Playing on nerves. A Punk Dream – a doua parte a trilogiei Symphony of Progress în care colectiva de teatru politic, teatru-spălătorie continuă să exploreze ce înseamnă violența, ce e preceput ca violență în societățile noastre astăzi; despre care violență vorbim și despre care violență alegem să tăcem.
Amintim, în acest context, că teatru-spălătorie nu dispune (încă) de un spațiu la Chișinău și nu este susținut în nici un fel de instituțiile de stat ce gestionează sectorul cultural – Ministerul Culturii, Direcția Cultură a municipiului Chișinău.
La moment teatru-spălătorie nu dispune de un spațiu propriu de repetiții și nici de o scenă proprie astfel că majoritatea spectacolelor acestuia au loc afară, în Germania și în alte țări.
În Germania teatru-spălătorie o duce bine, e invitat să participe la festivaluri, ia și premii importante.
La Chișinău, teatru-spălătorie nu există…
În vara anului trecut un grup de instituții teatrale din Germania, care sprijină colectiva teatru-spălătorie, au făcut o adresare către Ministerul Culturii al Republicii Moldova, către Parlament, Ministerul de Externe.
În adresare, teatrele germane îndemnau guvernul ”să-și asume responsabilitatea de a identifica, încuraja și finanța inițiativele artistice independente, de a crea contextul și structurile care să le susțină, de a garanta spații pentru repetiții, locuri de prezentare a lucrărilor și a spectacolelor invitate, spații pentru rezidențe, pentru întîlniri și interacțiuni, de a crea un mecanism financiar sustenabil pentru a sprijini scena independentă ca aceasta să poată produce și să poată trăi cu demnitate din munca sa”.
Am publicat adresarea, dar și mesajele unor susținători și susținătoare a activității colectivei teatru-spălătorie și sectorului cultural independent.
Nici un răspuns. Nici o reacție. Nici o soluție.
