Coaliția Sectorului Cultural Independent, împreună cu un grup de organizații și artiști independenți au examinat proiectul Hotărîrii de Guvern cu privire la aprobarea Programului Național de Dezvoltare a Industriilor Creative „Moldova Creativă” (în continuare: proiect) publicat pentru consultare publică pe platforma de participare a Cancelariei de Stat și vin cu următoarele comentarii:
1. Proiectul nu respectă prevederile Legii Nr. 100 din 2017 cu privire la actele normative în privința cerințelor de bază faţă de structura şi conţinutul actului normativ. Or, conform art. 6 lit. d „hotărîrile şi ordonanţele Guvernului” cad sub incidența acestei legi, iar acest proiect de Hotărăre reprezintă un act normativ. Art. 41 al Legii Nr. 100 din 2017 cu privire la actele normative enumeră elementele constitutive ale unui act normativ și stipulează, la lit. d, necesitatea unor dispoziții generale ale actului normativ. Art. 45, lit. c, stipulează conținutul dispozițiilor generale ale actului normativ și prevede că acesta trebui să explice termeni (noțiuni) şi să definească conceptele cu care operează. Or, Proiectul propus spre consultare nu conține un glosar sau o listă de concepte!
2. Proiectul încalcă și prevederile art. 4 (4) al Legii Nr. 100 din 2017 cu privire la actele normative care prevede că „actul normativ trebuie să se integreze organic în cadrul normativ în vigoare, scop în care:
a) proiectul actului normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelaşi nivel cu care se află în conexiune;
b) proiectul actului normativ întocmit în temeiul unui act normativ de nivel superior nu poate depăşi limitele competenţei instituite prin actul de nivel superior şi nici nu poate contraveni scopului, principiilor şi dispoziţiilor acestuia.”
În forma propusă, Proiectul nu este corelat în nici un fel cu prevederile actelor normative din domeniul culturii – Legea Culturii (nr. 413 din 1999), Legea privind protejarea patrimoniului național mobil (Nr. 280 din 2011), Legea privind ocrotirea monumentelor (Nr. 1530 din 1993) etc. Mai grav, Proiectul nici măcar nu face nici o referință la vreuna din aceste legi!
În aceste condiții este imposibil să ne pronunțăm asupra integrării sau corelării Proiectului cu legislația din domeniul culturii în vigoare.
3. În absența (1) a unui glosar de termeni și (2) a corelării cu cadrul legal existent în domeniul culturii, autorii Proiectului tratează în mod arbitrar și voluntar termeni precum „cultură”, „industrii creative”, „domenii creative fundamentale”, „industrii culturale”, „domeniu cultural” ș.a. Or, semnificația termenului ”cultură” – totalitatea modelelor de gîndire, simţire şi acţiune din sferele materială şi spirituală ale societăţii şi produsul valoric al acestora – este definită în art. 2 din Legea Culturii nr. 413 din 1999, în timp ce ceilalți termeni nu sînt definiți nicăieri în altă parte în legislația Republicii Moldova!
La pagina 7 a proiectului sînt citate definiții pentru „industriile creative” ale UNESCO și Conferinței Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare, dar nici una dintre ele nu este, la moment, încorporată în legislația cu privire la cultură a Republicii Moldova.
5. Autorii înșiși menționează de mai multe ori în text despre „lipsa cercetărilor și a datelor consecvente cu privire la industriile creative și subsectoarele acestora” (pag.10), „imposibilitatea accesării unei imagini cuprinzătoare ce vizează contribuția industriilor creative în economie” (pag.10), „lipsa cartografierii industriilor creative la nivel local, orășenesc sau regional” (pag.11), lipsa unor „cercetări și evaluări ale programelor din toate sectoarele industriilor creative – spre exemplu, evaluarea impactului investițiilor culturale, studii de fezabilitate pentru industriile creative și infrastructura culturală, strategii și evaluări” (pag.11). În același timp, lipsa acestor date fundamentale și elementare despre sector nu îi împiedică să facă declarații patetice pe care le considerăm a fi nejustificate întrucît nu au suport empiric: „În Republica Moldova, industriile creative reprezintă o forță motrice fundamentală pentru un viitor durabil. Având susținerea Guvernului, industriile creative din Moldova manifestă talent și dorință de a-și asuma rolul transformator în viitorul populației țării.” (pag. 10). Altfel spus, chiar dacă nu știu ce înseamnă acest sector al industriilor creative, mărimea lui, funcțiile și contribuția lui, autorii cred (în ce temei?) că el e capabil să-și asume un rol transformator!
6. Documentul adoptă o atitudine necritică față de procese precum „digitalizarea” și procesele care o însoțesc – cum ar fi streamingul, utilizarea tehnologiilor inteligenței artificiale, a vocilor și imaginilor generate de computer – care pot afecta atît relațiile de muncă și statutul lucrătorilor din domeniul culturii cît și politicile culturale în ansamblu. Un exemplu în acest sens este greva actuală a actorilor și scenariștilor de la Hollywood organizate de sindicatele SAG-AFTRA care cer protecție împotriva utilizării inteligenței artificiale (AI), pentru a o împiedica să genereze scenarii sau să le cloneze vocea și imaginea.
7. Documentul are o orientare strict economică, iar alte dimensiuni ale culturii – cum ar fi cea socială, sau cea de coeziune sau reziliență – sînt ignorate pe deplin. Astfel pct. 13 stipulează că e nevoie ca Guvernul să acorde o „atenție sporită asupra valorii sociale a sectorului cultural. Rezultatele sociale ale culturii și industriilor sociale au ieșit în prim-plan și au fost evidențiate prin modurile în care cultura este percepută și apreciată de comunități, recunoscând contribuția esențială a culturii la bunăstarea comunităților.” (pag.12). În același timp, restul documentului nu abordează în nici un fel valoarea socială a sectorului, prezentă fiind doar perspectiva economică. Or, dimensiunea socială a culturii și industriilor creative, adică valorificarea potențialului culturii și al diversității culturale pentru coeziunea și bunăstarea socială, este recunoscută și în cadrul Noii Agende europene pentru cultură din 2018.
Pentru a integra valoarea socială a culturii documentul ar fi trebuit să conțină prevederi despre: egalitatea de gen, participare și incluziune prin cultură, combaterea discursurilor de discriminare și de ură, creșterea coeziunii sociale, atenția față de problemele de mediu și integrarea dimensiunii de mediu (prevenirea și combaterea schimbărilor climatice) în acțiunile și politicile culturale, promovarea drepturilor de muncă și standardizarea practicilor, inclusiv la nivel transnațional, în ce privește drepturile, statutul și protecția socială a lucrătorului cultural.
8. Exemplele internaționale prezentate în cadrul Proiectului ca fiind practici ”de succes” sunt neconcludente.
Programul Danemarca Creativă (pag.17) nu reprezintă un program de stat în domeniul
politicilor culturale, așa cum se dorește a fi Programul ”Moldova Creativă”, ci o inițiativă
privată, non-profit, finanțată atît de Ministerul Culturii Danez dar și de Confederația Industriei Daneze, Camera de Comerț și Industrie etc, ce are funcția de a promova „creativitatea daneză”. Altfel spus, o simplă platformă media. Proiectul Finlanda Creativă (pag.17) este și el o simplă platformă media ce oferă sprijin industriilor creative din Finlanda prin comunicare și networking. Celelalte exemple – Suedia Creativă, Islanda – reprezintă inițiative private ale unor companii și agenții de publicitate.
Programul Irlanda Creativă, menționat în proiect, este unicul program implementat de o autoritate a statului – Departamentul de Turism, Cultură, Arte, Gaeltacht, Sport și Media al Irlandei. Acesta însă nu este, precum proiectul „Moldova Creativă”, un proiect deloc corelat cu cadrul legal și de politici național în domeniul culturii, ci este parte a Cadrului național de politică culturală până în 2025. Documentul în cauză încadrează industriile creative într-un context mai larg „stabilește valori și principii de nivel general care să stea la baza politicilor publice și a planificării. Aceasta recunoaște că fiecare persoană are dreptul de a se bucura, de a crea și de a participa la cultura țării sale.”
9. Autorii documentului menționează că: „prin intermediul Programului se urmărește implementarea unor serii de acțiuni, menite să contribuie direct la implementarea Obiectivul general nr. 4 prevăzut în Strategia Națională de Dezvoltare ,,Moldova Europeană 2030” – Ridicarea nivelului de cultură și de dezvoltare personală, precum și a direcțiilor de politici și intervenții prioritare, după cum urmează: Susținerea inițiativelor artistice independente, inclusiv prin identificarea de spații pentru ateliere, repetiții, spectacole, rezidențe și alte activități, dar și dezvoltarea mecanismelor financiare durabile pentru susținerea scenei independente (O4.1; O4.2.; O4.3); Stabilirea unui mecanism național de finanțare a procesului de restaurare și punere în valoare a patrimoniului cultural (O1.2.; O4.1 – O4.3; O7.1; O7.3; O9.1.); Crearea și consolidarea unui sistem de educație cu privire la patrimoniul cultural, formarea, cercetarea și inovarea acestuia (O1.2; O4.1 – O4.3; O7.1; O7.3; O9.1); Încurajarea inițiativelor de reabilitare a patrimoniului cultural venite din partea comunităților și autorităților locale (O1.2; 04.1 – O4.3; O7.1; O7.3; O9.1). În acest sens, Programul va contribui la crearea capacităților necesare pentru a face față crizelor curente, consolidarea rezilienței față de crizele viitoare, precum și dezvoltarea durabilă și incluzivă a Republicii Moldova.”( pag 2) or aceste obiective țin strict de dezvoltarea culturii generatoare de valori și instrument de educație civică, catalizator al solidarității și coeziunii sociale și nu a culturii ca industrie/marfă, care să fie exploatată pentru profit. Acest document își propune să substituie la nivel semantic termenul de cultură, cu cel de industrie creativă, iar comercializarea culturii poate duce la omogenizarea acesteia și pierderea diversității culturale. De asemenea, aceasta va duce la excluderea grupurilor marginalizate, a discursurilor alternative ideologiei de stat, celor critice și social angajate. Mai mult, Richard Florida recunoaște că teoria despre clasa creativă care, ca motor al dezvoltării și creșterii urbane, aplicată prin strategii ale orașului creativ, conduce la intensificarea inegalităților sociale: „Nu este doar un cerc vicios, ci și unul nesustenabil- din punct de vedere economic, politic și moral.”
Reieșind din momentele enumerate mai sus calificăm acest document ca fiind unul ce nu este elaborat în mod profesionist, cu cunoașterea domeniului și cu corelarea lui cu legislația culturală în vigoare, și solicităm retragerea lui.
Semnatari:
– Coaliția sectorului Cultural Independent
– AO Centrul pentru Politici, Inițiative și Cercetări ”Platforma”
– AO Comunități Active pentru Democrație Participativă în Oraș.
Lista este deschisă spre semnare și altor organizații, artiști, inițiative civice și lucrătoare/lucrători culturali!
Ilustrație: Victor Ciobanu.
