DEZBATERI RECENTE

Homofobia, valorile tradiționale și naționalismul masculinizat

Pe fundalul războiului declanșat împotriva Ucrainei, Rusia își întărește controlul autoritar acasă. La sfârșitul lunii noiembrie 2022, Rusia a criminalizat de facto „propaganda LGBT”, supunând orice mențiune despre „valori netradiționale” la pedeapsa prin lege.

Homofobia sancționată de stat, alături de ortodoxismul conservator și autoritarismul paternalist, este un pilon esențial în construcția identității naționale ruse post-sovietice pe care Nikita Sleptcov o etichetează drept „heteronaționalism conservator”. Acesta cuprinde conservarea și promovarea așa-numitelor „valori tradiționale” – care trebuie să se opună fundamental „valorilor occidentale” – conform cărora orice abatere de la norma heterosexuală este o formă de poluare culturală, corupție morală și, în general, o amenințare națională. Comunitatea LGBT nu este descrisă doar ca un factor de demasculinizare a națiunii, ci și ca un import străin sau un imperialism occidental care continuă să se difuze, amenințând familia tradițională și, prin extensie, națiunea rusă. O astfel de retorică, dichisită într-un discurs religios despre valori „bune” și „rele”, a fost exploatată de regimul rus de mai bine de un deceniu. Hrănind continuu publicul cu teorii ale conspirației și mesaje reducționiste despre Occidentul pervertit care încearcă să distrugă marea națiune rusă, regimul a reușit să distragă atenția de la corupția, sărăcia și șomajul care erodează țara și să creeze un țap ispășitor în imaginea persoanelor LGBT. , activiști pentru drepturile omului, ONG-uri, opoziție politică, care toți se încadrează în „coloana a cincea”. Dihotomiile discursive care subliniază o Rusie „puternică” și un Occident „slab” sunt manifestări ale unui naționalism de gen, care în Rusia a luat o imagine hiper-masculină.

Naționalismul de Gen și Criza Masculinității

Rareori reflectăm la delimitarea de gen a națiunii și cu atât mai puțin la diferențele de gen încorporate în discursurile naționale. Academicienii feminiști expun modul în care națiunea, care de fapt este o comunitate imaginară[i], este constituită prin utilizarea activă a rolurilor de gen: bărbații au misiunea de a o apăra și a-i proteja onoarea, în timp ce femeile au rolul de reproducere biologică și culturală a națiunii[ii]. De fapt, controlul asupra femeilor și asupra corpului femeilor sunt formative pentru orice discurs național. Orice trangresiune de la comportamentul așteptat, în conformitate cu rolul de gen, rezultă în rușinea femeilor, deci rușinea familiei ei și respectiv rușinea națiunii[iii].

Astfel de naționalism, consolidat de construirea diferențelor de gen, este bazat pe o normalitate heterosexuală. Identitățile queer nu își au locul în această ordine de lucruri și, prin urmare, oricine care iese din această construcție socială heteronormativă devine o amenințare la adresa națiunii. Acesta este cazul Rusiei, unde în ultimele decenii eforturile de construire a națiunii s-au consolidat în jurul homofobiei sancționate de stat și al discursului despre importanța „valorilor tradiționale”[iv].

Homofobia în Rusia a devenit un instrument pentru construirea națiunii. Oricine iese din limitele heteronormative este construit ca agent străin care distruge statul rus, subminează națiunea rusă și valorile ei ortodoxe, tradiționale. Mai mult de atât, re-masculinizarea Rusiei se face și prin demasculinizarea „Celuilalt” atât în retorica politică, cât și în discursurile mass-media. Neologismul derogator „Gayropa” s-a răspândit prin canalele media sponsorizate de regim și servește la subminarea Europei și a Occidentului ca fiind slabe, copleșite și emasculate de homosexuali și feministe care distrug familia nucleară și, prin extensie, civilizația europeană. Astfel, Rusia se poziționează în opoziție cu Occidentul și, mai important, ca un bastion moral care are ca misiune păstrarea „valorilor tradiționale” – în esență, însemnând heteronormativitate. Șeful Consiliului pentru Drepturile Omului din Rusia scrie:

„Avem de-a face cu o ideologie: LGBT, gen, feminism radical, ecologism radical. Acesta este un pachet de idei care s-a format recent. Și acesta este un instrument de anihilare a altor țări pentru că este impus ca singura ideologie corectă. Această [ideologie] a devenit o armă a Statelor Unite împotriva altor țări și este impusă din exterior… impunerea ideologiei este interzisă de Constituția Rusiei.”[v] 

Masha Gessen descrie o astfel de retorică ca aparținând arsenalului paternalismului de stat, care în Rusia este deosebit de pronunțat. Homo Sovieticus, format ca un cetățean ascultător, cu o mentalitate de pedeapsă, nu a dispărut niciodată cu adevărat. Moștenirea sovietică și mentalitatea de pedeapsă a trecut la persoana post-sovietică. La fel cum copiii pionieri din Uniunea Sovietică au fost instruiți să se critice unii pe alții, individul rus este învățat în mod similar de statul paternalist să se angajeze într-o formă de poliție morală a concetățenilor:

Statul [sovietic] a fost părintele suprem: și-a hrănit, îmbrăcat, adăpostit și educat cetățeanul său; i-a dat un loc de muncă și i-a dat sens vieții; l-a răsplătit pentru că a făcut bine și l-a pedepsit pentru că a făcut rău, oricât de mică ar fi fost greșeala” (Gessen, 2017, p.60)[vi]

Anxietățile legate de libertățile de gen și sexualitate sunt legate de teama de pedeapsa statului și de nevoia ulterioară de a raporta orice încălcare de la discursurile de stat. Prin reeglementarea a căror acte sexuale sunt permise de lege și care nu, statul pătrunde în viața privată. Hannah Arendt susține că atunci când statul intră în viața privată și controlează cele mai intime relații, autoritarismul s-a transformat în totalitarism.

Criza masculinității și figura bărbatului puternic

Căderea Uniunii Sovietice a dus la o criză a masculinității în societatea rusă. Prăbușirea economică, dependența de ajutorul extern, asociată cu crizele familiale din cauza creșterii migrației și perturbarea rolurilor de gen au dus la un sentiment național de umilire și emasculare societală resimțită atât la nivel politic, cât și la nivel individual. Figura lui Vladimir Putin la începutul anilor 2000 a reprezentat imaginea liderului puternic care a putut să ridice Rusia din genunchi și să o reformeze ca o mare putere globală. Sociologii Riabov și Riabova (2014)[vii] susțin că popularitatea lui Putin în primul său mandat a derivat exact din imaginea sa ca întruchipare a masculinității hegemonice. Acesta nu este un fenomen specific Rusiei – politicienii de dreapta de pretutindeni, de la Trump la Orban, transformă „valorile familiei” în valori politice concentrate pe o retorică conservatoare și pe o masculinitate tradițională care trebuie să fie necesar autoritară și patriarhală.

„Legea anti-gay” adoptată inițial în 2013 (chipurile cu scopul de a proteja minorii de transgresiuni de la valorile tradiționale) a agravat mediul deja ostil și a permis regimului să intre în viețile private și intime pentru a reglementa care identități sunt acceptabile și care nu. Heteronormativitatea, prin discursurile politice, a devenit un element esențial al identității naționale ruse, iar abaterea de la această normalitate este percepută ca rușine națională. Homofobia își are rădăcinile în prejudecățile împotriva nonconformității de gen, în care bărbații dominanți își reafirmă puterea și superioritate prin umilirea si subordonarea altor bărbați. 

„Legislația anti-gay” din 2013 a legitimat în esență violența împotriva comunităților LGBT. Nikolai Alekseyev, fondatorul Gay Pride Rusia, este convins ca anume aceste legi au dus la creșterea violenței împotriva comunității LGBT în mod special în aceste noi legi:

„Au primit semnale de la cei mai înalți oficiali ai statului – Duma, președintele – că, practic, puteți face orice doriți dacă este vorba despre homosexuali, deoarece nu sunt cetățeni de primă clasă; sunt de clasa a doua sau chiar de clasa a treia.”

Discursul de ură promovat de regimul rus și de marionetele sale media dezumanizează persoanele LGBT și legitimează violența împotriva lor. De exemplu, după legea „anti-gay” din 2013, s-au format diverse grupuri de vigilante în toată țara cu misiunea de a identifica și pedepsi pe oricine care încalcă ordinea heteronormativă. Aceste grupări în imaginea Robin Huzi „atrag” homosexualii cu chat-uri online false, după care îi bat și tortureaza pe cei care se prezinta la punctul de întâlnire convenit. Violența fizică s-a normalizat prin discursurile de stat și media care promovează discursul instigator la ură și o imagine a „omului puternic” care este neapărat agresiv și trebuie să își asume responsabilitatea de a reglementa orice încălcare de la „valorile tradiționale”. Prin aceste acte violente, acești ‘eroi ai națiunii’, încearcă să-și reafirme masculinitatea.

Discursul de gen a fost folosit pe scară largă în propaganda rusă pentru a produce ierarhii de putere atât pe plan intern – în promulgarea masculinității naționale și a unei imagini specifice de bărbat puternic – cât și în politica externă pentru a proiecta masculinitatea hegemonică rusă în relație cu feminitatea subordonată a adversarului.

Decenii de mesaje media despre un inamic extern, „coloana a cincea”, nevoia de a proteja patria au dezvoltat o imagine a masculinității militarizate și au creat o cultură a violenței comise împotriva femeilor și a minorităților sexuale.

REFERINȚE:

[i] Anderson, B. R. O. (2006). Imagined communities: Reflections on the origin and spread of nationalism [Comunități imaginate: reflecții asupra originii și răspândirii naționalismului] (Rev. ed). Verso.

[ii] Yuval-Davis, N. (1997). Gender & nation [Gen si natiune]. Sage Publications.

[iii] Nagel, J. (1998). Masculinity and nationalism: Gender and sexuality in the making of nations. [Masculinitate și naționalism: Gen și sexualitate în formarea națiunilor]. Ethnic and Racial Studies, 21(2), 242–269.

[iv] Bochenek, M., & Knight, K. (2018). No support: Russia’s “Gay propaganda” law imperils LGBT youth. [Fără sprijin: legea Rusiei „propaganda gay” pune în pericol tinerii LGBT] Human Rights Watch.

[v] Golubeva, A. (2022, October 17). Духовная война против сатанизма. Как в Думе обсуждали полный запрет „гей-пропаганды”. BBC News Русская служба. Retrieved January 9, 2023, from https://www.bbc.com/russian/news-63291777

[vi] Gessen, M. (2017). The Future is History: How Totalitarianism Reclaimed Russia [Viitorul este istorie: cum totalitarismul a revendicat Rusia]. Granta Books.

[vii] Riabov, O., & Riabova, T. (2014). The Remasculinization of Russia?: Gender, Nationalism, and the Legitimation of Power Under Vladimir Putin. [Remasculinizarea Rusiei?: Gen, naționalism și legitimarea puterii sub Vladimir Putin.] Problems of Post-Communism, 61(2), 23–35.


Imagine de fundal: Sergey Konkov / Reuters.

Despre autor

Avatar photo

Catana Cătălina

Cătălina Catana a studiat Inovația în Afaceri în Amsterdam cu axare pe inovarea socială și durabilitate. În ultimii 3 ani s-a jucat de-a antreprenoriatul în diferite colțuri ale lumii, crescând în același timp o pasiune tăcută pentru științele sociale și economia progresivă. Câțiva ani în sectorul privat au fost suficienți pentru a o convinge să își schimbe direcția. În prezent, ea se află la Copenhaga, în calitate de asistent de proiect pentru Humanity în Action, o organizație internațională non-profit angajată în apărarea drepturilor omului, pluralism și democrație. Ea cercetează și scrie despre economia politică, justiția socială și echitate.

Lasa un comentariu