolog).
Imagine de fundal: Octavian Fedco.
[…] The Romanian version of the article can be read here. […]
[…] Câteva sute de femei nu și-au primit salariile pentru 3 luni după ce fabrica de îmbrăcăminte Floreana Fashion din Cupcini și-a sistat activitatea din cauza insolvenței. Filmul urmărește istoria a 3 muncitoare care caută metode alternative de supraviețuire după ce și-au pierdut locul de muncă în timp ce continuă să lupte pentru a-și restabili drepturile salariale. […]